7,321 matches
-
laolaltă textele unor conferințe despre Frege, Russell, Moore, Wittgenstein, Cercul de la Viena, cu o introducere de Gilbert Ryle. Că Wittgenstein a fost unul din inițiatorii „revoluției în filozofie“ de la începutul secolului al XX-lea era ceva acceptat drept neproblematic. În prefața traducerii germane a lucrării mai sus amintite a lui Ayer, Herbert Herring scria: „Ideile filozofice ale WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 377 Cercului de la Viena, ale lui Russell și Moore, se întâlnesc în mintea unui gânditor care nu a aparținut, ce-i
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
din secolul al XVIII-lea, se oprește, după o mărturisire proprie, „nu doar asupra piscurilor, ci și asupra diverselor cărări ce duc spre înălțime”, cât și asupra unor „scriitori uitați, dacă nu ironizați și marginalizați”. Are meritul de a identifica prefețe originale și „sume” în Noul Testament de la Bălgrad (1648) și în Biblia de la București (1688), precum și de a semnala imensul corpus de documente juridice din epoca lui Matei Basarab, care atestă stadiul de dezvoltare a limbii române. Cercetările sale conduc la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
1972) și Dana Dumitriu, Biesiada lichwiarza [Masa zarafului] (1975). Deosebit de utile sunt transpunerile din poezia românească, preferințele traducătoarei îndreptându-se spre perioada contemporană. Primul volum, Punkt widzenia [Unghi] (1970), o culegere din poezia lui Marin Sorescu, este însoțit de o prefață succintă dar densă, vădind familiarizarea îndelungată și de profunzime cu opera autorului. Singurele carențe pot fi considerate modificările prozodice, nu totdeauna inevitabile, și înlocuirea ambiguității polisemice printr-o limpezime logică prea netă. Vrednică de subliniat este și contribuția sa fundamentală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
pot fi considerate modificările prozodice, nu totdeauna inevitabile, și înlocuirea ambiguității polisemice printr-o limpezime logică prea netă. Vrednică de subliniat este și contribuția sa fundamentală la alcătuirea unei masive antologii a poeziei românești, apărută în 1989. Temeinic susținută documentar, prefața la secțiunea de poezie contemporană expune cu pertinență fazele și diversele orientări care au marcat dezvoltarea creației poetice românești de după cel de-al doilea război mondial. Tabloul de ansamblu, alcătuit din șaizeci și cinci de poeți, avansează o propunere viabilă, sugestivă. Toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea sceptic-hedonistă a vieții, si evidențiază motive orientale care vor pătrunde ulterior în lirica europeană. Tălmăcirile sale reușesc să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile. După cum observa Marin Sorescu în prefața la volumul Lira și păianjenul, poezia se confundă în cel mai înalt grad cu viața poetei, iar viața devine poezie. L. are o sensibilitate de seismograf la schimbările meteosociale, lăsându-se învăluită de o tristețe adâncă atunci când asistă la vânzarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
Iluț, Petru (pref.) 316.77 Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed in Romania MIRCEA AGABRIAN Strategii de comunicare eficientă Prefață de Petru Iluț INSTITUTUL EUROPEAN 2008 CUPRINS Prefață / 5 Capitolul 1. De ce studiul comunicării? / 11 Capitolul 2. Ce este comunicarea? / 15 Cum trăim experiența comunicării? / 16 De ce comunicăm? / 20 Capitolul 3. Anatomia comunicării / 25 Comunicarea ca proces / 25 Modele ale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de a scrie o scurtă istorie a Germaniei fără a folosi cu precădere o bibliografie istorică germană, ci o una mult mai diversificată, europeană. Un argument este, din punctul nostru de vedere, chiar afirmația pe care editorul o face în prefața cărții lui J. Fleckenstein 2 asupra istoriei Germaniei abordate din perspectivă europeană, care a fost mai puțin o istorie națională și mai mult o sumă de istorii regionale. Câteva lămuriri se cuvin a fi făcute cu privire la alegerea mea, de a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
posibil?, Ed. Junimea, Iași, 1995. BOLD, Emilian, Pactul Ribbentrop-Molotov: antecedente și consecințe, Institutul European pentru Cooperare Cultural-Științifică, Iași, 1998. BONIFACE, Pascal, Relațiile Est-Vest, 1945-1991, Institutul European, 1998. BRETON, Jean-Marie Le, Europa centrală și orientală între 1917 și 1990 (cu o prefață de Neagu Djuvara), Ed. Cavallioti, 1996. BRUNNER, Otto, Per una nuova storia costituzionale e sociale, Editrice Vita e Pensiero, Milano, 1970. BUZATU, Gh. (coordonator), Titulescu și strategia păcii, Ed. Junimea, Iași, 1982. BUZATU, Gh., Din istoria secretă a celui de-
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
op. cit., p. 454. 563 În anul 1906, Aurel C. Popovici publica, în limba germană, la Leipzig, o lucrare fundamentală de politologie, intitulată Die Vereiningten Staaten von Gross-Österreich (Stat și Națiune. Statele Unite ale Austriei Mari, trad. din limba germană cu o prefață de Petre Pandrea, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", București, 1939.) El preconiza federalizarea Imperiului și constituirea unor state naționale în interiorul său, pe principiul autodeterminării. Doctrina politică a Austriei Mari, așa cum este descrisă în lucrarea lui Aurel C.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
identities: conflicts and coexistence (The Catholic University of American Press, 2010) a fost tradusă de Laura Carmen Cuțitaru și publicată sub titlul Postmodernismul și identitățile culturale. Conflicte și coexistență, la Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, 2011, însoțită de o prefață semnată de Codrin Liviu Cuțitaru. Marea întrebare pe care își propune să o cerceteze și la care să formuleze un posibil răspuns este: dă, oare, epoca actuală "postmodernă" vreo șansă continuității, stabilității și identității, sau este cumva prologul unei stări
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
infinit și etern plastică, predispusă la schimbări și reinventări neîncetate? Argumentația va fi întemeiată pe un excurs teoretic general în care sînt cuprinse în interconexiune filosoficul, politicul și religiosul cu manierele specifice de răspuns la ingerințele postmodernității. Concluzia anticipată în Prefață evidențiază de ce identitatea socială sau personală nu poate supraviețui în absența culturii înalte în cea mai profundă accepțiune a cuvîntului. În continuare își propune să sublinieze căile proprii prin care cultivarea literaturii asigură sănătatea valorilor culturale și posibilitățile lor de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
critic pe urmele lui G. Ibrăileanu, dar și un fervent susținător al ideilor liberale, al industrializării și europenizării României, precum E. Lovinescu; în totul un spirit modern, ironic, dar și constructiv, flexibil, însoțit de un scepticism bine temperat. Încă din Prefață ni se spune, nu fără maliție, care sînt și cînd pot fi numite gingașe ideile " Cred că se pot numi, cu aceeași dreptate, gingașe ideile care, în general, trebuie să fie cunoscute oricui vrea să treacă drept om cultivat, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de către stăpînirea austriacă, este nevoit, la 25 de ani, să abandoneze cariera academică germană. Revenit în Bucovina natală, chemat la arme de izbucnirea primei conflagrații mondiale, îl aflăm la sfîrșitul anului 1914, ca "dezertor" austriac, cum spune Ion Filipciuc în prefața la culegerea lui Ilie E. Torouțiu Frunză verde. Cîntece și basme poporale din Bucovina (ediție princeps, 1914, actuala apare la Biblioteca "Miorița", Cîmpulung Bucovina, 2003), încă în uniformă militară, prin București, unde se va stabili pentru toată viața. Debutează, citim
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din paginile plănuite de istoric pentru centenarul nașterii. Exegeza eminesciană. Poeziile antume din punct de vedere filologic va fi publicată abia în 2002, la Editura Floare albastră, Antologie, notă editorială și bibliografie de Doina Rizea, Prefață de Nicolae Georgescu. În Prefață, Nicolae Georgescu citează dintr-o scrisoare a lui I.E. Torouțiu, expediată lui Perpessicius (editorul lui Eminescu) pe 22 octombrie 1947, din care reproducem: "... Concomitent, trec la cealaltă lucrare: volumele 14-25 din Studii și documente literare, așadar încă 12 volume, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la cari a colaborat Eminescu". Sînt multe și numeroase observații, toate corecte asupra scăpărilor și neajunsurilor acestei prime ediții din Opera lui Mihai Eminescu. Călinescu va replica în "Adevărul literar și artistic", replici care sînt, cum remarcă Nicolae Georgescu în Prefața la Exegeza eminesciană, pamflete de autoapărare - completate cu atacul prin instituirea legii tăcerii asupra numelui lui I.E. Torouțiu. Cine are curiozitatea să urmărească edițiile succesive ale Vieții lui Eminescu vede, însă, că el ține cont de multe dintre observațiile lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
edițiile succesive ale Vieții lui Eminescu vede, însă, că el ține cont de multe dintre observațiile lui I.E. Torouțiu și se îndepărtează tacit de prima imagine, într-adevăr prea păstoasă, a poetului, construită în 1932, în prima ediție a cărții. Prefața sa la ediția a doua a Poeziilor lui Mihai Eminescu, pe care o scoate în timpul războiului (1942) este, apoi, un răspuns aluziv la criticile lui I.E. Torouțiu pe care le prindem în antologia de față. Multă lume este incomodată de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
volume, să amputeze ecrescențele, să elimine sensaționalele speculații și, cu respectul cuvenit înaintașilor, să ne dea, în spiritul disciplinei obicinuite, ceea ce suntem convinși că ar fi în măsură să ne dea: Adevărata viață și operă a lui Mihai Eminescu". În Prefața la ediția în două volume a Operei lui Mihai Eminescu (1969) G. Călinescu recunoaște că și-a însușit observațiile lui Torouțiu, bineînțeles fără eleganța de a-l nominaliza și voi cita tot in extenso: "Capitolele Filozofia teoretică și Filozofia practică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
urmărit pas cu pas pe Eminescu în trecerile lui pe drumurile idealismului postkantian". Sînt rînduri lămuritoare asupra însușirii numeroaselor observații ale unui așa-zis specialist. Ion Filipciuc anulează (cu documente), în introducerea la Frunză verde, aserțiunile lui Nicolae Georgescu din Prefața la Exegeza eminesciană asupra morții lui I.E. Torouțiu. Ultimul susține: "Mai întîi am aflat că I.E. Torouțiu a avut o moarte groaznică: s-a sinucis, împreună cu soția, în 1953, în urma unei percheziții efectuate de securitate. Își zidise complet o odaie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
literatura română un istoric literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei. Se află între eminescologii de frunte, la care instrumentele filologice îți relevă maxima utilitate. "Pentru el, citim în Prefața lui Nicolae Georgescu, filologia înseamnă discurs larg cultural, demonstrație, spectacol de idei, paradă de erudiție; o prelungire a hașdeismului". A fost, ca diriguitor al "Convorbirilor literare", un bun și necesar continuator al ideilor care i-au animat pe junimiști, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
treburi, fără petrecere, fără preocupare. Atunci își simte el neantul, părăsirea, ne-ajutorarea, dependența, neputința, nimicnicia. Din adîncul sufletului vor răsări pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb, galben, negru, gri etc. Violetul bacovian întrece negrul mortuar al lui Trakl. Ca violetul din Amurg violet. Aici: "Violetul este rezultatul morții, deci mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
susținute, prima: Știința - profesie și vocație, în iarna anului 1918 studenților de la Universitatea din München, a doua: Politica - profesie și vocație, în iarna anului revoluționar 1918-l919 în fața Ligii Independente a Studenților, tot în capitala Bavariei. Conferințele sînt însoțite de o prefață publicată în 1959 a filosofului și sociologului francez Raymond Aron. În prima conferință, Știința - profesie și vocație, Max Weber își propune să prezinte profesia omului de știință în sensul concret al cuvîntului în Germania și în Europa în general, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
da bătut dacă lumea i se va arăta prea stupidă sau prea meschină pentru ceea ce are el să-i ofere, numai cine e sigur că va putea, în pofida a toate, să spună: "și totuși!" - numai acela are "vocație" pentru politică". Prefața lui Raymond Aron, scrisă la cincizeci de ani după susținerea conferințelor privind vocația în știință și în politică este una cu totul favorabilă gîndirii sociologului german, confirmîndu-i și remarcîndu-i actualitatea. Cîteva fraze, care confirmă aserțiunea lui Winston Churchill ("... Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aserțiunea lui Winston Churchill ("... Nimeni nu pretinde că democrația este perfectă sau atotînțeleaptă. Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernămînt; exceptînd toate celelalte forme care au fost încercate din timp în timp") din prefața filosofului francez, merită consemnate spre luare aminte: "Există adesea temeri că știința politică este periculoasă pentru democrații, deoarece le arată așa cum sînt, în inevitabila și burgheza lor imperfecțiune. Eu nu cred deloc în acest pericol. Să nu uităm: democrația este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ruse, I. traduce un număr considerabil de scrieri de estetică și filosofia artei semnate de Herzen, Bielinski, Cernâșevski, Dobroliubov, Pisarev, Plehanov. În anii ’90 a tradus cu precădere din limbile franceză și germană. Versiunile românești date de I. beneficiază de prefețe și de un aparat critic erudit, elaborate de Ion Ianoși. A fost distinsă cu Premiul revistei „Sfera politicii” pentru traducerea cărții lui Jürgen Habermas Sfera publică și transformarea ei structurală (1998). SCRIERI: Optimism și pesimism istoric, București, 1972. Traduceri: I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]