7,124 matches
-
Sachs. Noapte bună. Și, Înainte ca eu să găsesc ceva cât de cât inteligent de spus, a pornit‑o Înapoi spre Gabriel. Mi‑am dat ochii peste cap iritată și am ieșit În stradă să chem un taxi. Începuse să plouă - nu torențial, doar o ușoară burniță constantă - drept care nu era de găsit un taxi liber În tot Manhattan‑ul. Am sunat la dispeceratul Elias‑Clark, le‑am dat numărul meu de VIP și exact șase minute mai târziu a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Pot să te sun eu mai târziu? — Sigur, oricând. S‑a străduit să pară indiferent, dar am simțit dezamăgirea din vocea lui. — Grozav. Mulțumesc de telefon. Pa. — Cine a fost? a Întrebat Miranda, cu ochii tot pe itinerar. Începuse să plouă și abia am auzit ce spune din cauza ploii care picura pe capota limuzinei. — Ăă. A fost tata. Din America. De unde Îmi veniseră vorbele astea tâmpite? Auzi acolo, din America. — Și ce voia să faci care ar intra În contradicție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de primăvară! Eu nu observ aceste schimbări din natură, nu mă interesează!“ Cât fariseism! M-am dus totuși Îngândurat În camera mea de student sărac și-am continuat să citesc, cu dinții strânși, Opera aperta, de Umberto Eco. (miercuri) A plouat abundent; numai bălți pe drumul spre cabană; A. a dispărut de lângă mine când eu citeam Adolescentul și nici n-am observat când s-a strecurat afară; o regăsesc zgribulită sub un brad, după o oră, când ies să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Bine, Marioară, mulțumesc și să-ți jucăm curând la nuntă! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. ― Să dea Dumnezeu! răspunse fata mai domol și roșind puțin. Schimbul de cuvinte mai învioră pe Titu Herdelea. Coti la stânga pe ulița satului. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pământul s-a zbicit. Îi venise în minte să facă mai întîi o vizită învățătorului; el însuși era fiu de învățător și deci se cuvenea. A treia casă, pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cunoștea ceremonialul. Excesul de gentilețe înseamnă că are mare nevoie de bani. Încercă să previe primejdia și începu să-i pomenească despre recolta care... Ea îl întrerupse rîzînd: ― Știu, știu... Totdeauna recolta e sub prevederile cele mai pesimiste, fiindcă a plouat sau a fost secetă, și niciodată n-are preț, fiindcă s-au scumpit banii. Mai bine să-ți spun eu ceva mai interesant! Îi spuse că în cele trei luni, cât a stat în străinătate, a avut cheltuieli exorbitante, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mine la teribilele voastre afaceri? Să plecăm împreună. Grigore făgădui că până duminică termină, dar pe ea n-o mai reține: nu vrea să se simtă rău; dorește chiar s-o știe numai veselă și fericită. Hotărâră să plece joi. Ploua însă așa de urât, că Nadina a amînat-o pentru vineri. Grigore a înțeles că a fost un pretext ca să mai rămâie o noapte. Era fermecat. Dimineața de vineri vestea o zi bună. Ploaia încetase de cu noapte. Pe uliță însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
murmură Nadina pe culoar. Nu-i așa?... Și regele ce bine a fost! Afară, trăsuri elegante, automobile zgomotoase, zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica militară a companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Să mă ierți că sunt cum sunt, dar nici eu nu mai știu ce e cu mine! Brișcă înainta anevoie pe șoseaua desfundată de ploile începutului de primăvară. Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină. Sub bolta mohorâtă, pământul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure, iar prin sate țăranii, ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi mai dârză. După ce ieșiră din Lespezi, întrebă deodată pe vizitiu: ― Cu muncile cum mai stați, Ichime? ― Apoi stăm bine, conașule, că nici nu le-am început! răspunse vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli... ― A, nici învoielile nu le-ați făcut? zise Grigore. ― Nu le-am făcut, conașule, că oamenii se codesc și tărăgănesc, că pe aici a venit vestea că trebuie să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dintr-odată, dând fuga după celălalt : — Auzi, cumetre... Caii au dinți ? — Să te ferească Dumnezeu de mușcătura de cal, auzi în întuneric. E mai rea decât o lovitură de copită... Se spune că în Vinerea Mare, de Paștele Morților, de obicei plouă. Dar cerul nu era greu de ploaie, avea mai degrabă o limpezime alburie. Petrache privi caisul înflorit și se întrebă, ca în fiecare an, ce taină e asta care îl face să se deschidă dintr-odată și numaidecât noaptea. Altădată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uita de durerea surdă din pântece. — O să fie bine, spuse el, fără să fie limpede cam ce înțelegea prin asta. Ea ridică privirea din farfuria unde mân carea se sleise. Cum o simți că iar începe să plângă, adăugă : — O să plouă iar, o să mergem să adunăm crengi. Și o să ne plimbăm... Ea îi luă șervetul de la gât, trase scaunul până la laviță și îl întinse pe pătură. Îl dezbrăcă cu totul și îl frecă, pe îndelete, cu prosoape umede. Apoi își rândui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
face frică dacă te uiți așa la ea, cât un munte. Și cu fumurile astea, parcă respiră. Acuma zici că se scoală și vine peste tine... — Odată a explodat înăuntru, spuse Bunelu. Gunoaiele au țâșnit până la cer, trei zile a plouat peste oraș cu tot felul de drăcii, cârpe, ghemotoace și mucigaiuri... Și-a mai explodat și altă dată, dar mormanul crescuse prea mare și s-a surpat doar pe dinăuntru. Da’ ce-o fi ? întrebă Chisăliță, speriat de-a binelea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung, Calu spuse, pe limba lui : — S-a oprit vântu’... N-o să plouă la noapte. Apoi către Pârnaie : Auzi, ia fă-te-ncoa’ ! Stai aicea, pe coaja asta. Care-i treaba cu voi, de unde veniți ? Pârnaie se așeză cu grijă, să nu se vadă mânerul celuilalt cuțit, pe care îl ținea în bocanc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Să mor io, Marchiză, dacă am auzit vreodată o întrebare mai tâmpită ca asta ! Ce importanță are dacă e joi sau duminică ? Pentru noi săptămâna are șapte mii de zile și în fiecare zi e duminică. Important e să nu plouă și să nu fie prea frig. Isaia trase o dușcă și oftă. — În fiecare zi de duminică Iisus moare pentru noi pe altar. Se făcu tăcere și toți îl priviră nedumeriți. Atâta tăcere, încât se auzeau măruntaiele gunoaielor, desfăcându-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încercă să nu-și trădeze îngrijorarea și împinse deoparte mapa cu lozuri, fără să știe că nu de acolo va veni buclucul. — E o plantă tropicală, spuse. Apa de robinet nu-i face bine. Atunci s-o scoateți afară când plouă, insistă femeia, neluându-și ochii de la ghiveci. — A fost o vară secetoasă, spuse Jenică, privind pe fereastră, de parcă ar fi așteptat un ajutor de afară. A plouat rar și doar noaptea. Ploi dintr-alea de vară, într-o dungă și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Apa de robinet nu-i face bine. Atunci s-o scoateți afară când plouă, insistă femeia, neluându-și ochii de la ghiveci. — A fost o vară secetoasă, spuse Jenică, privind pe fereastră, de parcă ar fi așteptat un ajutor de afară. A plouat rar și doar noaptea. Ploi dintr-alea de vară, într-o dungă și repezi. Până să vii, se opreau... Dar cum îi spune la planta asta ? — Nu știu, am primit-o pe inventar de la cel de dinaintea mea. Nu știu dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se propti în mâini și sări. Își desfăcu sandalele, ajutându-se de la un picior la altul. Apoi, cu o mișcare iute, își împinse tălpile, una câte una, în sus, sandalele săriră din picioare, lovindu-se de tavan și căzând aiurea. — Plouă cu sandale, râse ea. — Să nu-mi spargi becul, spuse Maca, fără să pară neliniștit. — Ți-l dau pe-al meu. N-am decât unul în cameră. La baie și la bucătărie, dacă țin ușile deschise, se vede. De mare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Se opri la lumina felinarului, ca și cum s-ar fi apărat sub acoperișul unui cort. Intraseră pe strada Tăbăcarilor, trecătorii se răriseră, umbrele, în schimb, se îndesiră. Cerul era înnorat, de aceea întunericul căzuse mai devreme. Ar fi putut începe să plouă. Vorbeau doar pentru a avea aerul firesc al unor trecători obișnuiți. Ia spune, măi, Cosinus, își aminti Tili de porecla din școală a lui Jenică, care e contrariul sensului ? Jenică arătă spre bătrân, care se uita după mașini. — Se pregătește
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aștepte la nesfârșit. Uneori așteaptă săptămâni la rând numai pentru a li se spune să se întoarcă acasă. Când Majestatea Sa își dă seama că anulează prea multe întâlniri, îi răsplătește pe cei dezamăgiți cu daruri și autografe. Odată, când ploua cu găleata și cei convocați au ajuns uzi până la piele după nopți în șir de călătorie, iar întrevederile lor au fost contramandate, Hsien Feng i-a răsplătit pe toți cu câte un cupon de mătase și satin ca să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Despre asta e vorba în această ceremonie. Cu cât plânge mai tare, cu atât sunt mai mari șansele să ajungă puternic. Mă forțez să plec de acolo, ca să nu o pocnesc pe Nuharoo în piept. Bate vântul și din copaci plouă cu petale roz dintre care câteva ajung în cadă. Servitoarele adună petalele și i le arată lui Tung Chih, în încercarea de a-l liniști. Această imagine a îmbăierii sub magnolie ar fi fost minunată, dacă bebelușul nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în misiunea sa. — A început pe 5 octombrie. Eunucul face un efort să își stăpânească vocea tremurândă. Era o dimineață înnorată. Palatul era liniștit și nu exista nici un semn cum că ar fi ceva neobișnuit. La prânz a început să plouă. Gărzile m-au întrebat dacă pot să intre înăuntru și le-am dat permisiunea. Eram toți foarte obosiți... Și atunci am auzit tunurile. Am crezut că visez, și așa au crezut și gărzile. Unul chiar a afirmat că a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
strămoșilor noștri, nu-i așa? Mi se rupe inima când văd cum fiul meu este învățat să interpreteze greșit realitatea. Noțiunile false îngrămădite în creierul său îl fac vulnerabil. El crede cu convingere că poate să spună cerului când să plouă și soarelui când să strălucească. Împotriva sfatului maestrului Chih Ming, a amestecului repetat al lui Nuharoo și a înclinației lui Tung Chih, eu mi-am forțat fiul să facă după voia mea, ceea ce l-a îndepărtat și mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și e martor la tulburarea mea. Dar nu se referă niciodată la asta și nici nu menționează vreo vorbă de-a mea pe care să o fi auzit. Știu că adesea mă răsucesc și mă zvârcolesc noaptea, în special când plouă. Într-o astfel de noapte ploiasă, îl întreb pe An-te-hai dacă a observat schimbări la mine. Cu prudență, eunucul descrie „răsculările“ din miez de noapte ale corpului meu. Îmi aduce la cunoștință că am țipat în vis, implorând să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vom însoți de îndată ce vom putea. Procesiunea s-a împărțit în două părți la poalele Marelui Zid, Parada Fericirii deschizând drumul și Parada Mâhnirii venind după ea la mai multe mile în urmă. După-amiază s-a schimbat vremea. A început să plouă și apoi să toarne cu găleata. În următoarele câteva zile, procesiunea noastră s-a întins într-o coloană din ce în ce mai lungă. Înainta cu greu prin noroiul bătut de ploile repetate. Pentru prima oară în viața ei, Nuharoo a pierdut controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]