7,411 matches
-
vor extinde, rând pe rând, în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești via Jilava. Era pe la jumătatea lunii iunie 1951. Nu mai am lanțuri la picioare, nu mai am cătușe la mâini, nu mai am ochelari orbi pe frunte. Cobor din duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
De hoarde străine ,de lege și datini, Hienele morții, de-un neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pare aproape ridicol că odinioară i-am studiat pe stoici cu pretenția de a învăța ceva de la ei. N-am învățat nimic! Stoicul își domină temerile. Și, în cele din urmă, se înalță deasupra lor. Nu mai e unealta lor oarbă, chiar dacă nu le înlătură. Pe când eu n-aș mai putea zice decât cu o neîncredere jenată: tot ce se întîmplă se întîmplă fiindcă așa trebuia să se întîmple. Ceea ce ar trebui să mă îngrijoreze, poate, mai mult nu este, totuși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu piciorul. Herber nu murise încă. Era atârnat cu picioarele de o grindă și sângele îi picura dintr-o tăietură foarte mică din grumaz într-o găleată pusă pe pardoseală, plină deja pe trei sferturi. Avea ochii lăptoși, palizi și orbi. În rest, staulul era gol. Începând să plângă înăbușit, George fugi înapoi în casă și o găsi pe Dorothy în birou, scriind la calculator. — Bună, scumpule, spuse ea. Ai venit deja acasă? Văzând că George nu răspunde, continuă: — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
toată ingratitudinea celorlalți". Cum s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
știința egiptenilor și era, din acest punct de vedere, cu mult inferior lui Romulus și lui Tezeu, precum și altor eroi. Dacă Moise era inspirat de Dumnezeu, cum se vede, fără îndoială, nu-l putem privi decît ca pe o unealtă oarbă a atotputerniciei divine; conducătorul evreilor era inferior ca om fondatorului Imperiului roman, monarhului persan și celorlalți eroi care, prin propria lor valoare și prin propriile forțe au împlinit acțiuni dintre cele mai mărețe, pe care el nu le făcea decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ne gîndim la această dogmă îngrozitoare fără a nu-i remarca toate contradicțiile, n-am putea adopta o poziție mai bună decît declarîndu-ne pentru libertatea omului. Partizanii necesității absolute afirmă contrariul: că Dumnezeu ar fi mai rău decît un meșteșugar orb, care lucrează în întuneric, dacă, după ce a creat această lume, n-ar fi știut ce avea să se petreacă în ea: un ceasornicar, spun ei, cunoaște acțiunea celei mai neînsemnate rotițe din ceas, că ea face acea mișcare anume plănuită
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de pe apă.Trebuia să intrăm până ajungeam aproape de chei, acolo să lăsăm ancorele și să bombardăm cartierul turcesc. Ne făceau ei praf, dar la o adică Îi făceam și noi praf și pulbere. Au tras doar câteva salve cu obuze oarbe când am ajuns În port. Și atunci a venit Kemal și l-a destituit pe comandantul turc. Pentru că și-a depășit atribuțiile, sau cam așa ceva. Se cam Înfierbântase. Putea să iasă un măcel Îngrozitor. Mai știi cum arăta portul? Pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi mâinile lor s-au îndreptat una spre alta căutându-se ca două vietăți oarbe... Voi doi mai înalți treceți la împins vagoneți - a ordonat șeful. Toaibă avea experiență la treaba asta din celălalt schimb. Hai cu mine! Ești salvat, băiete! Lasă că am să împing eu, iar tu te faci numai. După ce te-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cel pe care-l crede în posesia clopoțelului și strigă repede „mâinile!”. Jucătorul arătat trebuie să-și ducă mâinile în față cu palmele deschise. Dacă clopoțelul este la el, va trece în mijlocul cercului. În caz contrar, jocul continuă. 55.Croitorul orb De la un perete la altul al camerei se întinde o sfoară pe care sunt atârnate diferite produse: mere, pere, nuci, rahat sau bomboane. Sfoara se află suspendată la o înălțime care să poată fi ajunsă doar cu brațul întins deasupra
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
și succesorul lui Galba. Se așeză lângă foc, cu o cupă de vin în mână; ridicându-și privirea, îl observă pe bătrânul așezat în fața sa, înfășurat într-o mantie neagră cârpită. Barba neîngrijită aproape că îi ascundea chipul. Ochii lui orbi, albicioși, erau fixați asupra guvernatorului. — Ești aici? întrebă Vitellius surprins. — Te așteptam. Știi doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate ale prezicătorului îl speriau. Uneori am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din banii publici. Ai câștigat bunăvoința soldaților și a populației nu datorită virtuților tale, ci pentru că i-ai cumpărat. — Tu ești judecătorul sau prezicătorul meu? — Dacă ți-aș prezice acum soarta, m-ai ucide - Ausper își închise o clipă ochii orbi. — E atât de potrivnică? — Numele tău va dăinui peste veacuri. Voi avea faima unui tiran care a fost ucis la Roma sau faima unui împărat iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care Vitellius obișnuia să stea ziua arsese, probabil pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de căminul plin cu lemne. Mulți spuseră că incendiul acela era o prevestire funestă. Preț de o clipă, în fundul curții văzură un bătrân orb înfășurat într-o mantie neagră. Fiți încrezători! - aclamat de mulțime, Vitellius rotea sabia deasupra capului. Pentru noi, acesta este focul bucuriei! În ziua următoare, Flavius Valens intră cu soldații săi în Colonia și îl salută pe împăratul Vitellius. Pompeius Propincuus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Galba în clipa când lama unui pumnal îi tăia capul... Galba trăia, din câte știa Vitellius, și era pregătit să lupte și să-l împiedice să cucerească Roma. În cele din urmă, în fața lui Vitellius pluti chipul lui Ausper, prezicătorul orb, care îi tăie calea. Imperator-ul căzu în genunchi, înspăimântat. — Ridică-te. Era un glas de femeie, dulce, fără să fie însă blând. Dimpotrivă, era tăios ca o lamă. Fantomele dispărură. Ausper se risipi. Vitellius își dădu seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se întinse la picioarele lui Julius. Regele se aplecă să-l mângâie. — Vitellius a fost, repetă. Cu un gest furios, își smulse bucata de pânză care îi acoperea ochiul stâng. Îl privea fix pe Valerius cu ochiul sănătos; celălalt, orb, era brăzdat de o cicatrice. Julius Civilis era mândru de rana aceea, fiindcă datorită ei - și curajului în luptă - semăna cu marele Hannibal. — Trebuie s-o răzbuni. — N-o să fiu în stare. Valerius își ascunse fața în mâini. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre cer. Vitellius privi în sus. Cei trei corbi se îndreptau spre apus. Îi văzu trecând, negri, prin dreptul soarelui. Își întoarse privirea; era un semn nefast. În spatele lui Antonius îl văzu pe Ausper. Prezicătorul clipea des din ochii săi orbi și-i oferea lui Vitellius o farfurioară. Era atât de aproape, încât, dacă ar fi întins mâna, Vitellius ar fi putut s-o ia; pe ea era o prăjitură. Tresări, recunoscând una din cele două prăjituri cu miere și susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl văzu pe Ausper. Vitellius dădu din mâini, încercând să-l alunge, căci credea că-i o nălucire iscată de vin. Ausper îndepărtase cu mâna un comesean, iar acum stătea lângă Vitellius, fixându-l de sub gluga mantiei cu ochii săi orbi, teribili. Nu poți face asta. Știi prea bine că Orpheus trebuie să moară în arenă. Nu-ți amintești ce a spus Velunda? Vitellius clătină din cap. Nu-și amintea... Nu-și mai amintea nimic. — Medicul acela... bolborosi. — Nu e medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un câine visând la soare lângă trunchiul de brazi. Se strânge inima, și mâinile se desfac într-o lume de cerșetori, iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
el plângem când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce stă să ne soarbă. Trebuie să mă trezesc din această stare, oricât m-ar durea și oricât ar fi de grea, să scap de această apăsare. Sub legea credinței mele mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?" 13. Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta." 16. Isus a zis: "Și voi tot fără pricepere sunteți? 17. Nu înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
tămăduit chiar în ceasul acela." 29. Isus a plecat din locurile acelea, și a venit lîngă marea Galileii. S-a suit pe munte, și a șezut jos acolo. 30. Atunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit; 31. așa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșează, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei, 13. și le-a zis: "Este scris: "Casa Mea se va chema o casă de rugăciune." Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tîlhari." 14. Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu, și El i-a vindecat. 15. Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii, cînd au văzut minunile pe care le făcea, și pe copii strigînd în Templu și zicînd: "Osana, Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Pentru că voi înconjurați marea și pămîntul, ca să faceți un tovarăș de credință; și, după ce a ajuns tovarăș de credință, faceți din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decît sunteți voi înșivă. 16. Vai de voi, povățuitori orbi, care ziceți: Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurămîntul lui. 17. Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18. "Dacă jură cineva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
gheenei, de două ori mai rău decît sunteți voi înșivă. 16. Vai de voi, povățuitori orbi, care ziceți: Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurămîntul lui. 17. Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18. "Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic", "dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui." 19. Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. 24. Povățuitori orbi, care strecurați țînțarul și înghițiți cămila! 25. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înlăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. 26. Fariseu orb! Curăță întîi partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]