7,320 matches
-
Nikolai, vizitează nordul Italiei și, după aceea, stă pentru o anumită vreme la Paris, unde îl cunoaște pe pictorul Amedeo Modigliani, care a desenat șase portrete ale Annei Ahmatova. În 1912 publică prima plachetă de versuri Вечер (Seara), cu o prefață scrisă de poetul Mihail Kuzmin. Soțul ei, Nikolai Gumiliov, nu îi lua versurile în serios și se pare că a fost foarte șocat când o personalitate ca Aleksandr Blok i-a afirmat cu tărie că versurile Annei Ahmatova erau mult
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
mai mult în evidență religiozitatea ei este "Реквием" ("Recviem") un ciclu de zece poeme, care constituie un monument literar dedicat victimelor terorii staliniste. Primele poeme ale acestui volum au fost scrise în 1935, iar majoritatea lor probabil în 1938 - 1940. Prefața în proză a fost adăugată în 1958. Lucrarea a fost publicată întâi la München (Germania), în 1963. În Uniunea Sovietică lucrarea a fost publicată abia în 1987. Primele poeme se referă la arestarea lui Nicolai Punin și a altor prieteni
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
volumele "India" și "Caietele maharajahului" publicate în 1934, "Alchimia asiatică", apărută în 1935, "Yoga: Essai sur leș origines de la mystique indienne" publicată simultan în franceză și română în 1936. În 1940 apare cartea "Educație fizică hindusa", de Jatindra Chakraborti, cu prefață de Dr. Grigore Benetato. La începutul perioadei comuniste, yoga a fost interzisă în România, fiind considerată „mistica și idealista”, iar cartea lui Eliade, "Yoga. Nemurire și libertate" (1954) nu a putut fi publicată în limba română. În anii 1970, regimul
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
sincere sau corecte. An area of controversy is the extent to which Auden reworked poems in successive publications, and dropped several of his most well-known poems from "collected" editions because he no longer felt they were honest or accurate. În prefața la volumul lui Auden intitulat „Poeme alese” ("Selected Poems"), Edward Mendelson susține că acest lucru este de fapt o afirmare a crezului lui Auden în puterea și importanța poeziei. „Poeme alese” include unele dintre versurile pe care Auden le-a
Wystan Hugh Auden () [Corola-website/Science/298637_a_299966]
-
în rândurile tinerilor; pentru unii dintre aceștia ea a constituit o punte de trecere spre concepția marxistă. Operele sale filosofice principale, publicate în timpul vieții sau postum, au apărut atât în românește cât și în franceză, mai toate bucurându-se de prefețe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români și străini. Astfel, "Teoria fatalismului", apărută în românește în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefață de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
cât și în franceză, mai toate bucurându-se de prefețe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români și străini. Astfel, "Teoria fatalismului", apărută în românește în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefață de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895; " Originea speciilor", apărută în Convorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită în limba franceză în 1888, la Iași; "Încercări de metafizică" (1879) va apărea și în franceză, la Bruxelles, în
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
română poezii scrise de Rainer Maria Rilke, Johann Wolfgang von Goethe, William Shakespeare, Aleksandr Pușkin, Pablo Neruda, Nazim Hikmet ș.a. La rîndul ei, a fost tradusă în nenumarate limbi . Mai târziu, și-a împărțit timpul între România și Franța. În prefața scrisă de Alain Bosquet la volumul de poezii în limba franceză, "L'Horologe à Jaquemart", apărut în "Éditions Saint-Germain-Des-Prés" Paris, 1987, Maria Banuș a fost prezentată publicului francez ca o scriitoare de mare anvergură comparînd-o cu Anna Ahmatova, Gabriela Mistral
Maria Banuș () [Corola-website/Science/299610_a_300939]
-
asemenea, este cetățean de onoare al municipiului Botoșani (2003). A participat la peste 200 de simpozioane, congrese și conferințe teologice internaționale, aducând contribuții importante în rezolvarea problemelor dezbatute în cadrul acestor întruniri. A publicat peste 500 de studii, articole, cuvântări și prefețe în limba română, peste 100 de studii și articole în limbile franceză, engleză și germană în reviste și volume colective din străinătate. este și autorul unor cărți teologice de o importanță deosebită. La data de 30 septembrie 2007, Președintele României
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
articolul "Ortografia revizuită a Academiei Române"): „Țelul ortografiei noastre e a avea pentru fiecare sunet simplu al graiului nostru un singur semn grafic și fiecărei litere scrise să-i corespundă în grai un singur sunet.” În 1908, Titu Maiorescu insista în prefața la „Despre scrierea limbei române” în privința necesității „de a scrie sonul "î" pretutindeni cu "î"”. August Scriban scria în 1912 (în „Ortografia românească”) că este „inadmisibilă existența literelor "î" și "â" pentru un singur sunet”. În anii 1925, 1926 și
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
critic literar, în cuvântul rostit la recepția de lansare a cărții de eseuri “"Cititor în exilul creator"” și a cărții de eseuri “"Evaziuni creatoare"” de la Librăria “Noi” din București, în 2001 și, respectiv, 2004; Nicolae Iliescu, profesor, "Harvard University", în prefață cărții “"În umbră nimănui"” (Poezii, fabule, proza), Ed. Libertatea, New York; Dumitru Ichim, poet și eseist, în revistă "“Cuvântul Românesc"”, februarie 1994, Hamilton, Canada; Gheorghe Istrate, poet și editor, Editura Danubius, București, în cuvântul rostit cu prilejul recepției de lansare a
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
Hyde"), Edmond About ("Omul cu urechea ruptă"), Jules Verne ("O dramă în văzduh"), Emilio Salgari ("Minunile anului 2000"), Karinthy Frigyes ("Călătorie în Faremido" și "Capilaria"), Jack London ("Ciuma stacojie"), Felix Aderca ("Orașele scufundate") și H.G. Wells ("Lumea eliberată"). A scris prefețe pentru romane și culegeri de povestiri: Edgar Allan Poe, Jules Verne, Edmond About, R. L. Stevenson, Villiers de l’Isle - Adam, Mark Twain, J. H. Rosny Ainé, H. G. Wells, Jack London, Emilio Salgari, A. Conan Doyle, Jan Weiss, Karinthy Frigyes
Ion Hobana () [Corola-website/Science/299136_a_300465]
-
Proust a publicat povestiri și eseuri în extrem de prestigioasa revista literară "La Revue Blanche". În 1896 apare "Leș Plaisirs et leș Jours", o antologie în care au fost adunate multe dintre aceste opere de tinerețe. Cartea era însoțită de o prefață a unui autor în vogă la acea vreme, si anume Anatole France, de desenele unei Mme. Lemaire, si era atât de dichisita încât atingea prețul dublu față de cel al unei cărți normale. Cu toate acestea critică nu i-a acordat
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
cu Roma, ridicându-se împotriva încercărilor de centralizare ale episcopului Ioan Bob. "Istoria și lucrările și întâmplările românilor" (1805) a fost publicată integral abia în anul 1995 de Ioan Chindriș, sub titlul ""Istoria românilor"", edție "princeps" după manuscrisul original, cu prefață și note de autor, vol. I-II, Editura Viitorul Românesc, București, 1995.
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
de acțiune, de construire a personajelor-model din toate mediile sociale, în care amestecul dintre tragic și comic permite reliefarea autentică a caracterului uman. Victor Hugo este cel care a consacrat drama romantică, teoretizând principalele criterii artistice ale acestei specii în „Prefața” la drama „Cromwell” (1827), care este considerată manifestul literar al romantismului. Fascinația dramei romantice constă în faptul ca „topește în același suflu grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia” și poate, de aceea, au aderat la această specie
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
al lui D.H. Lawrence și deopotrivă al lui Joseph Conrad și al lui Thomas Pynchon, pasionat de științele naturii, istorie și ocultism, si autor în egală măsură de volume de eseuri ("Aristocrații", 1964), nuvele ("Turnul de abanos", 1974), poezii, traduceri, prefețe, cronici literare și comentarii la albume de artă fotografică, John Fowles a trăit și a scris în Lyme Regis, Dorset. Fowles declară în 1998, cu ocazia lansării volumului de eseuri "Găuri de vierme", "" Nu mă interesează câtuși de puțin să
John Fowles () [Corola-website/Science/299189_a_300518]
-
a titlurilor ce pretindeau a fi strict autentice/non-ficționale - "Robinson Crusoe" al lui Daniel Defoe devenind cel mai important dintre ele. Identificarea genului drept “Vândut ca și poveste personală ce riscă să fie citit ca și invenție romantică” a deschis prefața: "Dacă" "vreodată povestea aventurilor unui om din lume au meritat să fie făcute publice și, odată publicate, ar fi fost mulțumitoare, editorul acestei istorisiri crede că aceasta este povestea."</br> "Miracolele din viața acestui om depășesc (crede el) tot ce
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
François Fénelon; ultimul era autorul care tocmai devenise faimos cu romanul său epocal "Telemac" (1699-1700). Editorii englezi ai lui Fénelon au evitat cu multă atenție termenul de “romanță” și au publicat mai degrabă “o nouă epopee în proză” - așa cum arată prefețele. Jane Barker a insistat, oricum, asupra publicării operei "Exilius" ca și “romanță nouă - după modelul lui "Telemac"” și nu a avut succes pe piață. În 1719 editorul ei, Curll, a îndepărtat în cele din urmă vechile pagini de titlu și
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
apărut în ultimele decade ale secolului într-o colecție a operelor ei. Autoarea anilor 1860 devenise deja un autor clasic. Fénelon devenise autor clasic cu ani în urmă, la fel ca Heliodor. Operele lui Petronius și Longos au apărut cu prefețe care le-au înscris în tradiția prozei de ficțiune așa cum a definit-o Huet. Proza de ficțiune avea ea însăși, așa cum afirmă criticii, o poveste cu suișuri și coborâșuri: intrând în criză odată cu "Amadis", și-a găsit remediul prin intermediul romanului
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
scrierilor clasice au plasat cititorii de ficțiune într-o poziție total nouă și “îmbunătățită”: exista o mare diferență între a citi un roman și a te lăsa prins într-o lume a visului și a citi aceeași poveste, cu o prefață care-ți spunea mai multe despre grecii, romanii sau arabii care au scris titluri precum "Etiopica" sau "Cartea celor o mie și una de nopți" (publicate pentru prima dată în Europa în 1704 și 1717 în limba franceză și traduse
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), "Încercarea labirintului", urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, "Ieremia Valahul", Lao-tse, "Tao te king", Gabriel Marcel, "Dreptate și Adevăr", Ștefan Lupașcu, - partea de "Trialog" din "Omul și cele trei etici ale sale". Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa
Doina Cornea () [Corola-website/Science/299207_a_300536]
-
și Arte. Fost corespondent din Statele Unite ale Americii al posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă, scriitorul este actualmente cunoscut mai ales pentru cele două lucrări, "Enciclopedia Imnurilor de Stat ale țărilor lumii" (Editura „Ploiești - Mileniul III” , 2008, cu prefața scrisă de Gheorghe Zamfir) și "Ghid de conversație român-latin/ Latinum Romanicumque colloquii enchiridion", (primul ghid românesc de acest fel, Editura Premier, Ploiești, 2007). De asemenea, ca artist plastic, este autorul unui mare grup sculptural ”Mihai Eminescu-Veronica Micle”, prima combinație de
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
până la tragica lui moarte, proiectându-se realizarea unui film după el. În 1968 prezintă o documentată recenzie a cărții savantului fizician Basarab Nicolescu, „Ion Barbu - Cosmologia "Jocului secund“, ", în „Flamura Prahovei”, nr. 5096, 7 iulie 1968. C.P. Bălan a scris prefețele unor cărți de versuri apărute în țară, făcând prezentarea unor tinere poete talentate: Speranța Miron, cu volumul ei de poezii „"La larme de l'argile"”, în limba franceză, dedicat președintelui Franței, Jacques Chirac, cu o variantă în limba română, „Lacrima
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
Institutul lingvistic și al literaturii al Academiei de Stiinte a Moldovei, iar în perioada 1994-2000 a fost deputat al Parlamentului. Până în 2005 a fost secretar al centrului informațional-analitic din cadrul parlamentului moldovean. În 2003 a publicat un dicționar moldovenesc-român, cu o prefață virulenta și cu scopul declarat de a demonstra că în cele două țări se vorbesc limbi diferite. Lingviștii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldovenești sunt de asemenea cuvinte românești. Și în Republică Moldova, șeful Institutului de Lingvistică, Ion Barbuta
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
să înlocuiască excesul de retorică. I se adaugă « potopul de locuri comune, de imagini cunoscute, care fac publicul să remarce: „E bine scris” ». Pentru a « căpăta un stil simplu, clar și puternic », Zola îi sfătuiește pe tinerii scriitori, într-o prefață din 1889, să se călească în lumea jurnalistică: urgența evenimentelor, necesitatea conciziei îi vor ajuta să se debaraseze de adjectivele superflue, să păstreze « doar verbul ». Cu toate acestea, limbajul pe care Zola îl dorește nu este unul neutru, echivalent al
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
putredă" ("La Littérature putride"), în care înfierează stilul lui Zola: « literatură putredă [...] ca o băltă de noroi și sânge [...] care face să țâșnească puroiul conștiinței ». Alte critici îl acuză pe scriitor de pornografie, Zola fiind nevoit să se justifice în prefața celei de-a doua ediții a cărții, prefață unde își și devoalează ideile despre arta romanescă și folosește pentru prima oară conceptul de «roman naturalist». "Thérèse Raquin" s-a bucurat însă de un imens succes și marchează începutul unei cariere
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]