7,195 matches
-
pe teritoriul Azerbaidjanului. Populația din Manna era preponderent sedentară. Capitala regatului Manna a fost o perioadă îndelungată orașul-cetate Izirtu ("Zirta"). În cadrul acestui regat a avut loc procesul consolidării etnice: conducătorii regatului Manna s-au ocupat nu numai de recucerirea pământurilor ocupate, dar și de unirea într-un stat unitar a populației împrăștiată în diferite regiuni. În anii 20 sec. IX î.e.n. Manna deja ocupa o parte însemnată din teritoriul raionului Urmia. Puterea suveranului era destul de mare, deși se limita la diverse
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
în care se aflau 3 medici. Prin tragedia din Baku, regimul sovietic și-a arătat încă o dată caracterul său antipopular atunci când armata statului a fost folosită împotriva proprilor cetățenilor. În dimineața zilei de 20 ianuarie 1990, populația decimată a orașului ocupat a ascultat la radio declarația despre starea de urgență declarată de M. Gorbaciov, la peste 7 ore după ce fusese declanșată acțiunea. Stațiile radio din diferite țări au difuzat această informație, în timp ce Moscova încerca să ascundă intervenția numind-o ""operațiune împotriva
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
(în azera Hürufilik), este o sectă musulmană răspândită în Azerbaidjan și Orientul Mijlociu (sec. XIV - XV) În 1386 majoritatea teritoriului Azerbaidjanului devine o provincie timuridă. Conform ordinului lui, în orașele ocupate se mobilizează cei mai faimoși meșteri, arhitecți, pictori, muzicieni, meșteșugari orășeni și erau trimiși la muncă silită în capitala imperiului - Samarkand. Tamerlan se gândise să-și facă o capitală perfectă și fiecare cartier din Samarkand, primise numele unui oraș mare
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
încercat să ajungă spre nord, în Șirvan. Dar, suveranul Șirvanului (""Șirvanșah""), Ibrahim I (1382-1417) din dinastia Derbendi, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Așadar, restul Azerbaidjanului devine o provincie timuridă. Conform ordinului lui în orașele ocupate se mobilizează cei mai faimoși meșteri, arhitecți, pictori, muzicieni, meșteșugarii orășeni și erau trimiși la muncă silită în capitala imperiului - Samarkand. Tamerlan se gândise să-și facă o capitală perfectă și fiecare cartier din Samarkand, primise numele unui oraș mare
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
Qadjar, Hanatul Irevan a fost ocupat, însă și-a recuperat independență în 1797. Expansiunea rusă a început să fie o nouă ameninșare pentru hanat. Războiul ruso-turc (1806-1812) a obligat Imperiul Rus să oprească avansarea și să se satisfacă cu teritoriile ocupate. În 1813 Imperiul Rus a semnat tratatul de pace de la Gulustan (Gülüstan), realizând primă împărțire a Azerbaidjanului istoric. Conform prevederilor primei împărțirii hanatele Nahcivan și Irevan pentru o vreme au scăpat de încorporarea Imperiului Rus. În timpul celui al doilea război
Hanatul Erevanului () [Corola-website/Science/309263_a_310592]
-
în casa de arest pentru imigranții sau lucrătorii ilegali. În anul 2000 turiștii au ocupat încă 215,000 paturi de hotel și camerele de hotel erau ocupate în proporție de 45%. În 2001 s-au înregistrat 26000 paturi de hotel ocupate, si o ocupare a camerelor de 8%. Puținii pelerini care au venit în acea perioadă în Israel au preferat să tragă la Tveria sau la Ierusalim. În anii 2008-2012 turismul la Nazaret a cunoscut un nou avânt. În anul 2010
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
pelerini care au venit în acea perioadă în Israel au preferat să tragă la Tveria sau la Ierusalim. În anii 2008-2012 turismul la Nazaret a cunoscut un nou avânt. În anul 2010 s-au înregistrat 357,000 paturi de hotel ocupate, din care 301,000 de către turiști,iar proporția de ocupare a camerelor a fost de 61%. În anul 2011 oferta de camere pentru turiști a crescut la 853 în cele 7 hoteluri mari ale orașului, și alte 400 în mănăstiri
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
s-au opus public în 1941 îndepărtării crucilor din școli. În această situațe regimul a cedat. Mai degrabă a fost vorba de uriașul sprijin de care s-a bucurat Hitler la începutul regimului său. În vreme ce mișcările de rezistență din țările ocupate se bazau pe sentimentele patriotice ale cetățenilor chemați la luptă împotriva ocupanților germani, în Germania, rezistența risca să fie etichetată drept nepatriotică, mai ales în timp de război. Chiar și ofițerii de armată și oficialii guvernamentali care îl detestau pe
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Ridicat de Primăria Iași în amintirea bisericei Sft. Vineri. 1895" După cum susține N.A. Bogdan, Biserica „Sf. Vineri” ar fi fost zidită de logofătul Nestor Ureche pe la sfârșitul secolului al XVI-lea. Ea s-a aflat în mijlocul pieței Halei, pe locul ocupat acum de Hala Centrală. Acest lăcaș de cult a fost avariat în urma cutremurului din 1803, continuând să se slujească aici până în anul 1860, când biserica a fost închisă deoarece risca să se prăbușească. Acoperișul i-a ars într-un incendiu
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
daneză de rezistență (în ) a fost mișcarea clandestină insurgentă care a luptat împotriva ocupației germane a Danemarcei în timpul celui de-al doilea război mondial. Datorită indulgenței arătate de ocupantul nazist, rezistența s-a dezvoltat mai greu decât în alte state ocupate. Totuși, din 1943, numeroși danezi s-au implicat în lupta clandestină, care varia de la tipărirea și distribuirea de ziare ilegale până la spionaj sau sabotaje. După invadarea Danemarcei din 9 aprilie 1940, autoritățile germane de ocupație au permis guvernului danez să
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
de o organizare precară. Cele mai importante roluri ale rezisenței din orașe au fost spionajul și sabotajele, efectuate de cele mai multe ori în cooperare cu serviciile specializate britanice. Una dintre primele sarcini ale rezistenței urbane a fost facilitarea evadării din Grecia ocupată a soldaților Commonwealthului rătăciți de unitățile lor. Grupurile urbane de rezistență au păstrat legătura cu spionajul britanic prin intermediul aparaturii radio, au recuperat, ajutat și îndrumat spionii și sabotorii britanici parașutați în Grecia, au spionat în favoarea Aliaților, au declanșat operațiuni de
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
urmă, după o nouă grevă generală organizată de EAM, guvernul a cedat și a anunțat în mod oficial că orice plan pentru mobilizarea civililor la muncă a fost abandonat. A fost o uriașă victorie a rezistenței, unică în toată Europa ocupată. Această victorie a dat noi imbolduri mișcărilor de protest din primăvara și vara anului 1943. De asemenea, a crescut popularitatea și influență EAM, după cum a demonstrat-o și demonstrația de protest din Atena de pe 25 iunie, la care au participat
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
constitui astfel un organism care să poată reprezenta interesele României față de statele care l-ar recunoaște. În timpul celui de al doilea război mondial funcționaseră pe teritoriul aliaților, diferite guverne în exil ale statelor ocupate de Germania. În momentul eliberării țărilor ocupate, guvernele din exil au preluat adesea puterea, cazul cel mai evident fiind cel al Franței, unde Generalul Charles de Gaulle a condus guvernul după eliberare. De aceea, susținătorii acestei variante erau de părere că guvernul din exil (sau comitetul care
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
gradul de locotenent aviator, la manevrele regale din anul 1938. La 22 iunie 1941, la ordinul (rămas în istorie) lui Ion Antonescu, trupele române au trecut Prutul. Începea o lungă campanie, al cărei obiectiv era eliberarea unor teritorii aparținând României, ocupate samavolnic de Uniunea Sovietică. Primii care au intrat în luptă au fost, în ambele tabere, aviatorii. Formațiunile de bombardament au survolat linia frontului, în căutarea unor ținte care să afecteze decisiv puterea de luptă și economică a inamicului. Astfel, în
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
a întors în Suedia. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut că musafir oficial al regelui Suediei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiul său Malcolm Pennington Mellor Munthe a servit, lucrând în spatele liniei de ocupație germană din Scandinavia ocupată, în cadrul organizației Special Operations Executive. Apoi a participat la cunoscută invazie aliata de la Anzio. Malcolm a fost urmărit drastic în timpul războiului, trebuind să ducă practic o viață acoperită. Axel Munthe a încercat, de câte ori a fost posibil, să evite prescrierea de
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
procedura de doprtare a elementelor antisovietice din Lituania, Letonia și Estonia”". Procesul de epurare a elmentelor antisovietice au fost conduse de apropiați ai lui Stalin, comuniștii locali și de ajutoare venite din Rusia, care au proclamat „guverne populare” în statele ocupate. În lunile următoare, guvernele prosovietice au organizat alegeri măsluite în timpul căruia candidații necomuniști au înfrânți. Rezultatele alegerilor au fost măsluite în totalitate: rezultatetele votului au fost știute de presa din Londra cu 24 de ore mai înainte de închiderea urnelor. În
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
a armatei americane, cea la care nu se purta haină și cravată, nu în uniforma de paradă. S-a emis ipoteza conform căreia aceasta a fost o acțiune deliberată, prin care generalul american dorea să sublinieze statutul împăratului în țara ocupată. Având sprijnul formal al împăratului, MacArthur avea toate pârghiile necesare ocupației. În timp ce unii dintre liderii politici sau militari aliați cereau judecarea lui Hirohito pentru crime de război, MacArthur a respins aceste cereri și a respins și pretențiile unora dintre membrii
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
ale cărui venituri au fost virate Casei de Wittelsbach. Numărul de vizitatori a continuat să crească, ajungând la 200.000 în 1939. Datorită locației sale retrase, palatul a supraviețuit celor două războaie mondiale, fără distrugeri. Sub Institutul Rosenberg pentru Teritoriile Ocupate (Einsatzstab Reichsleiter Rosenberg für die Besetzen Gebiete), o organizație a Partidului Nazist, el a servit până în 1944 ca un depozit pentru jafurile naziste din Franța. Lucrările de artă au fost catalogate fotografic. (După cel de-Al Doilea Război Mondial 39
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
sau Autoritatea Aliată de Control, (în limbile engleză: "Allied Control Council", germană: "Alliierter Kontrollrat") se referă de obicei la organismul de guvernarea a Germaniei ocupate. Din acest corp conducător făceau parte reprezentanții „celor trei mari” (SUA, URSS, Regatul Unit), la care s-a adăugat mai târziu și Franța, țară care nu a avut însă îndatoriri specifice în acest consiliu. Sediul Comisiei Aliate de Control s-
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
Control. Scopul aceste comisii de control, la fel ca și în cazul altor comisii și comitete de control care aveau să fie înființate de puterile aliate pentru fiecare țară înfrântă membră a Axei, era rezolvarea problemelor administrației centrale ale statelor ocupate, în condițiile în care, în special în Germania, administrația publică se dezintegrase la sfârșitul războiului. De asemenea, Comisia Aliată de Control trebuia să se asigure că guvernările militare din cele patru zone de ocupație respectau în mare aceleași criterii în
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
organizațiilor naziste, denazificarea dar și subiecte mai prozaice precum tarifele telefonice sau combaterea bolilor venerice. Relațiile dintre Aliații occidentali, (în special SUA și Regatul Unit), și Uniunea Sovietică s-au deteriorat rapid, la fel ca buna cooperare în cadrul administrării Germaniei ocupate. În ciuda protestelor sovietice, SUA și Anglia au făcut eforturi pentru creștera colaborării economice dintre diferitele regiuni, iar pe 1 ianuarie 1947 zonele britanică și americană s-au unit pentru a forma Bizona. În cursul anului 1947 și începutul anului următor
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
cu capitala la Kraków. Guvernământul General a fost împărțit în patru districte: Varșovia, Lublin, Radom și Kraków (Cracovia). "(Pentru mai multe amănunte, vedeți și: " Guvernământul General.) Avocatul german Hans Frank, nazist de frunte, a fost numit guvernator general al teritoriilor ocupate, pe 26 octombrie 1939. Frank a supravegheat izolarea evreilor în ghetouri în marile orașe, în primul rând în Varșovia, și a controlat folosirea civililor polonezi pentru muncă forțată și obligatorie în zonele industriale germane. Populația inițială a Guvernământului General a
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
aprilie 1943, germanii au declanșat operațiunea de deportarea a evreilor care mai rămăseseră în gheotoul din Varșovia, provocând o răscoală a evreilor, care a ținut din 19 aprilie până pe 6 mai, aceasta fiind una dintre primele revolte armate din Polonia ocupată. Unele subunități ale Armatei Teritoriale au încercat să-i ajute pe răsculații din ghetou, dar, în principal, evreii au fost lăsați să lupte singuri. În timpul anului 1943, Armata Teritorială și-a pregătit forțele în vedera declanșării insurecției naționale. Planul de
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
că colecteze informațiile necesare pentru a le transmite apoi la București, permițând astfel Ministerului Afacerilor Străine să înainteze documentațiile de rigoare comisiei de arbitraj. Singurele organizații care nu erau controlate de autoritățile maghiare erau bisericile ortodoxe și greco-catolice din zona ocupată. Cu concursul lui Nicolae Colan, episcopul ortodox al Vadului, Feleacului și Clujului, cu reședința la Cluj și al lui Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic de Cluj și Gherla, care în acea perioadă își stabilise reședința la Oradea, preoții din satele cu
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
România Nouă” (de la 24 ianuarie 1918) - ”organ de luptă pentru unirea politică a tuturor românilor”. În primul număr publică marea ”Declarație” - întocmită și cu prima semnătură a lui Onisifor Ghibu - ”de unire cu România a tuturor românilor aflători în teritorii ocupate vremelnic de puteri străine”. Onisifor Ghibu se află în fruntea luptei care duce la unirea Basarabiei în 1918. În anul 1918 este numit secretar general al resortului de instrucție din Consiliul Dirigent, fiind ales și deputat în Marele Sfat al
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]