10,156 matches
-
omorînd Minotaurul, i-a ascuns cadavrul În temple de marmură; pentru ochiul elin, lumina cade seara În ruine, iar noaptea face parte dintre lucrurile barbare... Observ Însă că Încep să vorbesc despre Apolo cum aș vorbi despre surîsul femeilor primitive pictate de Gaugain În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
SÎnt momentele cînd aș putea fi fericit. Sau, poate, chiar am fost. CÎnd, Îndeobște, nu-mi spun: prea tîrziu; pentru că niciodată nu e prea tîrziu să iubești un gînd ce te poate face fericit; ca simpla privire asupra unui cer pictat de Fra Angelico sau a zăpezilor lui Bruegel, deși Între cei doi mari pictori nu există altă legătură decît inima mea. De mîine mă voi privi din nou cu toată luciditatea de care sînt În stare, dar azi n-aud
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
porii o pace Înaltă, Înmuind În ea conturul tuturor lucrurilor. Soarele arde violent și vara nu-și mai numără darurile, le risipește... Astăzi mă simt Îndemnat să prefer unui album Renoir comentariul său despre inconvenientul peisajelor prea frumoase: de ce să pictezi cînd e atît de emoționant să privești? Încerc să repet din punctul de vedere al lui Pygmalion această Întrebare: de ce să sculptez cînd e atît de emoționant să trăiești? Dar Pygmalion sculptează tocmai pentru a se bucura de dragoste. El
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din capătul golfului, acolo unde o stîncă spălată de valuri copiază Începutul lumii a lui Brîncuși, aș descoperi tot ce gîndesc În ritualul bărcilor pescărești. Repet un lucru pe care acum l-am Înțeles bine. Greșeala neoclasicismului, cu statuile sale pictate sau cioplite după modele antice e greșeala lui Orfeu. Din moment ce nu mai avem sufletul vechilor greci, e inutil să le imităm arta, deoarece și În artă privirea Înapoi ucide dacă n-are conștiința ireversibilului. Din acest punct de vedere nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-o uite, ci s-o apere de tot ceea ce vrea să insinueze nisipul... Și dacă sînt dubii În ce privește apartenența piramidelor la artă, nu am nici o Îndoială că arta aparține ideii de piramidă. Nimeni nu scrie un vers sau nu pictează un tablou adevărat, dacă nu introduce În el o picătură de sînge pe care vrea s-o salveze astfel de la moarte. Gestul sibilei din Cumae, scriind pe frunzele arborelui profetic pentru a le arunca apoi În cele patru vînturi, e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lucea o fărîmă de inteligență cîtă să lumineze victoria brațelor păroase ale eroului. Se insinua În această părere și un oarecare dispreț romantic. Mai tîrziu mi-am dat seama că Heracles s-ar putea ascunde sub mușchii oricăruia dintre sfinții pictați de Michelangelo pe plafonul Capelei sixtine. Și dacă aș Întîlni o statuie a Afroditei, cum mi-am imaginat-o adesea, cu părul lung, prolix și cotropitor, un păr torențial și absurd semănînd cu stînca din care se desprinde corpul și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stare de primenire. Nicky însemna miezul vieții în casa lor. Era o fărâmă de om, o păpușică vie, o jucărie preferată. În ochii Carlinei și ai lui Valentin, Nicky era ca o oază-ntrun pustiu, tabloul preferat al celui care îl pictase. Dumnezeu fusese darnic când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau. Avea ochișorii mari, lucioși, limpezi ca o apă cristalină, cu o privire nevinovată, fără răutate. Pielea o avea albă, fragedă și gingașă ca spuma laptelui, iar privirea îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe geamurile cu trei canate, până jos pentru a opri soarele de după-amiază care ar fi aruncat limbi de foc pe covorul din mijlocul camerei. Pendula de perete bătea în ritmul ei normal, avertizând că timpul merge înainte, iar tabloul pictat în ulei părea nepăsător. Toate bibelourile formau, parcă, o expoziție deschisă la vedere. Lustra din cristal în forma unei coroane de pom cu frunze mari, alungite peste inimioarele unor pere radia o lumină strălucitoare. Casetofonul Honda cu cele două boxe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
această ordine... Sever Voinescu : Arta filmului este îngrozitor de narcisiacă. Se privește pe ea însăși tot timpul, iar nevoia de a spune povești despre propria-i viață e irepresibilă. Sigur că există și romane despre scriitori, există și tablouri cu pictori pictând, există și sculpturi cu sculptori sculptând, dar, dacă vezi cât de multe filme despre lumea filmului s-au făcut și compari, ținând cont de vechimea artelor, nu poți să nu rămâi impresionat (plăcut sau neplăcut) de narcisismul creatorilor de film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
gelatină cu molecule de intrigă, până spre final, când se precipită din cauza evenimentelor din Decembrie. Fiecare moment este la locul lui, dar ansamblul suferă de lipsa unei structuri închegate și a unui ritm ceva mai alert. Mitulescu a ales să picteze o frescă făcută din bucăți, lăsând spectatorului sarcina de a le lipi. Cât de mult ai chef să o faci depinde de cât de mult îți place filmul. Revoluțica Pensionarul Pișcoci (ex-Moș Gerilă, actualmente Moș Crăciun într-un bloc amărât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
autor de lucrări cu caracter psihopedagogic; HURMUZACHE, Emil, medic, profesor dr. docent la Clinica Infantilă și Institutul de Igienă din Iași, autor; IANCU, Mihai (n. 1904), geograf; IFTIMIE, Petru, inginer specializat în electroenergetica, autor; ILIESCU, Gheorghe (n. 1916), pictor. A pictat mai multe biserici în Moldova. IOAN, Petru (n. 1947), logician, profesor universitar, autor; IONESCU, Dumitru (n. 1900), absolvent al Academiei Militare. Locotenent (1931), colonel în Statul Major. IVĂNESCU, Aurel (n. 1916), germanist, poet, autor; IVĂNESCU, Cezar (1941-2008), scriitor. JITARIU, Petre
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
jur, deși m-am aflat aici chiar cu zece minute în urmă. Pur și simplu ador locul ăsta. Oriunde te întorci, vezi ceva ce ți-ai dori. Cum ar fi scaunul ăla sculptat, absolut fantastic, și carpeta aia de pluș, pictată de mână... și uite la pendula aia! Nu e zi să nu vezi lucruri noi aici. Ceea ce nu-nseamnă că vin aici în fiecare zi. Adică... mă-nțelegeți. Dau și eu cu presupusul. Ați făcut o achiziție remarcabilă, zice Arthur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
volănașe, când pot să mă îmbrac cu una dintre rochiile astea superbe, uluitoare, demne de premiile Oscar? Deschid ușa și mă uit în tăcere în jur la salonul de prezentare atât de liniștit, cu covor de culoarea șampaniei și nori pictați în trompe l’oeil pe tavan - și, expuse maiestuos, pe ambele părți laterale ale încăperii, cu zeci de rochii de mireasă strălucitoare și scânteietoare, care pur și simplu îți iau ochii. Simt surescitarea crescându-mi asemenea unei fântâni arteziene. Fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
haideți să începem! De ce n-am mai făcut asta niciodată, nu știu. Nu m-am distrat în viața mea mai bine ca acum, probând rochii de mireasă. Cynthia mă conduce într-o cabină de probă imensă, cu tapet cu heruvimi pictați cu alb și auriu și cu oglindă uriașă și îmi dă un body de dantelă și pantofi cu toc înalt, de satin, ca să îmi fac o impresie exactă când probez - apoi asistenta ei aduce rochiile, câte cinci. Încerc rochii mulate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și mai delicios miros de zahăr combinat cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de iederă din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și pe lângă mine trec spre ieșire o fată slăbuță în jeanși, cu pantofi cu toc înalt și barete pe gleznă, condusă de maică-sa, cu care tocmai se ceartă. — Trebuia doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o trăda la spătărie [= poliție]”, „s-ar fi servit de cuvintele «patrie și libertate», ca să- și sature lăcomia de bani” etc. <endnote id="(657, pp. 57 și 122)"/>. Nu toate portretele psiho-morale ale evreului negustor din Țările Române sunt pictate În culori Întunecate. Sunt și câteva excepții. În 1787, de exemplu, după o călătorie prin Moldova, un diplomat francez, contele Maurice d’Hauterive, și-a dat seama că părerea sa contravine opiniei generale și a simțit că „trebuie să facem
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iudei”, care „Își smulg bărbile”, „cătând către Moise, ce le arată cu degetul pe Hristos” <endnote id=" (11)"/>. Într-adevăr, un „sobor evreiesc” (notat pe frescă lik evreiski, În slavonă) este condamnat la flăcările Iadului În scena Judecății de apoi pictată pe zidurile bisericilor din Bucovina : Probota (cu fresce datând din 1532), Humor (1535), Moldovița (1537), Voroneț (1547) ș.a. Evreii sunt zugrăviți În mod clasic, smulgându-și bărbile și urmându-l pe Moise, care ține, pentru identificare, Tablele Legii În mână
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de evrei. Pe deasupra, acest sistem strict formal a Încurajat și corupția <endnote id="(125, pp. 212-213)"/>. În legătură cu ineficiența și corupția parlamentară În privința naturalizării evreilor, iată câteva remarci făcute de Adolphe Stern despre situația de la Începutul anilor 1880, când Grigorescu a pictat Evreul cu gâsca : „Cum se putea prevedea, naturalizările evreilor, la Început rare, aproape au Încetat. Parlamentul «trântește» pe mai toți evreii. [...] Ce calvar e această naturalizare individuală, rod nenorocit al Tratatului din Berlin ! Ce umilinți pentru candidat și ce mezat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de cătră cine, un orologiu de auru de damă cu un lanț lung de auru”. Detaliile acestei tenebroase afaceri Îi vor fi pus serios pe gânduri pe toții polițaii români mai ales că omologii „chezaro-crăiești” avuseseră grijă de a-l picta pe individul căutat În cele mai Închise culori, În acest sens mai scriind următoarele: „Oczkovschi neavând mijlocu de a se Întoarce earăși la Moldova, a amanetat la banca de credit de aici (Austro-Ungaria, n.n.) În aceeași lună mencionatul ceasu de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am nevoie de prea multe haine într-un sat pierdut în mijlocul junglei! Autobuzul străbate lanțul sinuos al munților Anzi, pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în care eu mă gândesc în ce fel și în ce moment să declar că m am răzgândit. Discuția este brusc întreruptă de un zgomot infernal venind dinspre școală, ieșim să vedem care este sursa și vedem un elicopter enorm pictat în verdele închis al armatei, cu steagul Ecuadorului pe coadă, încercând să aterizeze în piața centrală. Judecând după grămada de indigeni care ies în viteză din școală, ședința cu părinții s-a întrerupt brusc în favoarea privitului elicopterului militar care se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sătuc argentinian pitoresc și liniștit. Argentina, de fapt, seamănă cu Texas, din punct de vedere al fermelor întinse pe kilometri întregi, al drumurilor largi, prăfuite și al culturii cowboy (gaucho). Către seară, șoferul autobuzului oprește în fața unei porți mari, arcuite, pictate cu pume, lei și maimuțe care îmbie trecătorii să viziteze El Eden Flora y Fauna Nu am cu mine decât un rucsac mititel, majoritatea bagajului l-am lăsat în Cordoba, în schimb am o plasă mare plină cu cărnuri și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
din când în când participă. De când s-a lăsat de șamanism s-a apucat de pictură și își exprimă experiențele prin imagini a scris și câteva cărți traduse în engleza . În plus, își ocupă timpul învățând gratuit copiii săraci să picteze. Ca persoană, Amaringo emană atât de multă căldură și iubire umană, vorbind liniștit, cu o voce înceată și cu un zâmbet modest, încât aproape îmi dau lacrimile din senin. Doar prin simpla prezență m-a transportat într-o altă lume
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]