18,249 matches
-
în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce se complac în patimi și se tăvălesc în mocirla lor. Părintele Stăniloae, ca un bun cunoscător al firii omenești, menționează că „păcatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri și inspirații bune. Păcatul vine ca un adaos, prin faptul că voința primește inspirații din altă parte, sau poate nu vrea să țină seama peste
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
existenței lui, sau îi minimalizezi importanța, sau îi negi existența.“<footnote Dr. N. Mladin, Despre păcat, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, din „Epifania“, nr. 1, p. 6 footnote> Păcatul este dușmanul cel mai redutabil al vieții omenești și nu există om care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei bucurii curate, adevărate. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer în propriul lui
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
prosperitatea și puterea unei națiuni sunt indisolubil legate de dezvoltare, de modernizare economică și socială. Dacă leadership-ul multor țări ale lumii a făcut din dezvoltare scopul totalizator al acțiunii lor, America s-a depărtat de această temă perenă a societății omenești. Să fi considerat administrația Bush că dezvoltarea este un subiect de la sine înțeles, că nu trebuie să-i mai acorde o atenție prioritară? Un leadership amator ca pricepere, dar arogant ca atitudine nu putea avea decât costuri exorbitante, greu, dacă
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
va aduce medicinii un dar prețios: pentru prima dată, anatomia umană se baza pe o disecție minuțioasă și pe observații, oferind practicienilor o înțelegere cât mai corectă a structurii corpului uman. "De Humani Corporis Fabrica" (1543), primul atlas al corpului omenesc. Circulația sângelui William Harvey (1578-1657) Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et San-guinis in Animalibus Cercetarea anatomică despre mișcarea inimii și a sângelui în animale, prescurtat De Motu Cordis, este cartea de referință a medicului englez William Harvey, publicată în 1628
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
în legătură cu subiectul YHWH spre a-și dobândi întregul sens de care e capabil. Numai YHWH poate face aceasta și autorul vede aici o analogie lingvistică a întrupării Cuvântului: NUMELE (YHWH) ar corespunde dumnezeirii lui Hristos, iar ’elohm, firii lui omenești. Ecuația „YHWH este Dumnezeu” este ireversibilă. Uneori Scripturile accentuează YHWH este DUMNEZEU, alteori YHWH este DUMNEZEU și în această constă dinamică lor. Există și o serie de afirmații în care YHWH e desemnat, apozițional sau predicativ, ca un anume fel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în arabă nu există un termen pentru „veșnic” - o ființă fără început și fără sfârșit. Ideea de veșnicie e prea abstractă pentru a-și află locul într-o Carte care se ocupă mai degrabă cu relația dintre Dumnezeu și neamul omenesc. Am așezat aici acest nume reținând că semnificație de bază: ocrotitor. Însă ar fi putut fi la fel de bine așezat și în câmpul semantic „Transcendent”. 2.1.7.7. Stăpânirea lui Dumnezeu asupra fapturilor sale se manifestă în primul rând cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fără pronume-sufix. Traducerile românești redau această combinație prin „Domnul Dumnezeușltăuț” (e.g. Ex 20,2-12: „Cele zece porunci”; Dt 5,6-15). Spre deosebire de ’Pl sau ’Elohm, YHWH este întotdeauna subiect și niciodată predicat sau parte a predicatului. I se atribuie caracteristici omenești: se vorbește de „față” lui, de „glasul” lui, de „ochii” lui, de „urechea” lui, de „brațul șputeriiț lui”, de „mâna/dreapta” lui, de „gândurile” lui, de „inima” lui, de „mânia” lui. Cât despre ’A:Än"y, pe lângă faptul că după
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m (Ps 50/49,1), ’ElohQy h"’elohm, ’A:onQy h"’a:onm (Ps 136/135, 2-3) s-a trecut la afirmația că ceilalți zei pur și simplu nu există: „Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucrarea mâinilor omenești...” (Ps 135/134,15). ’Eƒ": mai apare, ca atribut al lui ’Pl, în Mal 2,10: „un singur Dumnezeu”. Iov îl recunoaște drept creator unic: Ha lo’ >abbe”en ‘osQn ‘"s"hó wa-yekunennó b"reƒem ’eƒ": (Iob 31,15): „Oare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hežs estin ho agathós: „Unul singur este Cel Bun.” (t.n.) „Bun” este un cuvant polisemantic, greu de definit. Din context rezultă că sensul în care e folosit se referă la desăvârșirea morală, standardul după care trebuie stabilite toate noțiunile omenești privitoare la bunătate. 3.2.1.6. Stăpân 3.2.1.6.1. basileús: Împărat (toate traducerile românești menționate); „Rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). În Mt 5,35 Ierusalimul e numit pólis to¤ megálou basiléÄs: „cetatea marelui Rege”. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
s-a făcut pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu (sophía hQmžn apò theo¤), și dreptate, si sfințire, si răscumpărare” (1Cor 1,30). În aceste pasaje Hristos este numit în mod explicit sophía, si vestirea lui e pusă în opoziție cu „înțelepciunea omenească”, pură virtuozitate retorica sau speculație filosofica. Dumnezeul la care ajunge această din urmă este doar pentru o elită, insă înțelepciunea lui Dumnezeu a fost personificata în Hristos cel răstignit, întruchipare a planului de mântuire pentru toți293. Personificarea Înțelepciunii este însă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eliberează pe oameni de păcate prin moartea să + metonimie. 3.2.2.14. Mijlocitor 3.2.2.14.1. mesítQs: „împăcătoriu” (SC); „Mijlocitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (BVA, BS); „mijlocitor” (G-R, C); „mediator” (Vg); „Médiateur” (BJ); „mediator” (RSV). Întrupându-se în fire omenească, Fiul lui Dumnezeu devine mijlocitorul prin excelență, unicul mijlocitor între Dumnezeu și om, după cum afirmă cu tărie Apostolul în 1Tim 2,5: hežs gàr theós, hežs kaì mesítQs theo¤ kaì anthrÀpÄn, ánthrÄpos Christòs IQso¤s: „Unul este Dumnezeu, unul este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
obicei la vocativ, didáskale, sau corespondentul sau ebraic Rabbi, sau, în Evanghelia după Luca, epistáta, este titlul cu care i se adresează lui Isus atât ucenicii, cât și cei care îi cer părerea sau o vindecare. Este însă un titlu omenesc: avea discipoli, le era învățător. Ho didáskalos poate fi considerat nume divin numai în contextul solemn al spălării picioarelor din Ioan 13, cănd Isus își explică gestul: „Dacă v-am spălat picioarele Eu, Învățătorul (ho didáskalos) și Domnul (ho kýrios
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Într-un fapt de modelare fină și necontenită, de transformare cumulativă a diferitelor laturi ale personalității celui care Învață. Acesta este un climat propice unei adevărate umanizări, adică a cultivării În copilul care tinde să devină om, a ceea ce este omenesc, specific speciei umane, ajutându-l să reproducă În mintea și aptitudinile sale individuale, o parte din cunoștințele și inteligența, din imaginația și inventivitatea, din sensibilitatea și aptitudinile Înmagazinate de geniul uman În valorile culturii ce servesc drept suport acestei activități
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
profesorul, În raport cu „obiectul” instrucției, dar și spre ceea ce face și mai ales cum face, cum procedează elevul, În dubla lui postură - de obiect și subiect, În același timp, al instrucției, al educației. Ambii parteneri nu sunt niște mașini, ci ființe omenești vii, cu toată diversitatea și toate incertitudinile pe care le comportă natura omului. Fiecare are biografia lui și metodele țin și de această latură subiectivă. Pentru profesor, metoda rămâne componenta cea mai intim legată de exercitarea funcțiilor ce-i revin
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
greacă, Școala Renașterii, gândirea pedagogică de la sfârșitul secolului al XIX-lea sau cea actuală. Trebuie să amintim, de asemenea, că, de fiecare dată, evoluția metodelor a stat sub influența concepțiilor filozofice ale epocii respective cu privire la natura omului și la destinul omenesc; a fost determinată de forma specială de organizare socială și politică existentă la un moment dat, de tradițiile, istoria și resursele fiecărui popor sau națiuni. Evident, cu toate diferențele de ordin filozofic, ideologic, politic, național etc. și În domeniul metodelor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de acces la valorile culturiitc " a) Practica lecturii - cale esențială de acces la valorile culturii" Privită În perspectiva dinamicii culturii contemporane și a cerințelor educației pe tot parcursul vieții, cartea continuă să Întruchipeze ideea de păstrare și transmitere a spiritualității omenești, de tezaur al valorilor culturale ale umanității; ea rămâne un simbol al memoriei vii a omenirii, Înregistrând și conservând fapte și idei, simțăminte și atitudini, expresii ale inteligenței și sensibilității geniului uman. Nu există nici un domeniu al cunoașterii și acțiunii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de tezaur al valorilor culturale ale umanității; ea rămâne un simbol al memoriei vii a omenirii, Înregistrând și conservând fapte și idei, simțăminte și atitudini, expresii ale inteligenței și sensibilității geniului uman. Nu există nici un domeniu al cunoașterii și acțiunii omenești care să nu sematerializeze În litera de aur a cărții. Veacuri de strădanii colective sau individuale, de istorie a științei, a civilizației sunt condensate În puținele pagini alecărții. Cu toată concurența care i se face În ultima vreme, din partea altor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și a plantelor de pe diferitele coordonate ale globului pământesc, inclusiv din adâncurile mărilor și oceanelor; să pătrundă În vastitatea spațiului cosmic, a macrouniversului sau În intimitatea microuniversului, a atomului; să intuiască structuri microscopice sau ultramicroscopice; structuri și funcții ale corpului omenesc, construcția și funcționarea dispozitivelor tehniceetc. Filme științifice sau documentare, emisiuni de televiziune etc. de interes geografic, geologic, biologic, antropologic, astronomic ori din domeniul industriei, al economiei agrare sau al medicinii chirurgicale etc., toate acestea aduc la scară perceptibilă realități care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o pondere Însemnată metodele participative, care permit o valorificare creatoare a cunoștințelor dobândite la rezolvarea diferitelor probleme teoretice și practice cu care acesta se vede confruntat, să asigure o mare mobilitate asociației și combinației de cunoștințe, economicitate și eficiență actelor omenești. Este interesant de remarcat că promovarea unor asemenea metode se leagă strâns nu numai de accentuarea finalităților practice ale Învățământului, ci și de o nouă concepție cu privire la caracterul activității practice. Devine tot mai evidentă necesitatea abandonării unei concepții Învechite care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
formația lor profesională. Astăzi, În Învățământul medical se remarcă un interes sporit pentru construirea sau adaptarea unor aparate care simulează sisteme ale organismului uman etc. Astfel, se apreciază că aparatele care simulează simptomatologia patologiei unor organe și sisteme ale organismului omenesc (cum ar fi simulatorii patologiei cardiace) sunt uneori chiar superioare, din punct de vedere didactic, celor naturale. „Pacienții electronici” au capacitatea să sesizeze prompt și corect manevrele greșite și să explice natura erorilor comise În vederea autocorectării conștiente. Adică, simulatorul poate
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
fie satisfăcuți, este specific viziunii lui Platon, iar principiul acționarului, conform căruia interesul unei entități economice este acela de a satisface acționarul, este specific viziunii lui Aristotel. Aristotel explică faptul că un tip anume de schimb, apărut datorită creșterii comunităților omenești, diversificării nevoilor Și specializării producătorilor, are drept scop satisfacerea unei nevoi. În acest context, Aristotel formulează o distincție foarte importantă, care se regăsește de-a lungul întregii istorii a gândirii economice, cea dintre valoarea de folosință (de utilitate) Și valoarea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
trei feluri de prețuri: prețul natural (sau valoarea), prețul politic (expresia în bani a celei dintâi) Și prețul curent al pieței (mișcarea de la o zi la alta a prețului politic) (Petty, Keown, 1993). Izvorul „prețului natural” (al valorii) este munca omenească, mărimea valorii depinde de cantitatea de muncă cheltuită pentru a produce fiecare marfă Și măsura acestei mărimi este timpul de muncă individual cheltuit efectiv de fiecare producător. Cele trei idei formulate de Petty au construit temelia teoriei obiective a valorii
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
Say dispare noțiunea de profit (Sută-Selejan, 1994). În cadrul economiei politice clasice din secolul al XIX-lea se remarcă filosoful, sociologul, istoricul Și economistul Marx. El este de acord cu gândirea economică a lui Smith Și Ricardo privind izvorul valorii (munca omenească), mărimea valorii (cantitatea de muncă cheltuită) Și măsura valorii (timpul de muncă), prezentându-le însă într-o altă formă, prin punerea accentului pe natura socială Și caracterul istoric al acestora. Din perspectiva marxistă, o societate constă în două părți: economia
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
viața unei persoane. Ea este perioada afirmării "eului" cognitiv, afectiv emoțional și volativ-caracterial. Marele secret al copilăriei este acela al devenirii umane, al afirmării entuziaste, al personalității în formare. Copilăria reprezintă punctul de plecare, "startul" în marele zbor al vieții omenești. Fiind contemporan cu cele mai importante și mai numeroase descoperiri ale științei și tehnicii moderne, copilul zilelor noastre își probează forțele creatoare cu predilecție în tehnică și artă. Principiul participării active a copilului în acțiunea directă în procesul instructiv educativ
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]