7,806 matches
-
Nu poți să te distrezi și tu ca un băiat normal? Nu crezi că strici plăcerea tuturor?“. Lângă un indicator pe care scria NACH BODENLAUBE, la Bad Kissingen, În Bavaria, când tocmai mă pregăteam să-i Însoțesc Într-o lungă plimbare pe tata și pe bătrânul și impunătorul Muromțev (care, cu patru ani În urmă, În 1906, fusese președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu plasa de fluturi, pretindea el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ea În mod corect - l-a lăsat cerșetor. 2 Profesorul nostru de ortografie era fiul unui dulgher. În următoarea secvență a lanternei magice, primul cadru Înfățișează un tânăr căruia noi Îi spuneam Ordo, fiul luminat al unui diacon greco-catolic. În plimbările pe care le făcea În răcoroasa vară a anului 1907 Împreună cu fratele meu și cu mine‚ era Îmbrăcat cu o pelerină neagră byroniană, cu o cataramă de argint În formă de S. În pădurea deasă de la Batovo, În apropierea unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
păr lucios, care semăna puțin cu actorul francez Max Linder, un actor de cinema popular pe atunci. Max a rezistat din 1908 până În 1910 și mi-a câștigat admirația Într-o zi de iarnă la St. Petersburg, când obișnuita noastră plimbare de dimineață a fost tulburată de un incident violent. Niște cazaci cu fețe fioroase și imbecile Învârteau niște bice, Îndemnându-și căluții care se ridicau În două picioare și fornăiau, să dea buzna Într-o gloată de oameni, agitată. O
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-a Întors imediat ținând Între două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la soare pe o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Evghenii Rausch von Traunbenberg, guvernatorul militar al orașului, iar verile și le petrecea la Batovo sau Vira, când nu era dus În străinătate de mama lui, excentrica mea mătușă Nina, În plicticoasele stațiuni balneare din Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după patru, cinci ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Cehov sau Andreev. Vânătoarea de fluturi și diverse sporturi Îmi ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu scăpam de neliniștea care mă propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat Îmi dădea o senzație ciudat de subtilă, aproape imaterială. Întorsesem cu susul În jos și coborâsem sub nivelul șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de un număr de acțiuni și gesturi confuze, ca de pildă acelea de a mă plimba, de a mă așeza, de a sta Întins. Fiecare din acestea se descompunea din nou În fragmente lipsite de importanță spațială: În etapa de plimbare, de pildă, Într-un anumit moment hoinăream poate prin inima parcului, iar În cel următor măsuram Încăperile casei. Sau, dacă luăm În considerare etapa șederii pe scaun, Îmi dădeam seama brusc că un fel de mâncare, pe care nici nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui 1956, ne-am fotografiat cu toții, am făcut un tablou de familie. Îl am și acum. „Tabloul” pe care prefer să-l contemplu, care mi-a rămas în cap (de ce tocmai el - nu știu) este însă acesta: am ieșit la plimbare din proaspăta noastră locuință bucureșteană de pe Florilor, mergeam spre parcul Libertății; deocamdată grupul nostru se află încă pe bulevardul Mărășești și înaintează cu o încetineală de neînchipuit; nicicând în viața mea, cred, nici înainte, nici după, nu am mers cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
grupul nostru se află încă pe bulevardul Mărășești și înaintează cu o încetineală de neînchipuit; nicicând în viața mea, cred, nici înainte, nici după, nu am mers cu asemenea pași mărunți, „de furnică”, de parcă ne-am fi jucat de-a plimbarea (poate tocmai acest amănunt mi-a conservat anume acest „tablou”), o procesiune de liliputani, în care ritmul deloc convenabil unui tânăr de 19 ani - cât aveam eu în 1956 - îl impunea, desigur, tanti Aniuta, cea mică și grăsuță ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu o colegă de an, evreică, cu care până atunci nu stătusem aproape deloc de vorbă și care, de pe poziții de clasă, ca să zic așa, încerca să-mi demonstreze, cu argumente, că dreptatea nu era de partea mea. O bizară plimbare ideologică! Unchiul, pe atunci ministru, deci membru al guvernului, după cum ținea să mi-o reamintească, îmi reproșa situația în care l-am pus, lipsa de maturitate, de „realism”. Cu toată funcția lui, sau tocmai din cauza ei, nu m-a putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de primăvară și început de vară să mă gândesc, să mă plimb de unul singur și să mă gândesc, concentrându-mă masiv asupra situației mele, analizând-o pe îndelete, fără grabă. Într-un ritm adaptat parcă pașilor mei rari, molcomei plimbări. De obicei, o luam, trecând podul, pe bulevardul Mărășești, spre Parcul Libertății, unde lucrările ce i-au schimbat înfățișarea în ultimii ani ai perioadei Gheorghe Gheorgiu-Dej nu începuseră însă sau doar erau pe punctul de a începe. Uneori, luam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aveam o excelentă perspectivă - și deci posibilitatea optimă de a o „supraveghea” - asupra unei case de pe bulevardul Mărășești, așezată pe colț, unde locuia o fată deosebit de frumoasă. O descoperisem - și descoperisem că acolo ședea - în cursul deselor, deja evocatelor mele plimbări în acea perioadă, plimbări care mă aduceau, aproape în fiecare după-amiază, în parcul Libertății, unde uneori mă așezam pe o bancă și citeam (romanele filozofice ale lui Voltaire, îmi amintesc). Traseul era mereu același, bulevardul Mărășești, drept, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și deci posibilitatea optimă de a o „supraveghea” - asupra unei case de pe bulevardul Mărășești, așezată pe colț, unde locuia o fată deosebit de frumoasă. O descoperisem - și descoperisem că acolo ședea - în cursul deselor, deja evocatelor mele plimbări în acea perioadă, plimbări care mă aduceau, aproape în fiecare după-amiază, în parcul Libertății, unde uneori mă așezam pe o bancă și citeam (romanele filozofice ale lui Voltaire, îmi amintesc). Traseul era mereu același, bulevardul Mărășești, drept, de parcă ar fi fost tras cu rigla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Voltaire, îmi amintesc). Traseul era mereu același, bulevardul Mărășești, drept, de parcă ar fi fost tras cu rigla, pe care îl străbăteam în întregime, de la vechiul pod Mărășești până la intrarea în marele parc, pășind fără grabă căci erau în primul rând plimbări de reflecție, de analiză a evenimentului pentru mine major ce de-abia mă marcase (exmatricularea), de autoanaliză (greșisem?), de prospectare a viitorului (ce-mi rămânea acum de făcut?). „Să mă plimb și să mă gândesc” reprezenta pentru tânărul de 22
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încăpere, la parter, cu ciment pe jos, o fostă prăvălie probabil. Nepoata era de vârsta mea, nu intrase la facultate și odată, în prima toamnă de după mutarea noastră în București, am mers cu ea la un meci de polo (!?). O plimbare fără consecințe. Apoi am pierdut-o din vedere, s-a mutat parcă de acolo, nu mai știu ce s-a întâmplat cu ea. Mama fetei, o blondă mai curând făcută decât naturală, se chema Buruiană, după numele de familie al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acei ani; Doina e îmbrăcată într-un balonzaid gri, zâmbește; înțeleg pe loc că „e bine”, că e mult mai bine, aproape sănătoasă de tot. Nu, n-am exagerat câtuși de puțin când, după un număr de ani, în timpul unei plimbări, am îndrăznit să-i spun că, văzând-o atunci, apărându-mi dintr-o dată în față, miraculos, scăldată într-un ocean de lumină, a fost de parcă „l-aș fi văzut pe însuși Dumnezeu”. * E timpul să descriu cămăruța în care lucrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
genial, reproducând pasajele potrivite. La început, desigur, nu se va înțelege nimic, după cum nici cei de la vamă nu vor pricepe o iotă citind de pe liste cu glas tare, stupefiat... Mersul la cinema cu Jeni... La cules de jir cu școala... Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni pseudo-editorul care, chipurile, găsise aceste foi răzlețe de manuscris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putea fi cuprins dintr-o privire de la oricare din ferestrele ce dau spre interiorul lui, și că galeriile ce-l parcurg fără nici un cotlon de-a lungul fațadelor de pe cele patru laturi interioare, unde se aflau prăvălii de lux, erau plimbarea favorită a lumii distinse, înțelegem că nu avea cum să se adune acolo, mai ales pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, pegra orașului. „Calul de spijă” va fi fost mult mai probabil cel al statuii, tot de bronz, a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
jurist-consultul Mitropoliei, Dr. Traian Grigoraș Suceveanu. La câteva săptămâni după hirotonia ca diacon am fost asaltat de „preotul” Dr. Mihai Cazacu, secretarul cancelariei Internatului Teologic, să accept doctrina comunistă. Metoda consta în invitarea mea după orele de servici la o plimbare în care mă îndoctrina. Era un om inteligent pe care-l respectam și am suportat această îndoctrinare mai mult de o lună. Când n-am mai putut să suport m-am plâns părintelui profesor Orest Bucevschi. Dânsul l-a convins
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
recunoașterea faptului că noi nu am spus niciodată tot și că totul rămâne de spus. E târziu și resimt deodată o mare lasitate - o melancolie contra căreia nu mă pot apăra decât mișcându-mi corpul meu de plumb într-o plimbare fără țel. Te strâng în brațe puternic, cu speranța unor zile mai bune: cu durere și tandrețe. Rămân șopârla ta îndrăgostită. René. 1 aprilie Este 1 aprilie, ziua lui Bo (Herlin), ziua păcălelilor. Onaștere în această zi echivalează cu o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Iunie Toată Suedia e o grădină de flori, e țara în care natura are cel mai mare statut. Peste tot în oraș, o explozie florală. Îmbătată de miros ceresc, mă plimb dis-de-dimineață, amestecându-mă cu cei care-și duc la plimbare câinii. Deși îmi plac câinii, nu mi-aș lua în serios un asemenea ideal - de a deveni o zeiță pentru un câine, după credința lui Jack London că aceste animale nobile îl iau pe om drept Dumnezeu. Eu am fost
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cineva, așa că nu știu nimic despre umilința de a fi respinsă, negată și dusă în situația jignitoare de a trăi fără nici o simpatie de la cei care au fost atrași către mine. Octombrie A scrie e solitudine absolută, trimiterea gândurilor la plimbare, primirea altor gânduri din subconștient, acolo unde „trăiește” altcineva în toată cosmicitatea sa. L-am visat pur și simplu pe Brodski - ca și cum ne-am fi cunoscut mai demult. Era plăcut și amical. Vorbeam rusește? Cum se face că în realitate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poliția. Apoi am sunat la întâmplare la țară, în apropiere de Furusund, unde se găsește palatul de vară al familiei nobile. Ei bine, Boni era bine-mersi la umbra copacilor seculari, citind o carte de studii matematice, pregătindu-se pentru o plimbare pe lac și apoi pentru o plimbare în pădure, ca să culeagă fragi! Am râs, frica intrase și în mine, căpătând forme de demoni, asta se cheamă în suedeză a picta draci pe pereți! 16 august. Am împlinit cincizeci și doi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
țară, în apropiere de Furusund, unde se găsește palatul de vară al familiei nobile. Ei bine, Boni era bine-mersi la umbra copacilor seculari, citind o carte de studii matematice, pregătindu-se pentru o plimbare pe lac și apoi pentru o plimbare în pădure, ca să culeagă fragi! Am râs, frica intrase și în mine, căpătând forme de demoni, asta se cheamă în suedeză a picta draci pe pereți! 16 august. Am împlinit cincizeci și doi de ani. Am primit flori și felicitări
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]