7,926 matches
-
interlopă. Mă deprinsesem cu civilizația, cu codul bunelor maniere. I-am bătut pe niște pușcăriași la Constanța și am fugit la Galați. Săream din lac în puț peste tot. Deveneam o curiozitate pentru șmecherii care mă provocau. Voiau să mă probeze. Din trei vorbe, la a patra dădeam la pace - să ne batem! Auziseră de mine. Voiau să mă execute că eram șmecher și bun. Au pus vreo patru pe mine la o terasă și i-am lucrat în secunda trei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
care mă întreține, un general, om de treabă în fond. Nu e singurul meu păcat! Am mai făcut și poate am să mai fac, ca toate femeile. Câteodată sunt silită chiar de iubitul general să-i fiu infidelă, spre a proba prietenilor săi marile mele calități. Dar nu sunt o... cum să-ți spun... o fată de moravuri ușoare... oficial, sunt artistă. Crede-mă că sunt de o castitate surprinzătoare, generalul fiind mai mult un ambițios și un unchi decât un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
convalescentă, pierde prea mult timp cu treburile casei. Poate din recunoștință pentru tentativa în favoarea lui Spiridon, ea se manifestă cu deosebită amabilitate, dându-mi diverse semne că mă afecționează. A devenit iar grijulie și astăzi chiar (voi povesti) mi-a probat grija ei. Nu-i prima oară când observ că oamenii care îți păstrează cu ranchiună în suflet mii de reproșuri și ajung chiar la neplăcute manifestări față de tine sunt capabili să șteargă a doua zi cu buretele, privindu-și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Așa ! spune Lissy cu un rînjet și ia o rochie albă cu mii de ape. Ce-ar dori Madam să poarte În seara asta ? Nu am de gînd să mă Îmbrac cu rochia albă cu mii de ape. Dar o probez. De fapt, amîndouă probăm destul de multe chestii, după care trebuie să le punem pe toate la loc, cu foarte mare grijă. La un moment dat, de afară se aude altă alarmă și tresărim amîndouă Îngrozite, după care ne prefacem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un rînjet și ia o rochie albă cu mii de ape. Ce-ar dori Madam să poarte În seara asta ? Nu am de gînd să mă Îmbrac cu rochia albă cu mii de ape. Dar o probez. De fapt, amîndouă probăm destul de multe chestii, după care trebuie să le punem pe toate la loc, cu foarte mare grijă. La un moment dat, de afară se aude altă alarmă și tresărim amîndouă Îngrozite, după care ne prefacem că nu ne-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
blană de nutrie. Îi place, deși nu poate suferi cuvîntul ".nutrie", de cînd i-a apucat pe mulți dintre cunoscuții săi pasiunea creșterii acestor animale; în autobuz, sau la serviciu, nu discută decît despre asta. Cere o căciulă și o probează. Vă spun eu, domnu', face un gest de aprobare spre el vînzătoarea, orice s-ar zice, la un bărbat ești tentat să-i privești întîi capul iar unei femei picioarele. Mihai părăsește oglinda și, întorcîndu-se spre vînzătoare, își aruncă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
proiectată, pentru că privitorul nu poate aduce la complectarea schiței decât tot ce e mai bun între acelea ce e în stare să le contemple în spiritul lui și pentru cari a câștigat o măsurătoare (Massstab) prin impresiuni ce le-a probat (prin cari a trecut). Fleck, cu voacea sa uruitoare ca tunetul, cum turbă el d. e. în mari momente tragice, ca în Carol Moor, după recunoașterea tatălui său, "cum îl doboară simțământul monstruozităței, cum pierde vocea, cum suspină, irupe-n râset
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atunci el nu aude decât vorbe la auzirea cărora nu se naște în el neci o intuițiune, pe cari el le compară anevoios apoi cu cele mai bune ce-a văzut, lucru prin care i se prezintă cele văzute și probate de el, neciodată însă artistul desemnat. {EminescuOpXIV 244} Va să zică artistul dramatic e alocat cu totul în prezent (an die Gegenwart gewiesen); prezentul e zeul lui; ceea ce nu-i acordă prezentul nu-i poate înlocui neci o (privire) ochire în viitor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vijelios. Îndată ce artistul recunoaște în aplauz numai impresiunile lucrărei sale și îl provoacă numai prin mediul faptei sale artistice, el are voie de-a se bucura cu deplinătate de acest omagiu elocinte, pentru că el trebuie să privească într-asta (dovada) proba că a mișcat într-adevăr sufletele și că le-a transpus afară din ele înseși. Această participare a unei mulțimi mișcate este ereditatea actorului, pe care el o primește ca testare naturală a publicului grat; el într-adevăr nu are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiectul său. Daca însă sufletul întîrzie mai lung timp la zugrăvirea narațiunii, atunci această întîrziere cere un tempo mai încet, pentru că aicea sufletul nu e nemijlocit pornit de impresiune, ci și-o obiectivează. în părțile zugrăvitoare a unei narațiuni se probează mai mult elementu 1 epic, retardiv, și acestui element îi corespunde un tempo moderat. Aceste indicațiuni ar fi să procure în genere intuițiunea nemărginitei varietăți a declamațiunii dramatice și mulțimea nuanțărilor ce-i trebuiesc acelei varietăți. Dar precum în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
erori simbolice și sânt și o dovadă că actorul n-a putut să se priveze de sine însuși în interesul misiunei sale și că n-a putut să-și sacrifice personalitatea sa. O dirigintă cu simț de arte are să-și probeze influința sa și în această privință, o influință care, daca lasă a domni rațiunea obiectului, poate fi sigură de succes. În cazuri de acestea trebuie să i se espună clar individului neraționabilitatea hainei, necompatibilitatea ei cu împrejurările pe cari le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a tonului care să fie o imagine frumoasă a sufletului ei. ESECUTAREA CARACTERULUI Masca, costumul, ținuta și tonul fundamental pun înainte-ne o icoană (precisă) solidă a caracterului. Însă această icoană schițată de cătră actor, ea trebuie să se și probeze în adevărul ei. Va să zică caracterul trebuie să se facă și să [se] dezvolte la aceea ce el promite prin apariția sa exterioară. Această dezvoltare o împlinește esecutarea caracterului. Noi prin aceasta înțelegem cu totul în genere dezvoltarea unei individualități întregi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-ncă de acei ce nu pot replica nimic evident contra teoriei idealității spațiului, este aceasta. Realitatea absolută a spațiului nu sperau s-o poată dovedi apodictic, căci idealismul li se-mprotivește, după care realitatea obiectelor exterioare nu-i capabilă de o probați strictă; pe când realitatea obiectului simțurilor noastre interioare (realitatea [mea] și a stării mele) e vădită clar și nemijlocit prin conștiința de mine însumi (cogito, ergo sum). Acele puteau fi o iluzie numai, aceasta însă e după părerea lor ceva necontestat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Noi ne folosim de o mulțime de noțiuni empirice fără ca cineva să ne contrarieze și ne ținem de îndreptățiți chiar și fără deducție de-a le substitui un sens și o-nchipuită însemnătate, pentru că-ntotdeauna avem experiența la-ndemînă spre a proba realitatea lor. Dar există afară de aceea și noțiuni uzurpate, precum noroc, soarte, care, deși [se] tăvălesc sub o indulgență generală, totuși, supuse o dată întrebărei quid juris, în nu puțină încurcătură am intra în predmetul deducțiunei, căci n-am putea cita
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
posibile, o au cu apercepția primordială, în care apercepție toate celea trebuiesc să se supuie neapărat condițiilor unității pertraversante a conștiinței de sine, adică funcțiunilor generale ale sintezei, și anume ale sintezei după noțiuni, înăuntrul căreia numai apercepțiunea poate să probeze apriori identitatea ei inesceptantă și necesară. Deci noțiunea unei cauze nu e nimic alta decât o sinteză (a celora ce-și succed în timp cu alte fenomene) și după noțiuni; iar fără o asemenea unitate, care-și are apriori regulele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și mai generale. Aceasta calitate nu le dispensează totdeauna de probă. Căci deși această probă nu poate fi urmărită obiectiv, ci este dimpotrivă temeiul cunoștinței obiectului său - adică nu obiectul ei o justifică, nu el dă realitatea pe care să probăm adevărul principiilor apriori, ci acestea-și justifică obiectul, și ele fac abia ca obiecte să fie posibile - totuși aceasta nu oprește ca să se poată crea o probă (o dovadă) a lor din izvoarele subiective ale posibilității unei cunoștințe a obiectului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doilea pas este sceptic și dovedește precauția rațiunei prin experiențe (cumințite) pățite. Dar mai trebuie un al treilea pas, care-i se vine să-l facă puterei de judecată coapte și bărbătești, care aceasta are de temei maxime solide și probate prin generalitatea lor; ea supune anume evaluării nu factele rațiunei, ci pe rațiunea însăși întru cât privește putința și aptitudinea ei la cunoștințe curate și apriorice; ceea ce nu mai e cenzura, ci critica rațiunei, prin care se stabilesc nu numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și, mijlocit, chiar figura ei. Însă nu numai în mișcarea întregei figuri, ci și acolo unde nu se mișcă și nu-s active decât organe singulare trebuie să domnească frumusețe. La vorbit și citit modul și forma cum acestea se-ntîmplă probează gradul de cultură; declamarea; i mimele ce-o acompaniază descopăr multe, până și din individualitatea internă a unui om.; ele sânt semnul grației. Chiar declamațiunea nu creează un op de artă propriu, însă, executată în conformitate cu arta, ea poate să influențeze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Covorul curat, puțin cam soios pe la colțuri. Un ultim clic mental: cotețul fusese cercetat, curățat și aranjat, probabil de un profesionist. Cercetă șifonierul: haine și pantaloni care stăteau să cadă de pe umerașe. Cathcart avea o garderobă elegantă - fie cineva Îi probase hainele, fie ăsta era adevăratul Duke - „nătîngul“, - iar „curățitorul“ nu se obosise să se ocupe de hainele lui. Bud cercetă fiecare buzunar, fiecare obiect vestimentar: scame, mărunțiș, nimic serios. Idee subită: ce-ar fi să facă un test de verificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fete care să facă vizite la domiciliu pentru el. Nu a vorbit nici cu mine, nici cu Fulgușor. SÎnt doar bîrfe vechi, auzite de mine acum vreo două săptămîni. Bingo! „Tipul“ cu pricina ar putea fi „curățitorul“ apartamentului. Cel care probase hainele lui Cathcart. — Zi mai departe. Asta e tot ce am auzit, exact așa cum am auzit. — Cum arată tipul? — Nu știu. Cine ți-a vorbit de el? — Nici măcar asta nu știu. Erau niște fete care pălăvrăgeau la masa Învecinată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în răstimpul câtorva luni. De această greșită apreciere a situației se fac poate astăzi vinovați intelectualii români. Închiși ani la rând în lumea cărților lor, ei nu și-au dat seama cât de adânci sânt sechelele maladiilor spiritului colectiv. Ceea ce probează ei acum este neputința verbului direct, drama medicului ucis de pacienți. În mințile noastre stă din nou la pândă gândul că istoria se face pe deasupra capetelor noastre. Din nou apare, neliniștitoare, întrebarea: ce-i de făcut? Cei mai mulți dintre noi, prinși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
regăsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres, Oken sau Carus; 2. caracteristica profeticului și oracularului, care dă gândirii artistice o alură dogmatică, iar în planul expresiei, aforisticul. Mă gândesc aici și la o sensibilitate specială pe care artistul o probează în fața viitorului, detectabilă în orice mișcare de avangardă, la avangarda rusă de pildă, la un Tatlin, Gabo, Pevsner sau Malevici; 3. în sfârșit, globalismul, aplecarea către ansambluri, raporturi, așezări laolaltă. Propensiunea către monumental, către "privitul în mare", către viziunea generoasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ele, le exhibă și se expune cu ele ca turiștii care nu au credibilitate decât dacă au o poză făcută lângă piramide. Orice bibliotecă este proiecția unei veleități culturale. Ea este un garant pentru o știință care nu poate fi probată în fiecare clipă, este dovada indirectă a unei isprăvi culturale care nu trebuie neapărat să fi avut loc și care trimite cu gândul la altele care nu vor avea loc niciodată. Pentru privitorul neavizat imaginea unei biblioteci este cel mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceasuri Întregi la bar, cerînd apă rece de la gheață ca sa stingă incendiul care-i perpelea. Din cînd În cînd aruncau o privire spre ușa de intrare la bazin, dar nici urmă de fele. Ei n-aveau de unde ști că Își probau uniformele: vara era pe sfîrșite. După-amiază veniră toate, dar ei nici nu se sinchiseau și n-au vrut să le salute. Sărmanele de ele erau roase de remușcări. Carmincha voia să stea de vorbă cu ei și să le explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voia să audă de altceva decît de sărituri și ea va trebui să Învețe bine engleza, fiindcă străinul nu Înțelegea nici măcar durerile În spaniolă. Printre elevii mari I Frații arenas veniră la școală murdari. Se pare că În ajun Își probaseră uniformele și cum nimeni nu avea grijă niciodată ca puștii ăștia să nu se murdărească ei rămaseră Îmbrăcați cu uniformele și peste o jumătate de oră erau ca niște porci. Cineva spuse că dormiseră cu uniformele pe ei, fapt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]