8,290 matches
-
este înfățișat ca un maestru al sforăriilor și combinațiilor. Mă-ntreb care om politic de ceva suprafață n-o fi fost! Altfel, o cercetare onestă, ce pune la contribuție sursele cele mai varii, scrisă cu echilibru și fără (prea multă) patimă. Una dintre concluzii: ascensiunea lui Ceaușescu ilustrează tarele unui sistem în care "numai cine se târăște nu se împiedică". * N outăți culturale năboiesc dinspre Pașcani de această dată, este vorba de ditamai cărțoiul. Nu-i cât o cărămidă, ci aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
valoarea lui". Iar peisajul uman al deceniului, văzut de Antonescu în termeni deloc măgulitori, nu-i chiar foarte diferit de cel contemporan: "Oamenii se mănâncă ca câinii pentru a se înlocui unii pe alții. În acest scop, se acuză cu patimă nemăsurată..." Spre a concluziona cu năduf, în martie 1941: "Nici dracu' nu-i poate împăca pe toți, darămite eu..." * "P e vremea când tăiam butuci / Să ne-ncălzim, să facem cina / Și căram apă cu găleata / Nu cumpăram nimic de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de-a râsul-plânsul. "Găina" n-are, de această dată, nici un amestec: era în joc onoarea... unui scriitor francez, Catule Mendes, insultat, pare-se, în articolul "Tragerea pe sfoară", semnat de ziaristul V. Scântee (Wolf Finkelstein). Habar n-avea Mendes ce patimi a putut stârni în celălalt capăt al Europei! Pe vremea aceea, mai funcționa credința în principii, inclusiv cu prețul punerii vieții chezaș pentru onoarea altuia! Scântee, miop și total inocent în ce privește mânuirea armelor, a trimis provocarea la modul general redacției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
decât maiorul (apoi, colonel și general) Candiano Popescu, personaj desprins parcă din galeria eroilor lui Shakespeare. Cumplit ridiculizat de Caragiale (vezi "Conu Leonida față cu reacțiunea" și, mai ales, schița "Boborul") capul "revoluțiunii" de la Ploiești ar avea, dacă judecăm fără patimă, măcar două justificări capabile să-l scoată de sub acuza de donquijotism. Mai întâi, faptul că militase în numele ideii de republică și, apoi, conjunctura, despre care nimeni nu mai are azi habar: "revoluțiunea" fusese plănuită a izbucni simultan în mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
s-au irosit în gol, câte destine maculate! Imposibil să nu se fi știut, atunci, despre steagul al doilea dar nu conta decât compromiterea liberalilor. Ferește-ne, Doamne, de alegeri, că, în fierbințeala electorală, prea se-ntunecă mințile și năboiesc patimile... O fantomă bântuie istoria recentă a Iașului: aceea a Academiei Mihăilene. (Aflăm amănunte dintr-o carte care "stă să apară": Dan Bădărău, "Monografia Iașilor".) Mulți vorbesc, puțini cunosc. Oricum, rămâne cea mai cretină demolare din perioada dejistă. Întâi și-ntâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Național din Iași anunța proiectele pentru stagiunea viitoare. Vor fi puse în scenă piesele "Cyrano de Bergerac" (Rostand), "Visul unei nopți de vară" (Shakespeare), "Vlaicu Vodă", "Chirița în provincie", "Răzvan și Vidra" (Alecsandri), "O noapte furtunoasă", "O scrisoare pierdută" (Caragiale), "Patima roșie" (Sorbul), "Viforul", "Apus de soare" (Delavrancea). 2009: aceeași instituție își anunță proiectele în presă: vor semna reprezentațiile viitoare regizorii Purcărete, Felix Alexa, Andra Enukidze, alături de regizorii Teatrului (nenominalizați). După cum se vede, în urmă cu mai bine de jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
instituții - spitale, biserici sau mânăstiri, chiar persoane fizice, preoți, călugări, medici cu suflet mare, obișnuiți sau deprinși cu fapte de caritate, iau asupra lor suportarea în parte sau în total a îngrijirii omului indiferent de boală, pretenții, nemulțumiri, cu toate patimile care le are, pe care nu i le- ar putea nimeni satisface acasă, căci aici totul i se permite și cuvine - este asistatul nostru spun fetele noastre. Sunt foarte mulți care nu au nici un venit, nu au pe nimeni, unii
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ani. Rudele ambelor părinți rămăseseră sub noua stăpânire bolșevică, unde începuseră arestările, expulzările, deportările spre Siberia. Doamne, în ce infern intra Basarabia. La toate acestea avea să scrie Eugen "se adăuga încă un necaz: tata rămăsese fără serviciu. Vechea sa patimă (băutura, n.n.) l-a învins. În existența noastră depindeam acum numai de mama... Din Telenești nu primeam nici o știre... Plecând, imediat după absolvire, în armată toată lumea bănuia ori chiar auzea vorbind că va fi război fratele Constantin era mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tentat să greșească, fiind în primejdie să se prăbușească, Lovineștii nu ezitau să intervină la timp, acționând și așezând lucrurile pe făgașul lor normal. Așa, de pildă, la începuturile carierei sale, când "Cezar Petrescu, pretor la plasa Mălini, prins de patima pockerului", strâmtorat, în urma unor pierderi, "a luat bani din gestiune și urma să fie judecat", iar tânărul scriitor "n-ar fi suportat o asemenea rușine" și "se gândea și se pregătea chiar să se sinucidă", șeful său ierarhic, prefectul Octav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
rușii !.. vin rușii..!”. Cântecul era plânsul inimii omenești pe care o sfâșia durerea. Sunetele continuau să picure, abia auzite, stropi de tristeți sfâșietoare. Nu există ceva mai înălțător decât muzica... E ca și cum Dumnezeu ar coborâ pe pământ... E purtătoarea tuturor patimilor, cuprinde binele și răul, bucuria și nefericirea... dar, mai ales nefericirea. Seminariștii își cântau, în seara aceea... nefericirea lor. Numai omul în suferință și chinuri lăuntrice o pricepe. Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
oameni, coborâți pe cursul Bistricioarei, și nu scăpați din ochi șoseaua ce duce spre Tulgheș..!” „..Băieți, supravegheați șoselele, și așteptați camioanele... le atacați, dezarmați securiștii, și în cămașă și izmene, îi lăsați liberi...nu-i împușcați, suntem creștini, în Săptămâna Patimilor,.. decât, doar dacă trebuie... numai dacă trebuie !” „.. Luptăm pentru o cauză patriotică.. nu suntem ucigași !” Camioanelor le dați foc,.. iar camionul cu alimente, îl conduceți în satul cel mai apropiat, și le împărțiți oamenilor...Izolați primăriile și posturile telefonice, dezarmați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
alunecăm..?!”, se mira acelaș domn scund. „ - Ba da, domnule... văd, cum să nu vadă!.. îi răspunse grav, senatorul. Dar vorba Psalmistului : „Ochi au, dar nu vor să vadă; urechi au, dar nu vor să audă...!”, asat-i domnule. O fac din patimă, ori din ignoranță.. Și, nu vor să vadă și să audă, făcând pe orbii, și pe surzii, în fața realității.. și primejdiei care ne pândește..” Senatorul avea dreptate... Ideile false, comuniste, prindeau repede în popor, întunecându-i mintea, introducând anarhia în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nădăjduind să găsesc argumentele de netăgăduit prin care aș putea s-o absolv. După ce, în tinerețe, am scris o tragedie despre Medeea, imitându-l pe Euripide, înainte de a cunoaște locurile faptelor ei îngrozitoare, îi caut, iată, acum, urmele pătate de patimă și sânge pe pământul ăsta barbar. Medeea și-a măcelărit fratele și i-a aruncat bucățile trupului pe câmp, pentru ca Aetes să-ntârzie cât mai mult să le adune pentru a le înmormânta. În felul acesta, amantul său a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
orașului Tomis (Toμή) vine chiar de la verbul a tăia (τέμνειν). În locul ăsta, așadar, s-a consumat un sacrificiu înfiorător: până și țărâna pe care calc pare să conțină stropi din sângele acela, un sânge fără vină vărsat ca să acopere o patimă devorantă. Cunoșteam dinainte această poveste tulburătoare, când m-am hotărât să vin la Tomis. Am crezut că, poate numai aici, aș fi putut înțelege forța unui sentiment ce a împins o fată încrezătoare să se întineze de blestemul unei crime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ucis soțul. Dacă arma a fost sabia (phasganon) în loc de secure (labrys), Agamemnon ar fi putut muri într-un accident, alunecând pur și simplu în baie și străpungându-se cu propria-i sabie. Tot restul e ficțiune vindicativă. Aia consideră că patima Clitemnestrei pentru Egist nu era atât de puternică încât să-și ucidă soțul, iar dacă era, această patimă și dorință de răzbunare sunt de ajuns ca să ucidă singure, iar arma nu e decât o metaforă. După moartea, probabil cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
accident, alunecând pur și simplu în baie și străpungându-se cu propria-i sabie. Tot restul e ficțiune vindicativă. Aia consideră că patima Clitemnestrei pentru Egist nu era atât de puternică încât să-și ucidă soțul, iar dacă era, această patimă și dorință de răzbunare sunt de ajuns ca să ucidă singure, iar arma nu e decât o metaforă. După moartea, probabil cu totul accidentală, a lui Agamemnon, și-a atribuit ei această grea responsabilitate morală a crimei. Și așa a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să-i sfârtece trupul și să-l semene pe câmpuri, așa cum a făcut Medeea cu Absirt? Această întrebare a devenit un chin, o obsesie ce sfârâie continuu în capul meu. Am nevoie să înțeleg resortul unui asemenea act. Numai o patimă nemăsurată, cred, sau numai un simțământ obscur, din cale-afară de puternic, te poate face să-ți pierzi rațiunea. Din păcate, eu n-am iubit pe nimeni atât cât să-mi pierd mințile, n-am fost capabil de una ca asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Angela's Ashes. A Memoir of a Childhood, Flamingo, 1997, carte care a cîștigat premiul Pullitzer în 1998. Autorul își descrie copilăria în Irlanda anilor 1940, trăită într-o sărăcie cumplită, într-o familie dezorganizata, cu un tată căzut în patimă alcoolului, adevăratul flagel al Irlandei. Condițiile precare de viață și lipsa oricăror prespective de viitor în Irlanda lui de Valera l-au și împins pe autor să emigreze, ca atîția alți conaționali, în America. Cînd mă gîndesc înapoi la copilăria
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
frecvent minerale sub formă de pulberi, unele cu proprietăți hipnotice sau miraculoase, fiind Încărcate de simboluri și sentimente cum ar fi: - opalul= speranță, alungă spiritele și necazurile;calcedonie= milă, stimularea calmului; - smarald= puritate, afectivitate; - sardonix= nevinovăție, melancolie și echilibru; - rubin= patimă, puteri magice; - topaz= miracole, generozitate, frumusețe sufletească; - ametist= dragoste față de Dumnezeu, credință;magnetit= atrage sufletele; - cristal de stâncă= castitatea sufletului, perfecțiune, răbdare;crisolit= profunzime; - rodonit, rodocrozit= tandrețe, dragoste, fericire și onoare; - safir= perfecțiune, valori spirituale Înalte și nemurire. Pentru magie
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
11, 1981, 18-25. [7] ANDREI, NICOLAE; PÎRNUȚĂ, GH., Istoria învățământului din Oltenia - Vol. II, Craiova; ESR, 1981, 602 p. [8] ANDRONACHE, NICOLAE, Cabinet sau laborator de limba și literatura română?, LL, 1, 1981, 116-117. [9] ANGELESCU, GABRIEL, A.E.Baconski: “Patima primăverii”. în: LLR, 7, nr. 1, 1981, p. 27-28. [10] ANGELESCU, GABRIEL, C.Hogaș: “Singur”. în: LLR, 7, nr. 3, 1981, p. 22-23. [11] ANGELESCU, SABINA, O problemă de educație și de conștiință (I-III), în „România liberă”, București, nr.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Până și în fața durerii dezvoltăm mecanismele identitare; sau cu mult mai abitir în prezența acesteia. Suferința are o mare cantitate de eu, în timp ce bucuria este mult mai apropiată de noi (bucuria este sporită de prezența martorilor). * Nu sunt marcat de patima prezentării noului, ci de bucuria aducerii cunoscutului la forme actuale și în contexte care-i lansează noi sensuri. O analiză a banalului, ce sper să coincidă cu însăși sensul demersului fenomenologic. * Miza umanității este de a se dezvolta într-atât
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cunoscute sunt farmecele de dragoste, răspândite pe Întreg pământul, pentru care folosesc obiecte sau substanțe din trupul celui iubit (șuvițe de păr, fragmente din unghii etc.) din care fac o legăturică pe care o poartă asupra sa, sperând să dezlănțuie patima unor fete sau bărbați. Aborigenii poartă la gât talismane, luate În timpul ceremoniei de Înmormântare, Învelite În scoarță, bucățele de os, o șuviță de păr, un petic de piele, sau un strop de sânge Închegat, provenite de la o rudă moartă. Ei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ieșit din reveria provocată de măreția clipei și am grăbit, cât am putut de mult coborârea, dar treptele Înalte devenise lunecoase și ne temeam de ce este mai rău - o fractură sau o entorsă. Șiroaiele de ploaie udau cu dărnicie pământul „patimilor”, purificând, pentru moment, atmosfera fierbinte. Pericolul nu era Însă Înlăturat, particulelor de zgură se lipeau mai ușor pe sol. Cu eforturi aproape supraomenești, pentru niște pelerini neexperimentați, am reușit, În cele din urmă să revenim la baza construcției piramidale. Alergăm
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
participă la o astfel de procesiune i se iartă toate păcatele. Festivalul Marinduque se desfășoară În Săptămâna Patimelor. Paștele catolic filipinez este cel mai controversat din lumea creștină. De o jumătate de secol bărbații se autoflagelează În Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, Încercând să rememoreze patimile Mântuitorului Iisus Hristos. În 2 aprilie 2010, ziarele și agențiile de presă anunțau că 23 de bărbați s au autoflagelat pe străzile Manilei, unii cărând În spate o cruce grea de lemn și acceptând chiar crucificare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de procesiune i se iartă toate păcatele. Festivalul Marinduque se desfășoară În Săptămâna Patimelor. Paștele catolic filipinez este cel mai controversat din lumea creștină. De o jumătate de secol bărbații se autoflagelează În Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, Încercând să rememoreze patimile Mântuitorului Iisus Hristos. În 2 aprilie 2010, ziarele și agențiile de presă anunțau că 23 de bărbați s au autoflagelat pe străzile Manilei, unii cărând În spate o cruce grea de lemn și acceptând chiar crucificare. Festivalul Tuna simbolizând creația
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]