9,277 matches
-
și fiul; în a doua, d-nii Negri, Alecsandri, Mavrogheni și Lascăr Catargiu. După trei zile de tratative și de intrigi sterile, electorii nu se putură înțelege și nici vreun candidat nu putu să învingă. Discuția amenințând să se prelungească la nesfârșit fără a fi încununată de succes, un deputat se ridică și propuse candidatura colonelului Cuza. D-l Cuza, descendent al unui negustor grec din Trebizonda, român naturalizat, era atunci conducător al miliției moldovene. Fusese câtva timp prefect al Galațiului și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
simbolul mai prezintă și calitatea intermedierii între divinitate și om, îmbogățind, în același timp, posibilitățile comunicaționale ale limbajului (în fond, însuși limbajul reprezintă un ansamblu de simboluri). Totodată, simbolul uzitează capacitatea de intuiție și de sinteză a psihicului uman, permițând nesfârșite abordări conceptuale. Spre deosebire de acesta, așa cum remarca René Guénon, fiind complementar simbolului, limbajul necesită un nivel de înțelegere mai anevoios 118. Ca argument, Guénon oferea o verosimilă descriere a calității simbolurilor, evidențiind caracterul lor utilitar și recunoscând, totodată, faptul că acestea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dintotdeauna mijloacele necesare comunicării cu celelalte domenii ale culturii, instrumentând potente sisteme de coeziune creatoare. În consecință, arta s-a dovedit a fi un adevărat mijloc de cunoaștere și de apropiere de lumea supranaturală, configurând prin diversele sale forme, expresiile nesfârșite ale necesității de regăsire a formelor ideale (paradisiace). În spiritul acestei idei, Schuon susținea că pentru Dumnezeu, creația reflectă un aspect exteriorizat al Său, în timp ce pentru artist, aceasta reprezintă reflexia unei realități interioare mult mai complexe 193. Ne amintim, desigur
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
aceste paradigme spațiale, arhitectul Ioan Augustin observa că "în cazul bisericii, acest canal este privirea ochiului divin care inspectează spațiul sacru"200, între aceste zone, adică în "aglomeratul interval"201 dintre lumea terestră și cea aflată dincolo de granițele acesteia, existând nesfârșite posibilități de comunicare ce permit aplicarea modelului creației primordiale în limitele și dimensiunile umanului 202. Deși se ascunde simțurilor firești ale omului, această specială interacțiune se lasă totuși descoperită și resimțită prin situații aparte, care nu depind în totalitate de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
o aveau locașurile sacre cărora le erau destinate inițial aceste valoroase creații. Explicația generală asupra acestui fapt fusese dată, de altfel, chiar de criticul și filosoful Arthur Danto, care afirmase că "muzeul este un câmp ce poate fi rearanjat la nesfârșit"524, deținând resursele necesare reconfigurării asemenea unui colaj a formelor artistice consacrate. La rândul său, Anca Manolescu semnala faptul că "muzeul extrage piesele de artă sacră din contextul lor de cult, din logica liturgicului și a contemplației"525, supunându-le
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lor complexitate și prin imensa lor bogăție de valori deținute, credem că reprezentarea vizuală a sacrului și arta sacră în mod special pot și trebuie să ofere soluțiile impuse de nevoile epocii noastre, deschizând noi căi de cunoaștere prin evocarea nesfârșitei nostalgii a timpului sacru, pe care artele vizuale încearcă de atâtea milenii să îl readucă în imagini. Summary Aiming at catching the contemporary artistic phenomena as objectively as possible, we intended in this study a scientific and impartial approach reinforced
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ale comunicării. Întrebarea lui este stîngace și ambiguă. Felurile de semne pe care doctorul le transmite întrebări destul de clare pentru a impune un răspuns clar nu corespund întrebărilor pe care le pune adresantul de ordin. Situația ar putea continua la nesfîrșit, iar interviul n-ar mai avea rost. Femeia reușește totuși să dea altă turnură situației: ea pătrunde dincolo de faza unei false autorități și restabilește comunicarea. Schimbul de informații devine posibil. Acum că semnul (întrebarea) nu se mai interferează cu semnul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
poate, desigur, varia: gradul în care focalizatorul atrage atenția asupra activităților sale interpretative și le face explicite variază și el. Să comparăm, de exemplu, următoarele descrieri de locuri: c) Dincolo de formele rotunde sau țepoase din adîncimea care ne înconjoară, plantații nesfîrșite de cocotieri se întind pînă departe în zarea albastră și cețoasă, unde șirurile de munți se înalță ca niște fantasme. Lîngă mine, o coastă de munte gri-violetă, crestată și crenelată, se întinde în sus sub forma unui dinte de fierăstrău
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
noastră pentru a ne convinge sau pur și simplu ca să o contemplăm, urîm, iubim sau admirăm, ca să o respingem, să ne zdruncine credințele sau să rămînem muți de uimire în fața ei: iată felul în care înțeleg să urmez calea întrebărilor nesfîrșite, deschisă de Gadamer. Informații suplimentare Cele ce urmează reprezintă cîteva note bibliografice ca adaos pe lîngă cele ce au fost prezentate la finele fiecărui capitol. Structuralismul Modelele derivînd din structuralism au fost interpretate critic de Culler (1975) într-un studiu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
-Iubite Daniel ia seama. Mereu voi fi cu tine. În tolbă tu ai arma și la destine frâie. Robert părăsi casa magicianului mergând în neștire pe aleia parcului cu tei. Tot gândindu-se la Roberta, aproape că alerga pe aleile nesfârșite ale parcului, când auzi un tropot de cal. Printre arborii cu scoarță argintie, văzu o nălucă albă, mlădie, care înainta spre el. Dar se trezi când îi vorbi o fată vie: -Robert iubitul meu, știam că ești aici, vrând să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
era la doi pași, de casa impunătoare a păstorului. Copila era atrasă de vaietul pădurii răcoroase, care prin suspinul ei o chema mereu: -Martaaa, Vinooo. Într-o zi își făcu curaj și ieși pe poarta gospodăriei păstorului, afundânduse în pădurea nesfârșită atrasă de mirajul feeric al acestui tărâm. Cu cât se afunda mai mult în pădure, era atrasă mai mult și mai mult. Când s-a întunecat a vrut să se întoarcă acasă, cuprinsă de remușcări, dar cale de întors numai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Dumnezeu Iisus Hristos. La asemenea urare noul preot se zbârci și cutremură. -Cine ești dumneata și cu ce treburi pe la noi întrebă maica Filomela, care era mai în vârstă, avea treizeci de ani. -Eu sunt monahul Belzebut, călugăr al împărăției nesfârșite, noul ajutor al starețului Machedon. -Daaa!Cum de n-am știut și noi, vociferară celelalte măicuțe. Mergând spre bisericuță pentru utrenie au rămas mute de uimire când au văzut, cum toate crucile din curtea mânăstirii, cele de pe biserică și din
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
le întâlneai la tot pasul, amplificau spendoarea multicoloră a peisajului, acordându i noblețe și strălucire, sub razele blânde ale soarelui. Apeductele împânzeau aproape tot domeniul, pentru irigare și alimentarea cu apă a secularului castel. Dincolo de imensa grădină a florilor începeau nesfârșitele grădini de zarzavaturi și legume, lanuri imense cu cereale, vii cât cuprindeai cu ochii și nesfârșitele păduri cu arbori din toate speciile. Lângă liziera pădurii mai apropiate, exista imensa fermă a animalelor și păsărilor, adăpostite în construcții adecvate fiecărei specii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
razele blânde ale soarelui. Apeductele împânzeau aproape tot domeniul, pentru irigare și alimentarea cu apă a secularului castel. Dincolo de imensa grădină a florilor începeau nesfârșitele grădini de zarzavaturi și legume, lanuri imense cu cereale, vii cât cuprindeai cu ochii și nesfârșitele păduri cu arbori din toate speciile. Lângă liziera pădurii mai apropiate, exista imensa fermă a animalelor și păsărilor, adăpostite în construcții adecvate fiecărei specii. Morile de măcin-at, iazurile și râul care traversa domeniul, izvoarele binefăcătoare care le întâlneai la tot
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dintre psihic, fizic și destin, având mai multă încredere în forțele intelectului tău. Nu folosi raționalul în fenomenologia cuarțurilor. Este o enormă greșeală. Cristalele de cuarț te vor pune în contact direct cu arhiva akashică, memoria universală a universului, izvor nesfârșit de cunoaștere. Poartă un cristal de meditație, căci numai intrând în pacea zeilor, vei fi în legătură cu spiritul superior cosmic și mentorul spiritual din astralul superior. Prin sârguința ta vei afla munții zeilor și vei găsi cristalele vieții și tinereții eterne
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
starea meditativă alfa. -Ai răspuns bine vraciule. Cele trei cristale sunt ale tale. Ajunși la palat, regele se bucură nespus, când află de dobândirea cristalelor. Bolile și moartea erau eradicate. Cristalele dobândite în regat, aduse tuturor pământenilor viață și tinerețe nesfârșită. Războie nu mai erau. Nimeni numai râvnea la bunurile altuia. Karma era reglată definitiv. Armonia dintre fizic, psihic și destin, i-a făcut pe oameni mai iubitori și mai buni. CASA CU STAFII Prin codrii deși și seculari, vânătorii zvonesc
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-și nestingheriți atrocitățile. Din adâncurile universului, curgeau ca un fluviu, miliarde de luminițe ca semințele nefertile luate de vânt, ajungând în cumplita noapte veșnică unde luau ultima înfățișare a celui plecat de pe pământ. Armata drăcimii chicotea de satisfacție și plăcere nesfârșită. Aveau de lucru, nu glumă. Fiecare spirit era supus la chinuri îngrozitoare în raport cu gravitatea faptelor săvârșite în viața pământeană. Arși în foc veșnic de catran și sulf, li se smulgea limba și ochii sau li se absorbea creierul din țeastă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
parcă de vis pe aceste ținuturi necunoscute cu văi adânci și dealuri uriașe. Se sui apoi lângă mine. Rămase câtva timp tăcut fără să mă privească. Îmi puse însă mâna lui mare pe picior și mă mângâie cu o milă nesfârșită pe care a trebuit să treacă douăzeci de ani ca s-o înțeleg. Apoi îmi spuse cu o duioșie izvorâtă numai din tristețea pricinu- ită de hărțuiala la care îl supunea de la o vreme familia noastră cu trei soiuri de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vorbit, și am ieșit cu bine; băutura, în mod inexplicabil, nu mai mi-a plăcut, dar îmi plăcea să stau cu alții care beau, fără să-i jenez, eram la fel de vesel ca și ei), între plimbări cu Jar și discuții nesfârșite despre alții, am uitat de mine o vreme... În acele zile a sosit în stațiune Nicolae Moraru. Era un șef mare, secretar general la ministerul pe la care trecusem și eu trei luni (ulterior am aflat că nu mai era, fusese
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în care îl luase în stăpânire și învățase ce are de făcut. Îmi întoarse spatele, din clipa aceea nici nu se mai uită la mine. Mă îndepărtai, lăsând în urmă târnăcoape care se ridicau în aer, brațe care aruncau, șir nesfârșit de oameni peste câmpia fără margini. Îmi stăruia în minte chipul viclean al lui Niculescu, care se pierduse în marea de oameni. Se pierduse?! Ceva îmi spunea că nu rămânea el acolo să facă la nesfârșit munca aceea, printre acei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
brațe care aruncau, șir nesfârșit de oameni peste câmpia fără margini. Îmi stăruia în minte chipul viclean al lui Niculescu, care se pierduse în marea de oameni. Se pierduse?! Ceva îmi spunea că nu rămânea el acolo să facă la nesfârșit munca aceea, printre acei inși pe care îi recunoscuse atât de rapid cine sunt. Un gând care îmi scăpa îl determinase să rămână. Ce gînd? N-aveam să-l mai aflu. Câteva ore mai târziu un camion al șantierului mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la Ecoul. (Mircea Grigorescu a înființat acest nou ziar de care tu, desigur, nici nu știi și noi cei de la Popasuri, unii, l-am urmat.) Tu ai plecat și parcă ai plecat de tot, n-ai mai dat nici un semn... Nesfârșitele amenințări, hărțuielile cenzurii și ale presei oficiale, răbdarea lor ca să zic așa, n-aveau să dureze la infinit fără ca într-o zi să nu treacă și la fapte. O să-ți relatez două episoade mai recente. Primul, episodul Gheorghe Vasilescu. Într-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
numai pentru a descoperi o nouă rezervă de ură, care părea să îi alimenteze întreaga ființă cu un fluid regenerator de energie. În asemenea momente, violența sentimentului îl făcea să vibreze aproape fizic. Țipa cu o voce ascuțită, repetând la nesfârșit: \ Tâmpiților... cretinilor... sclavilor... idioți, idioți, idioți. NICI O CLIPĂ NU SIMȚI MILĂ PENTRU SINE ÎNSUȘI, NICI NU-I TRECU PRIN MINTE SĂ CERȘEASCĂ ÎNDURARE, NICI MĂCAR NU ÎI CONDAMNA PENTRU CEEA CE FĂCEAU. NU AVEA SENS SĂ ȘTIE DACĂ ERA BINE SAU RĂU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
scrieri publicate până acum ne duc la concluzia că această boală se manifestă cu simptome deosebite, după diferențe de climă, de anotimpuri, de situații locale (de așezare geografică), de felul de viață al oamenilor și al densității populației, modificîndu-se la nesfârșit, cred că este în interesul umanității și al științei ca să fie urmărită și studiată, cu cea mai desăvârșită atenție, peste tot, în mersul ei, în progresele pe care le face, în gradul de intensitate pe care îl atinge, și să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a fost lovită de aceeași soartă ca aceea a lui Yussuf: morți și muribunzi erau îngrămădiți în corturi. Martorii mai arată că "inamicul nu apăruse, dar cadavre zăceau la pământ în toate părțile; se săpau gropi, pământul răscolit răspândea la nesfârșit emanații pestilențiale; adeseori, mâinile ce săpau pământul se opreau din lucru și cel care ținea lopata cădea în tăcere pe marginea gropii pe jumătate săpată și nu se mai ridica. Cei care mai trăiau încă erau urcați pe cai sau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]