14,398 matches
-
bun din corp este în sfârșit sigilat cu oxigen eliberat. Și atunci când vinovăția cea lunecoasă, carnea păcătoasă a lui Mariedl o îngroapă în sfârșit sub ea, atunci Mariedl vede în sfârșit o dată în viață pe un om înalt cu frumusețea pierdută care este opusul lui Mariedl care își freacă căpățâna lui nesfârșit de mare pe craniul pipernicit și mort. Și atunci omul dimpotrivă zice: mă mai frec încă o dată până la fundul căpățânii tale în care lumea putrezește, Mariedl, și pe urmă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dintre controlul mai slab al Statelor Unite și permanenta sa dominație. Faptul că Statele Unite au un control mai slab asupra evenimentelor din lume nu înseamnă că au pierdut controlul în favoarea altor state: Strange a arătat în repetate rînduri că această putere pierdută s-a transmis actorilor ne-statali și piețelor. În fine, efectele acțiunilor statelor au devenit de asemenea mai difuze. Strange propune o distincție între puterea relațională și cea structurală. Puterea structurală se referă la acele efec-te, intenționate sau nu, care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
economia politică internațională realistă amenință din nou demarcația neorealistă. Waltz se întoarce la problema inițială a identificării realismului cu granițele disciplinei, distanțînd discursul academic al realismului de continua restructurare a politicii internaționale. Gilpin și Strange se luptă pentru recîștigarea unității pierdute a realismului cu arta posibilului, redefinind atît conceptul și dinamica puterii, cît și sfera politicii internaționale. Diviziunile academice nu sînt decît un obstacol în calea unei asemenea încercări. Este destul de curios că și programul de cercetare al lui Gilpin, și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
termenii lui Roger Spegele, o întoarcere la un realism empiric al bunului simț (Spegele 1996: 17). Cealaltă reacție ar fi o tentativă de revigorare a perspectivei lui Waltz, pentru a combina iarăși realismul cu știința. Ambele încearcă să regăsească unitatea pierdută: una se întoarce la unitatea limbajului din disciplina relațiilor internaționale și a culturii diplomatice; cealaltă vrea unitatea asumpțiilor realiste în disciplina relațiilor interna-ționale ca știință socială. Acest capitol va arăta cum ambele ne conduc înspre fundături. Dar cele două reacții
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
între social democrați și partidele de centru-dreapta din opoziție (care caută o diversitate mai mare) ca și între autoritățile centrale (în favoarea uniformității) și autoritățile locale (în favoarea diversității).48 În Franța, ministerele centrale au încercat să-și recupereze câteva dintre competențele pierdute și încă mai există o mișcare souverainiste puternică care reprezintă probabil o minoritate a clasei politice, dar o majoritate a populației generale. În Spania, comunitățile autonome care urmau să obțină autonomia pe calea înceată s-au gândit să le ajungă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
publice franceze (încă o minoritate redusă a populației franceze, dat fiind faptul ca marea majoritate era formată din țărani analfabeți). Dar anumite grupări din provincii aristocrați, intelectuali din clasa de mijloc și preoți nutreau sentimente ascunse de nostalgie față de provinciile pierdute ale vechii Franțe. Aceste grupări se simțeau excluse din noua Franță centralizată care părea să calce în picioare comunitățile naturale și inseparabile care, conform viziunii lor, erau caracteristice regiunilor în care locuiau. Ca oriunde în Europa, această nostalgie și-a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
impersonalitatea și formalitatea ajung să domine relațiile sociale. În mod crescător, relațiile interumane devin mai mult contractuale decât personale. Gesellschaft ca relații sociale tinde să predomine în societățile industriale. Cap. 5 SOCIALIZAREA Istoria umanității este plină de legende despre copii pierduți sau rătăciți care au fost crescuți de lupi, maimuțe sau alte animale. De exemplu, legenda că Roma a fost fondată de Romulus și Remus, doi copii care au fost crescuți în sălbăticie de o lupoaică. Însă există cazuri binecunoscute de
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de iubitul ei, Filostrato), îi dau sfaturi și pledează pentru educarea ei. În incipitul Decameronului, naratorul boccaccesc, subiectiv și implicat, deși se declară nefericit în iubire, nu este un blazat, ci a rămas cu o amintire frumoasă, plăcută despre dragostea pierdută, gândurile sale îndreptate spre trecut țin acum locul chinului istovitor de a se vedea deposedat de clipele de maximă intensitate a trăirii dragostei de altădată. „Primele cuvinte ale Decameronului sunt <<Umana cosa è aver compassione degli afflitti>>114. Alegerea acestor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
etapă a mitului și a fanteziei și această dimensiune fantastică face ca mediul regelui Arthur să fie mult mai atractiv decât prezentul pentru târgoveața trecută de vârsta tinereții.” 403 Inconștient, ea manifestă sentimentul vinovăției, aspiră spre o stare a inocenței pierdute iremediabil, dar dorite în forul 397 Catherine S. Cox, art. cit., p. 209. 398 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p. 170. 399 Catherine S. Cox, art. cit., p. 217. (trad. n.) 400 Ibidem, p. 218. 401G. Chaucer, op. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
structura povestirii, devine simbolul unei lumi vetuste, în care femeia era redusă la tăcere. Bătrâna, prin vocea cu care se face auzită și în cele din urmă se impune, personifică exponenta unui univers în care femeia și-a recăpătat locul pierdut, o societate în care vrea să domine, căci are toate atu-urile pentru această poziție privilegiată. Târgoveța sugerează că singura posibilitate a societății de a evita decăderea și subminarea este schimbarea iminentă. și aceasta ar însemna accesul la tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o invocație către Maica Domnului, o rugăciune adresată ei. Este evident că aceste membre ale cinului monahal se înscriu pe un traseu normal, acela al discursului religios, dar am putea vedea aici și o aspirație spre puritate, spre o inocență pierdută. Călugărița din suita stareței este o persoană instruită, oferă ascultătorilor o poveste despre o donna angelicata, sfânta Cecilia, al cărei nume, mai exact etimologia și simbolistica, încearcă să-l explice, oferindu-ne un mic tratat onomastic. Sfera lecturilor unei monahii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca un fel de consolare, sau o instruire în scopul aceleiași alinări. În Filocolo, naratorul speră să fie alături de cei care suferă din dragoste; în Filostrato scrie pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se regăsește și în Teseida. Fiammetta din Elegia madonnei Fiammetta își confesează suferința pentru a dobândi simpatia cititorilor, iar în Decameron, naratorul redă istorisirile din recunoștință vie, sinceră pentru cele care au mai multă nevoie de ajutor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
naivitate căutată, pentru că se interoghează mereu și pretinde că nu înțelege, lăsând astfel cititorului șansa de a interpreta singur faptele care sunt surprinse în poem. Chaucer valorifică tradiția literară antică, inserând în debutul operei sale o poveste pe tema iubirii pierdute (aceea a lui Ceyx și a Alcionei 633), preluată de la Ovidiu, și care are ca rol anticiparea problematicii centrale a poemului („În Cartea Ducesei, ca de altfel și în poezia de mai târziu, Chaucer relatează în mod indirect. Lasă cititorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
observa, îi aparține naratorului, istorisind, credibil, la persoana întâi.638 Lamentația pe care i-o face cavalerul este de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea.” Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii./ Cuvine-se-a le crede și cinsti/ Când alt chip nu avem cum dovedi.” Ibidem, p. 188. 676 „Dar ajutați, voi meșteri la cuvânt,/ Îndrăgostiți ce inima cântați;/ Cuvine-se-a mă sprijini ca frați
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
face decât să schimbe raportul prestabilit, să părăsească poziția umilă pe care o ocupa și să-și manifeste liber voința, să-și dezvăluie personalitatea. Bărbatul devine acum un clovn, stârnind râsul asupra sa. Personajul feminin, prin adulter, își redobândește puterea pierdută. Alison nu este pedepsită, așa cum de altfel nu se întâmplă cu celelalte personaje. John, bătrânul și credulul soț, reprezintă tipul încornoratului, nu pune la îndoială nimic din ceea ce face sau spune soția sa, este lipsit de o dominație reală în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care ne-am referit are putere probantă a actelor înscrise în registrul de stare civilă. Persoana îndreptățită să probeze acte și fapte juridice consemnate în actele de stare civilă primește exemplarul original al certificatului respectiv. Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate, este posibilă, potrivit art.11 pct.4 din Legea nr.119/1996. Duplicatul certificatului original are puterea doveditoare a celui original deci, de înscris autentic. Certificatul de stare civilă se eliberează de regula, persoanei la care
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
pâine și poame uscate o dată pe zi, ca semn de smerenie și supunere lui Dumnezeu. El însuși, Ștefan, era pildă tuturor, postind în rând cu oștenii, cu preoții și cu tot norodul. Oficiind slujbe de mulțumire lui Dumnezeu, pomenind luptătorii pierduți.. Marele Ștefan avea ca povățuitor și duhovnic pe sihastrul Daniel și întotdeauna purta asupra sa tripticul 1. Pe steagul său de luptă era reprezentat Sfântul Gheorghe călare omorând balaurul, steag pe care l-a donat mănăstirii Zografu, cea mai mare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de iubitul ei, Filostrato), îi dau sfaturi și pledează pentru educarea ei. În incipitul Decameronului, naratorul boccaccesc, subiectiv și implicat, deși se declară nefericit în iubire, nu este un blazat, ci a rămas cu o amintire frumoasă, plăcută despre dragostea pierdută, gândurile sale îndreptate spre trecut țin acum locul chinului istovitor de a se vedea deposedat de clipele de maximă intensitate a trăirii dragostei de altădată. „Primele cuvinte ale Decameronului sunt <<Umana cosa è aver compassione degli afflitti>>114. Alegerea acestor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
etapă a mitului și a fanteziei și această dimensiune fantastică face ca mediul regelui Arthur să fie mult mai atractiv decât prezentul pentru târgoveața trecută de vârsta tinereții.” 403 Inconștient, ea manifestă sentimentul vinovăției, aspiră spre o stare a inocenței pierdute iremediabil, dar dorite în forul 397 Catherine S. Cox, art. cit., p. 209. 398 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p. 170. 399 Catherine S. Cox, art. cit., p. 217. (trad. n.) 400 Ibidem, p. 218. 401G. Chaucer, op. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
structura povestirii, devine simbolul unei lumi vetuste, în care femeia era redusă la tăcere. Bătrâna, prin vocea cu care se face auzită și în cele din urmă se impune, personifică exponenta unui univers în care femeia și-a recăpătat locul pierdut, o societate în care vrea să domine, căci are toate atu-urile pentru această poziție privilegiată. Târgoveța sugerează că singura posibilitate a societății de a evita decăderea și subminarea este schimbarea iminentă. și aceasta ar însemna accesul la tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o invocație către Maica Domnului, o rugăciune adresată ei. Este evident că aceste membre ale cinului monahal se înscriu pe un traseu normal, acela al discursului religios, dar am putea vedea aici și o aspirație spre puritate, spre o inocență pierdută. Călugărița din suita stareței este o persoană instruită, oferă ascultătorilor o poveste despre o donna angelicata, sfânta Cecilia, al cărei nume, mai exact etimologia și simbolistica, încearcă să-l explice, oferindu-ne un mic tratat onomastic. Sfera lecturilor unei monahii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ca un fel de consolare, sau o instruire în scopul aceleiași alinări. În Filocolo, naratorul speră să fie alături de cei care suferă din dragoste; în Filostrato scrie pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se regăsește și în Teseida. Fiammetta din Elegia madonnei Fiammetta își confesează suferința pentru a dobândi simpatia cititorilor, iar în Decameron, naratorul redă istorisirile din recunoștință vie, sinceră pentru cele care au mai multă nevoie de ajutor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
naivitate căutată, pentru că se interoghează mereu și pretinde că nu înțelege, lăsând astfel cititorului șansa de a interpreta singur faptele care sunt surprinse în poem. Chaucer valorifică tradiția literară antică, inserând în debutul operei sale o poveste pe tema iubirii pierdute (aceea a lui Ceyx și a Alcionei 633), preluată de la Ovidiu, și care are ca rol anticiparea problematicii centrale a poemului („În Cartea Ducesei, ca de altfel și în poezia de mai târziu, Chaucer relatează în mod indirect. Lasă cititorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
observa, îi aparține naratorului, istorisind, credibil, la persoana întâi.638 Lamentația pe care i-o face cavalerul este de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]