8,628 matches
-
de nefericit și de plin de ratări!?] Îl văzu pe Alexander făcându-i semn și Îndreptându-se din doi sau trei pași spre culise, cu mâna Întinsă și un surâs de Încurajare pe chip. Inspiră adânc, Îndreptându-și umerii, și păși În lumina orbitoare a reflectoarelor. Alexander Îi strânse mâna și Îl trase spre centrul scenei și, În timp ce se Întorcea cu fața către public... În timp ce se Întorcea cu fața... În timp ce... [În timp ce Henry James se Întorcea cu fața către public, pregătindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
continue drumul. Era conștient că se purtase nepoliticos, dar pusese ochii pe un alt critic. Ajunse În foaier la timp pentru a vedea spinarea lui George Bernard Shaw dispărând pe ușile batante și Îl prinse din urmă pe King Street, pășind alert către St James’s Square. — Domnule Shaw! Shaw se Întoarse, săltând bărbia și Împingându-și sfidător barba Înainte. Da, domnule. — Îmi Îngăduiți să mă prezint? Herbert Wells. V-am ascultat de multe ori vorbind... În anii ’80 mergeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și realizat de Morris. De pe parapetul turnului pătrat se vedea la o distanță de mai bine de treizeci de kilometri. Era așezată În mijlocul unui cimitir presărat cu morminte vechi și mărginit de căsuțe Încântătoare de lemn. Într-o zi, pe când pășea din această piațetă spre West Street, recunoscu, cu un mic fior de plăcere, Camera Grădinii din desenul lui Edward Warren. Era legată de sora mai mare, Lamb House, așezată În unghi drept față de ulița printre pietrele căreia crescuse iarba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acestea, se bucura că se grăbise să plece la Rye pentru a vedea casa singur, pentru că, În felul acesta, prima impresie fusese neinfluențată și În Întregime personală. Trecuse aproape un an Întreg de când urcase cele trei trepte de piatră și pășise pentru prima dată dincolo de prag. Își amintea perfect felul În care străbătuse locuința ca Într-un vis, pentru că Încăperile se suprapuneau atât de absolut peste dorințele sale vagi privind dimensiunile și așezarea: holul frumos, pătrat; salonul intim din stânga, cu deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai mare? Vreo scroafă de mistreț? Poate chiar inorogul? Oare am rămas locului și am evitat să fac vreun zgomot, s-a oprit oare în loc și acela, animal, om sau ființă fantastică, orice o fi fost cel care sau ceea ce pășea prin pădurea întunecată? A apărut Cineva, când mai aproape, apoi din nou mai departe, pentru a veni din nou mai aproape, prea aproape. Atenție. Înghiți în sec fără zgomot! Cauți adăpost în spatele copacului. Ce s-a învățat în timpul instrucției de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Freilassing, speram să-l regăsesc după oarecari căutări pe camaradul meu Joseph, pentru ca, dând încă o dată cu zarurile, să-mi caut câștigul în viitor? Mă văd neajutorat în sala de așteptare a gării din Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și îngropată sub cuvinte duioase, să-mi ajungă, atât de mult îmi savuram ezitarea și atât de mare era frica de tot ceea ce ar fi făcut lucrurile să meargă mai departe, așadar trebuia evitat, căci ori de câte ori îmi luam elan să pășesc în cabină, știam că dacă sacrifici două fise de zece pfennigi, formezi cifră după cifră, dacă accepți resemnat apel după apel, atunci auzi cum răspunde secretariatul studioului Mary Wigman, iar tu, întrebat amabil sau grosolan ce dorești, menționezi prenumele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace va fi ghicit de-acum că tânărul era José Formento, apostolul, evanghelistul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-a complementat rapid vocea mucalită ce mi-a indicat băncuța de bucătărie pe care să mă așez. Ca să pășesc pe teren sigur, am fluturat mândru și tenace În fața privirilor sale cartea poștală-invitație. — Da, a articulat În silă. Am trimis circulara tuturor. Asemenea sinceritate m-a revigorat. În atari cazuri, cea mai bună politică e să te pui bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oceanului se află trei sau patru roboți. Și asta În afară de MSB-uri și FD-uri, firește. Norman auzea zgomotul de fond al comunicațiilor radio și frânturi de fraze pe care nu le putea Înțelege. Pe un ecran apăruse un scafandru, pășind pe fundul oceanului. În lumina artificială stridentă, Norman observă că scafandrul purta un costum de culoare albastră și o cască galbenă, turnată Într-o formă deosebită. — La ce adâncime se află? Întrebă el, arătând spre ecran. — Nu știu exact, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tratament special. Norman era și el de aceeași părere, dar implicațiile acestui fapt nu-i surâdeau deloc. Brusc, se simți obosit. — Gata, domnilor, avem multe de făcut În cele trei ore rămase, rosti un individ grăbit, care stinse luminile de cum păși În sală. Norman n-apucă nici măcar să-l vadă ca lumea. Acum era doar o voce În Întuneric. După cum știți, legea lui Dalton determină presiunile parțiale ale gazelor În amestec sau, așa cum e reprezentată aici În formă algebrică... Pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pare În regulă. Metalic, ușor Înțepător, dar În regulă. Inspiră adânc de câteva ori și Încuviință din cap. Ceilalți Își scoaseră și ei căștile, lăsându-le pe podea. — Așa-i mai bine. — Intrăm? — De ce nu? După o scurtă ezitare, Beth păși prima, zâmbind: — Mai Întâi doamnele. Ceilalți o urmară. Norman aruncă o privire Înapoi, spre căștile aliniate pe podea. Edmunds, cu camera la ochi, Îi spuse: — Mergeți Înainte, doctore Johnson. Norman se Întoarse și păși În astronavă. INTERIORUL Se opriră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu? După o scurtă ezitare, Beth păși prima, zâmbind: — Mai Întâi doamnele. Ceilalți o urmară. Norman aruncă o privire Înapoi, spre căștile aliniate pe podea. Edmunds, cu camera la ochi, Îi spuse: — Mergeți Înainte, doctore Johnson. Norman se Întoarse și păși În astronavă. INTERIORUL Se opriră pe o pasarelă lată de un metru și jumătate. Îndreptând lanterna În jos, Norman constată că Îi despărțea de podea un hău Întunecat de circa doisprezece metri. În jurul lor, abia distingându-se, se zărea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
intereseze. Harry se Întoarse cu fața la sferă. Stătea relaxat, cu brațele pe lângă corp, fără să se miște sau să vorbească, Închise ochii. Respiră adânc. Ușa sferei se deschise. — Nu-i rău deloc, ce ziceți? spuse Harry cu un zâmbet neașteptat. Apoi păși Înlăuntrul sferei. Ușa alunecă În urma lui. Începură să vorbească toți deodată. Barnes țipa cel mai tare, cerând să se facă liniște, dar nimeni nu-i dădu nici o atenție până când nu se stinseră luminile din habitat. Erau cufundați În Întuneric. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai văd nici o meduză. — Nici eu. Se mișcară de sub habitat, se Întoarseră și priviră În urmă. Luminile habitatului străluceau tăios, ascunzând contururile cilindrilor ce se Înălțau deasupra. Acum puteau auzi cu claritate zgomotul ritmic, dar Încă nu puteau localiza sursa. Pășiră pe sub stâlpii de susținere, Înspre partea mai Îndepărtată a habitatului, cu ochii Întredeschiși din pricina luminii puternice. — Uite-acolo! spuse Beth. La trei metri deasupra lor, o siluetă Într-un costum albastru atârna de consola unui suport de reflector. Corpul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spre abdomen. Șoldul stâng avea o culoare roșie intensă. Mâna dreaptă i se umflase și Îl durea. Dar, de fapt, durerea era generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei, strigă Harry, cum e sub duș? — Perfect. Norman păși afară, iar Harry Îi luă locul. Și el avea corpul plin de zgârieturi și contuzii. Norman Își Îndreptă privirea spre Ted, lungit pe spate pe unul dintre paturi. Beth se chinuise o jumătate de oră ca să-i readucă la normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
goale ale lui Levy, de culoarea cadaverică a pielii și de piciorul care-i izbise vizorul. — L-au găsit cumva pe Barnes? se interesă Ted. — N-am auzit, spuse Norman. Nu cred. Termină cu Îmbrăcatul și cobori În Cilindrul D, pășind peste băltoacele de apă din coridor. În interiorul cilindrului mobilierul era Îmbibat cu apă, consolele erau umede, iar pereții erau acoperiți cu pete neregulate de spumă poliuretanică albă, acolo unde Fletcher etanșase crăpăturile. Fletcher stătea În mijlocul Încăperii, cu tubul de spray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cățără după ei. Harry Îl trase pe Norman chiar În clipa În care al doilea tentacul ieșise din apă ca să-l apuce pe Ted ca Într-un clește. — Nu atingeți metalul. Fir-ar să fie, nu atingeți metalul! urlă Fletcher. Pășiră pe covorul din Cilindrul B, iar Fletcher acționă Întrerupătorul Cutiei Verzi. Se auzi zumzetul generatoarelor și Încălzitoarele roșii se Întunecară, căci două milioane de volți fuseseră aplicate pe habitat. Reacția se dovedi instantanee. Podeaua se legănă sub picioarele lor În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întrebă Harry. Știi foarte bine despre ce e vorba, zise Beth. Norman ieși din cameră. — Unde te duci? — Spectatorii vă părăsesc. — De ce? Pentru că amândoi sunteți plictisitori. Aha, făcu Beth. „Psihologul cel Calm“ a hotărât că suntem plictisitori? — Exact, spuse Norman pășind prin tunelul de sticlă, fără să privească Înapoi. Unde pleci așa, după ce arunci În jur sentințe asupra celorlalți? țipă În urma sa Beth. Norman nu se opri din mers. — Hei, cu tine vorbesc! Nu pleca așa când vorbesc cu tine, Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bandă, Norman. Era gata s-o Întrebe de ce și atunci o văzu pe Beth intrând În câmpul imaginii și oprindu-se În fața sferei. Beth Închise ochii și-și Încleștă pumnii. Șanțurile spiralate ale sferei se separară, dezvăluind Întunericul dinăuntru. Beth păși În sferă. În urma ei, ușa sferei se Închise. — Bărbați afurisiți! șuieră Beth furioasă. Toți sunteți la fel. Nu se poate să nu vă băgați nasul unde nu trebuie! — M-ai mințit, Beth. — De ce te-ai uitat la banda aia? Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se deschise din nou. — Mai bine să nu-mi forțez norocul, spuse el cu glas tare. Ușa rămase deschisă. Privi cu atenție prin spațiul ușii, dar nu văzu decât un Întuneric adânc și uniform. „Acum ori niciodată“, Își spuse și păși Înăuntru. În spatele său, sfera se Închise. Pe măsură ce se obișnuia cu Întunericul, Începu să vadă ceva ca niște licurici. Era un fel de spumă luminoasă, milioane de lumini punctiforme care dansau rotindu-se În jurul său. „Ce-o fi asta?“ se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
minute, pentru a permite lucrătorilor să se Îndepărteze. „Am douăzeci de minute ca să fug“, Își zise. „Asta Înseamnă timp din belșug.“ Norman se Întoarse și, cu pași mari și repezi, se Îndreptă spre DH-7 și spre submarin. 01.40 ORE Pășea calm, hotărât. Nu simțea nici o Încordare. Respira cu ușurință. Se simțea confortabil În costum. Toate sistemele vitale funcționau normal. Urma să plece. — Norman, te rog... Acum Beth Îl implora - o altă deviere necontrolată a stării sale psihice. Norman o ignoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nivelul apei scăzu rapid, până În talie, apoi până la genunchi. Și se opri. Probabil că rezervoarele se goliseră. N-avea importanță, nivelul era suficient de scăzut. „Atențiune! Zece minute și numărătoarea continuă.“ Norman deschise ușa de trecere În Cilindrul D și păși În interiorul habitatului. Lumina era slabă. Un mucegai cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ani, V. tînăr are o îndoială. Se oprește. Presimte că, studiind moartea, o face să se grăbească înspre el. Dar imediat o voce interioară îl liniștește:“-Nu, nu e realitate. E un vis miraculos. Dă-i drumul, înainte!“ Și îmbărbătat, pășește prin teoria morții ca printr-o experiență. Ce-o să se întîmple cu el acolo? În plimbări lungi cu Doctorul reia mereu cele învățate. Apoi, în singurătatea nopților petrecute în fața hîrtiei, trăiește pe rînd aventuri prin raiuri și infernuri extrase din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tu însuți i-ai fi salvator și judecător totodată, vrei să ții sufletul pe lumea asta și nu mai ai cu ce, de-ți vine să spargi aparatura și să rupi în bucăți cărțile care te-au învățat să ajuți... Pășind cu gîndul asupra morții descoperi că ea e doar un prag. O vamă. Și dincolo va trebui să te orientezi printre aceleași valori, cu același țel și, poate, înmulțit efort. Atîta, doar, că n-o să-ți mai distragă atenția ziarul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]