14,286 matches
-
față de cei pe care i-a copleșit cu binefacerile Sale. Cei doi bărbați se jurară, nu fără mare stinghereală, că nu aveau deloc de gând să rămână la nesfârșit într-o țară necredincioasă, dar că voiau doar să pună un pic de ordine în treburile personale spre a pleca la drum în condiții bune. — Vai de cel ce se grăbește să vândă raiul în schimbul unor bunuri pe pământ! exclamă Astaghfirullah, în timp ce dezrobitorul, dornic să nu-l repeadă pe Mohamed, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ciudatul obicei pe care îl au locuitorii din Fès, fasioții, să se înconjoare de flori, plantate sau culese, de fiecare dată când se dedau plăcerilor interzise ale alcoolului. Pentru unii bigoți, cumpărarea unui buchet parfumat devenea o vină abia un pic mai mică decât procurarea unei carafe cu vin, iar vânzătorii de flori nu făceau, în ochii lor, mai multe parale decât cârciumarii, cu atât mai mult cu cât și unii, și alții erau adesea andaluzi, prosperi și libertini. Salma însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cer băiatului de la etuvă să meargă să le cumpere câte ceva la târgul din apropiere. Dar nu-și iau gustarea imediat. Trec mai întâi în sala călduță, unde băieții îi spală și-i fricționează cu uleiuri și unguente. Se odihnesc un pic, culcați pe un covor din pâslă, cu capul pe un soi de drug din lemn îmbrăcat tot în pâslă, înainte de a intra în sala caldă unde transpiră. Se întorc apoi din nou la sala călduță, se spală iarăși și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu m-am mai sculat. Până a doua zi. Era o zi de vineri. Când am deschis ochii, l-am văzut pe prietenul meu care mă privea. Am avut impresia că stătea în poziția aceea de ceasuri întregi: — Încă un pic și pierdeai rugăciunea de la amiază. Nu se putea spune că exagera, căci soarele era foarte sus. — Când ai venit ieri seară, aveai înfățișarea cuiva care tocmai și-a ucis tatăl, cum se spune pe la noi. Zâmbetul meu n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară, iar restul zilei la colegiul cel mai celebru din Fès, medersa Bu-Inania; dormeam în pauze, un pic în zori, un pic după-amiaza; inactivitatea mi-era nesuferită, odihna mi se părea inutilă, aveam abia cincisprezece ani, un corp bun de pus la treabă, o lume de cunoscut și patima cititului. Profesorii noștri ne puneau să studiem zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară, iar restul zilei la colegiul cel mai celebru din Fès, medersa Bu-Inania; dormeam în pauze, un pic în zori, un pic după-amiaza; inactivitatea mi-era nesuferită, odihna mi se părea inutilă, aveam abia cincisprezece ani, un corp bun de pus la treabă, o lume de cunoscut și patima cititului. Profesorii noștri ne puneau să studiem zi de zi comentariile asupra Coranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să asist, îmbrăcat de gală, la prezentarea scrisorilor. La curtea din Tombuctu, ritualul este precis și somptuos. Când un ambasador obține o întrevedere cu stăpânul orașului, trebuie să îngenuncheze în fața lui, cu chipul atingând podeaua, să adune cu mâna un pic de țărână și să și-o presare pe cap și pe umeri. Supușii principelui trebuie să facă la fel, dar numai atunci când i se adresează acestuia pentru prima oară; pentru întrevederile următoare ceremonialul se simplifică. Palatul nu e mare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înconjurat deja de o sumedenie de gură-cască al căror număr amenința să se facă tot mai mare. M-am alăturat lor, tot trăgând cu coada ochiului spre chipurile care mă înconjurau, sau spre soare, în speranța că se clintise un pic. Măscăriciul dănțuia cu animalul său, fără să fi putut spune care dintre ei imita pasul celuilalt. Apoi începu să-i glăsuiască măgarului. Îi vesti că sultanul se hotărâse să pornească o mare construcție și că avea să adune toți măgarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai târziu. Însă, de data asta, n-am văzut-o plângând. Ne opriserăm pentru popasul de noapte și, nu fără neplăcere, părăsisem pentru o vreme scândurile mișcătoare ca să merg cu Abbad pe uscat. În plus, eram curios să cunosc un pic insula aceea a cărei viață plăcută îmi fusese mult lăudată. Ea a aparținut mult timp regilor din Tunis, însă locuitorii au hotărât, la sfârșitul veacului trecut, să-și proclame independența și să distrugă podul care-i lega de continent. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îți pot spune mai mult, căci taina aparține Sfântului Părinte și doar el o va putea dezvălui când va socoti necesar. Dar să nu crezi că aventura dumitale se datorează doar întâmplării sau simplului capriciu al unui corsar. Stătu un pic pe gânduri: Nu vreau să spun astfel că bravul Bovadiglia a brăzdat mările în căutarea dumitale. Nici vorbă. Numai că el știa ce fel de tip de maur ar trebui înfățișat Sfântului Părinte: un călător, un cărturar. A nimerit, colac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a sosit, am venit cu toatele pe rând să-i sărutăm mâna. Mi-am așteptat rândul cu nerăbdare. Planul meu era gata făcut. Degetele cardinalului, împodobite cu două inele, erau întinse princiar spre mine. Le-am apucat, le-am strâns un pic mai tare decât s-ar fi cuvenit și le-am reținut două secunde mai mult decât trebuia. Era de ajuns spre a-i atrage atenția. Am înălțat capul, pentru ca el să-mi poată privi chipul. „Am nevoie să mă spovedesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a născut, într-o seară de iulie, primul meu fiu, pe care l-am numit Giuseppe, adică Yussef, ca pe tatăl lui Messia, ca pe fiul lui Iacov, ca pe sultanul Saladin. Încântarea mea era nemărginită. Maddalena mă lua un pic peste picior, dar chipul ei bucălat strălucea de fericire. Stăteam ore în șir să dezmierd copilul și pe mama sa, să-i contemplu pe amândoi în gesturile de zi cu zi, mai cu seamă la alăptat, care mă emoționa mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aspiră aroma, dar refuză să încerce. — Mi-ar fi prea teamă că am să mă înec cu fumul! Abbad din Sousa a sfătuit-o atunci să pună apă la încălzit pentru a bea tutunul ca pe o infuzie, cu un pic de zahăr. * * * După ce Abbad a plecat de la noi în ziua aceea, Maddalena mi-a sărit imediat de gât. — Sunt fericită că plec. Să nu mai zăbovim aici! Fii gata! Când se va întoarce prietenul meu, vom porni la drum împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cel al lui Bayazid. Cobora iute de pe un munte spre a veni să mă scoată din temniță, dar, înainte să fi putut ajunge la mine, eram deja treaz, tot în celulă, neînstare să mai adorm pentru a mai visa un pic. Bezna, frigul, lipsa de somn, disperarea, liniștea... Ca să nu-mi pierd de tot mințile, mi-am reluat obiceiul de a mă ruga, de cinci ori pe zi, Dumnezeului copilăriei mele. Așteptam de la Constantinopol mâna ce avea să mă descătușeze. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă tatăl n-ar fi de față? Am hotărât să n-o mai ocolesc cu răspunsul: Dacă nu m-ar asculta chiar șeful Bisericii, aș spune că religia îi învață pe oameni smerenia, dar că ea însăși n-are nici un pic de smerenie. Aș spune că toate religiile au dat sfinți și asasini, cu aceeași conștiință liniștită. Și că în viața acestui oraș, există ani ai lui Clement și ani ai lui Adrian, între care religia nu îngăduie să alegi. — Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grăbea să o împingă spre el. — Pe astea mi le-a dăruit chiar Nero. Era deja împărat, dar încă de mici ne întreceam la zaruri. Nero nu câștiga niciodată. Eu câștigam întotdeauna, pentru că învățasem de la împăratul Claudius, bâlbâitul ăla fără pic de creier. Cu Nero am rămas însă prieten. Locuiam la Capreae în anii aceia, eu, el, Caligula... Cu Caligula mă întreceam în cursele de care - se bătu cu palma peste șold. Era cât pe ce să-mi pierd un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar el nu știa să zboare decât în închipuire. — Și atunci ce facem? întrebă, abia mișcându-și buzele. — Rămânem aici. Nu avem ce face. Nu vom muri de frig; avem blănurile, iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul aduse până la ei sunetul grav al unui corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picioarele ei, plante agățătoare tâșneau dintre scândurile podelei, iar peștii înotau pe sub uși. În camera vecină se auzeau pașii domnului Chawla plimbându-se în sus și-n jos. În ce ne-am băgat? Iar Ammaji îi șoptea: — Mai ai un pic de răbdare, beta, ai răbdare și-ai să vezi. Afară, pe cerul sterp, zumzăitul avioanelor Crucii Roșii. Când aproape că nu îi mai rămăsese spațiu de desenat, când pereții, podeaua și tavanul fuseseră acoperiți, umpluți până la refuz cu desene, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
calde și lipicioase, până se încălzeau și se umezeau prea tare. Gustă niște ghimbir murat lăsat la maturat într-un borcan pe acoperiș, alături de șiruri de borcane cu mango, lămâi verzi și dovlecei murați. Odată cu trecerea nopții, gusta câte un pic din fiecare borcan, ca să-și dea seama care din ele îi plăcea cel mai mult, dacă îi plăcea cumva vreunul. Între timp, printre înghițituri, fără chiar să-și dea seama, începu să cânte: — Mai devreme sau mai târziu, fredona încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
prin minte, iar doamna aceasta așa de frumoasă și fină va pleca mai departe. La revedere, prințesa mea din Cooch Behar, fie să ne-ntâlnim din nou... Sunetul vocii sale subțiri, cântând cu atâta curaj, reuși să-l înveselească un pic. Cam pe când paznicul de noapte pedala în drum spre casă, venind dinspre cartierul bogat în care lucra, Sampath se clătina pe picioare din cauza lipsei de somn. Fiuu... fiuuuuu fiuuu - sufla paznicul din fluier parcă din dorința răutăcioasă de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
B. A, Passă, funcționar-șef al Reserve Bank din Shahkot, era pregătit pentru o nouă zi. Aerul vibră de parcă ar fi fost străbătut de săgeți. Avea patruzeci de ani și era sănătos-tun. Deși avea un început de chelie și un pic de burtă... ei, bine, îi plăcea această imagine; conferea greutate cuvintelor sale și inspira respect. Pășise în lume ferm și sigur pe sine, făcându-i de rușine pe tinerii ratați care pierdeau vremea prin oraș, ignorându-și responsabilitățile. Plesnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un drum imprevizibil prin mulțimea care-i răspundea cu mormăieli și țipete, o mare de claxoane și haos. — Stai! își pocni Pinky fratele. Mai am puțin și mă prăbușesc aici în spate. Nu poți nici măcar să pedalezi drept? Merseră un pic mai departe. — Lasă-mă să cobor, se repezi la el. E deja prea mult. Mai bine iau autobuzul. Mi se face rău din cauza ta. — El se opri, iar Pinky, privindu-l mânioasă, își îndreptă ținuta fantastică din poliester în culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lucrate cu modele fine de bijuterii. Poate că era făcut să poarte papuci de mătase și, printr-o fluturare a mâinii, să solicite atenția lumii. Adoptând o postură cu nasul în aerul magic, cu mâinile ridicate pentru a da un pic de dramatism situației, cântă, inventând singur cuvintele pentru o melodiile populară: „Port costum japonez, tra-la-la, am mâncat de prânz mâncare chinezească tra-la-al, dar deși hoinăresc, tra-la-la, nu vă-ngrijorați, mamă și tată, inima mea e acasă. Da, inima mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pantalonii lor, astfel că o boare plăcută le învăluia picioarele. Toți păreau foarte entuziasmați, fremătând de parcă o forță uriașă dinăuntrul lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de care se bucurase, cu ajutorul unei batiste, unui pic de scuipat și al unei cantități însemnate de pudră de talc, fata părea extrem de prăfuită când coborî din autobuz. Pelerinii, curioși în privința a ceea ce s-ar putea întâmpla pe durata unei întâlniri atât de neobișnuite între potențiali parteneri de cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cine ar refuza o sumă de bani așa mare cum era cea care le fusese oferită? Le permitea să șteargă toate datoriile generației și să-și cumpere un frigider. Nu fi așa nerezonabil, îi spusese. Pare normală, chiar dacă e un pic timidă. Nu știi niciodată cum e cu lucrurile astea, spusese domnul Chawla. De fapt, cu astea tăcute trebuie să fii atent. Numai că, deși nu recunoscuse pe față, el însuși fusese impresionat de frumusețea ca de floare a lui Kulfi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]