10,986 matches
-
fel de noapte a Sfântului Bartolomeu, pentru că Leonida nu numai că se identifică drept republi- can, formă de benignă grandomanie, dar se și știe recunos- cut, prin urmare recognoscibil pentru inamicii Republicii, recte „Reacțiunea”. Ethosul apartenenței este recuperabil și din proiecția grandorii proprii pe firmamentul confirmării importanței evenimentului prin mesajul trimis de către Garibaldi, mesaj transcris probabil din „memoria” inexactă și deformatoare a unui articol de gazetă. Prin urmare, acest efect de dilatare senzorială pe care dramaturgul îl accentuează printr-un crescendo
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
termenii senzaționalismului mediatic. Acțiunile personajului activează o lectură în spiritul epopeii, lectură care vine dinspre sfera mediatică, lectură care nu inter- sectează banalul cotidian și care este menită să fabrice „un erou al timpului nostru”. Ziarul servește drept aparat de proiecție care extrage din cotidian excepționalismul unei vocații eroice, însă cum am văzut, deformarea este înscrisă genetic în natura schizoidă a personajului. Caragiale extrage cu ironia caracteristică un studiu de caz, care este departe de a fi unul simplu. Iată o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ceea ce Coriolan Drăgănescu are banal, exis- tența sa cotidiană cu conținuturile ei probabil triviale, existență care unește cele două momente apogetice, este invizibilă și nememorabilă, non-evenimențială. Personajul redevine vizibil reproiectat retoric într-un rol negativ. În spațiul ziarului, aparatul de proiecție care-l lansează pe scena publică, Coriolan reapare sub semnul maximei vizi- bilități, construit însă din artificii retorice asemeni unui colaj dadaist. Între cele două momente apogetice de semn opus filmul s-a întrerupt asemeni unui lapsus memoriam. În acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rusul) nu rezistă decât la valoarea estetică conjugată cu altele, care de-abia ele să-i dea adâncime și semnificația dura- bilă.” Personajele lui Caragiale fiind lipsite de o conștiință morală, ceea ce include întotdeauna și termenul contrar, imoralitatea, constituie doar proiecții estetice care sus- pendă orice judecată de ordin etico- filozofic. Scrisoarea lui Negoițescu din 17 septembrie 1947 încheie într-un fel polemica cu Radu Stanca aducând o altă serie de precizări și concluzia. Valoarea socială poate fi absorbită și convertită
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de fapt, particularismul viziunii regizorale, iar operațiunea privilegiată a deformării o constituie „kitschul paroxistic”. Pintilie procedează însă invers ascunderii deta- liului, ceea ce mise en abîme-ul trebuia să camufleze este exorbitat. Detaliul este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este picoliță într-un bar dintr-o stațiune turistică. Era un local cam deocheat, al cărui "personal", inclusiv tânăra și frumoasa surioară, nu prea era îmbrăcat. Intră Sordi, își vede sora și filmul, spre disperarea "comisiei de vizionare" se întrerupe. Proiecția se reia cu intrarea lui Sordi în bar, de data aceasta picolițele fiind toate bine "acoperite" din cap până-n picioare: producătorii avuseseră grijă să prezinte două variante una pentru "țările capitaliste, de morala putredă" și alta pentru "puritanii socialiști". M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bar, de data aceasta picolițele fiind toate bine "acoperite" din cap până-n picioare: producătorii avuseseră grijă să prezinte două variante una pentru "țările capitaliste, de morala putredă" și alta pentru "puritanii socialiști". M-am bucurat când la noua întrerupere a proiecției "bătrânii" din Comisie au mai cerut o dată varianta "putredă" pentru deliberare.) Din buna mea colaborare cu cei de la DDF aveau să beneficieze o perioadă și colegii din minister și familiile lor: aveam la minister o sală mare de festivități, dotată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au mai cerut o dată varianta "putredă" pentru deliberare.) Din buna mea colaborare cu cei de la DDF aveau să beneficieze o perioadă și colegii din minister și familiile lor: aveam la minister o sală mare de festivități, dotată cu cabină de proiecție. Cu aprobarea conducerii sindicale, acolo aduceam cam o dată pe lună filme "împrumutate" pentru două ore de la DDF, din cele primite din străinătate pentru vizionare și neachiziționate. Tot de la DDF angajam pentru traducerea la microfon o profesoară de engleză sau franceză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Pinochet. Ca și la celelalte vizite, am făcut demersurile prin Protocolul Ministerului de Externe și după o întrevedere cu rectorul, am trecut în sala de festivități, plină de profesori și studenți, în program figurând o expunere a mea și proiecția filmului "Vlad Țepeș". Conferința a fost răsplătită cu aplauze și proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Protocolul Ministerului de Externe și după o întrevedere cu rectorul, am trecut în sala de festivități, plină de profesori și studenți, în program figurând o expunere a mea și proiecția filmului "Vlad Țepeș". Conferința a fost răsplătită cu aplauze și proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un puternic cutremur, pe care eu, ca bun patriot aflat în compania bravului voievod, nu l-am simțit, spectatorii însă da. Puteam și eu să mor "la datorie" ca Plinius cel Bătrân observând erupția Vezuviului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe care eu, ca bun patriot aflat în compania bravului voievod, nu l-am simțit, spectatorii însă da. Puteam și eu să mor "la datorie" ca Plinius cel Bătrân observând erupția Vezuviului și m-am gândit ulterior că la o proiecție cu "Dracula" era normal să se zgâlțâie și pământul! Am mai prezentat filmul și în alte universități, dar "fenomenul" nu s-a mai repetat. Păcat, "dădea" bine! După Universități am luat cu asalt alte două instituții onorabile Biblioteca Națională și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
MAE, de realizarea cărora mă ocupasem personal, inclusiv de procurarea peliculei Eastman color, prin misiunea noastră de la New York). A fost încântat de ofertă, așa că în scurt timp aveam la Muzeu o "Seară culturală românească" conferință susținută de subsemnatul, expoziție și proiecție de filme! Filmele cu Brâncuși mi-au fost apoi solicitate de alte centre culturale, inclusiv de un post național de televiziune, așa că pot spune, după ce au fost prezentate ani în șir în Europa, SUA, Canada și Japonia, că MAE și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când cate un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
titlu dobândit pe merit și purtat cu cinste, deși "coroana" îi e zgâlțâită din când în când de puternice cutremure (cel din 1906 a făcut 20000 de victime, iar cel din 1980 nici una, făcându-se simțit, așa cum am povestit, în timpul proiecției de la Universitate a filmului Vlad Țepeș -Dracula!). La nord-est de Valparaiso se află vestita stațiune turistică Viña del Mar, apărută în urma Decretului guvernamental din 30 mai 1883 și devenită în secolul XX un loc predilect pentru vacanțele de vară, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
teme ale istoriei și culturii naționale, politicii interne și externe, relațiilor bilaterale... Ultima conferință aveam s-o susțin la 14 septembrie 2005, cu puține zile înaintea încheierii misiunii, la Centrul de Înalte Studii Naționale al Ministerului Apărării, tema fiind "România proiecție istorică și strategică" (prezentasem acolo și expoziții și alte conferințe și pentru "excelenta colaborare" aveam să primesc o frumoasă diplomă semnată de directorul Centrului, generalul Francisco J. Wins). În Montevideo, stabilisem o bună relație cu directorii și redactorii-șefi ai multor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
minciuna unor vieți irosite. Dacă era o speranță, ea nu putea veni decât de la cuplul tinerilor Îndrăgostiți. Această coda muzicală, respectând forma de sonată sugerată În titlu, avea ca fundal Insula morților. Celebrul tablou al lui Böcklin apărea ca o proiecție de vis, În fața căreia cei doi Încercau să Învingă gravitația, executând formal mișcări de tai-chi, cu intenția să evadeze din Închisoarea fără aer a casei În care mișunau fantomele, și să intre Într-o lume a frumosului, ca aceea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Între video și teatru era justă. Bine dozată, tehnologia poate ajuta și stimula imaginația, deși reversul rămâne un pericol real. Mi-am asumat riscul și am decis să explorez piesa navigând liber Între acțiunea directă a actorilor pe scenă și proiecții de filme și fotografii pe ecran. Vechiul meu prieten Dan Nuțu, un artist complex și plin de talente, care a colaborat ca actor În multe din spectacolele mele, atât În România, cât și În America, devenise În ultimii ani un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și pentru a realiza secvențe filmice complexe. Călătoriile ne interesau În Pericles În primul rând sub aspectul lor simbolic, furtunile având loc Înăuntrul personajelor: marea descria emoții, nu geografie. Deși, Încurajat de succesul acestui experiment tehnologic, am continuat să folosesc proiecții video și În spectacole de operă (Otello sau Visul unei nopți de vară), am revenit totuși În teatru la ce-i aparține doar lui: două scânduri și o pasiune, cum spune Bardul. Neguțătorul din Veneția: rasism și metafizică Experiența directă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bântuiau În Imperiul Rus. Mă Îndoiesc că a fost din partea lui un plan pe de-a-ntregul premeditat, dar privind acum Înapoi descopăr un tipar ciudat de clar și imaginile acelor preceptori apar pe ecranul luminos al memoriei ca tot atâtea proiecții ale unei lanterne magice. Figura de neuitat a admirabilului Învățător din sat, care În vara anului 1905 ne-a Învățat ortografia rusă venind doar câteva ore pe zi, nu aparține cu adevărat acestei serii. Ea mă ajută totuși să fac
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din vitrina farmaciei efectua mișcările bărbieritului și, tramvaiele treceau pe lângă noi și Începuse să ningă. 3 Acum putem aborda tema principală a acestui capitol. Cândva, pe parcursul iernii următoare, Lenski a născocit groaznica idee de a prezenta o dată la două duminici proiecții educative cu Lanterna Magică, În casa noastră din St. Petersburg. Își propunea să ilustreze („abundent“, cum spune el, lingându-și buzele subțiri) lecturi instructive În fața unui grup care - Își imagina el cu drag - va consta din băieți și fetițe vrăjiți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și cele șapte sute cincizeci de versuri destul de monotone au fost răspândite de Lenski cu generozitate În numai patru plăci fotografice (a cincea am spart-o eu din greșeală chiar Înainte de reprezentație). Din considerente de protecție contra incendiilor, fusese aleasă pentru proiecție o veche cameră de copii În colțul căreia se afla un boiler ca o coloană, vopsit Într-un maro-arămiu, și o cadă cu picioare palmate, acoperită feciorelnic pentru această ocazie. Perdelele bine trase de la fereastră ne Împiedicau să vedem curtea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ele dezvăluiau o lume minunată - miniaturi străvezii, mici tărâmuri de vis, minuscule lumi cu delicate nuanțe luminoase! În anii următori, am redescoperit aceeași frumusețe precisă și tăcută pe fundul strălucitor al tubului magic al unui microscop. Pe sticla plăcuței destinate proiecției, dimensiunile unui peisaj erau reduse și acest lucru Își stimula imaginația; sub microscop, organul unei insecte este mărit pentru a putea fi studiat la rece. Există - se pare - pe scara dimensională a lumii, un fel de loc de Întâlnire delicat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acele clipe m-am legat pentru totdeauna de anumite străzi (a Sborului, de pildă) sau perimetre (cel de lângă Piața Matache, unde se afla, pe atunci, un laborator de analize medicale), asupra cărora mi-am proiectat disperarea, apoi bucuria. Urmele acestor proiecții nu s-au șters de tot nici până azi. Doamne, cum ne-a chinuit pe toți omul acela lacom, deja îmbogățit în ciuda mediocrității sale (fusesem împreună cu tata, care m-a ajutat mult și în acea perioadă, la el acasă, intrasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu frumoase sentimente de adolescent. Eram aliatul din umbră al eroilor de pe ecran, credincios și sincer, gata să merg până la capăt cu ei. Plecam de la film cu sentimentul că suntem mai mulți... Făceam următorul raționament: chiar dacă personajele sunt fictive, simple proiecții, chiar dacă ele nu există în realitate cu adevărat, actorii care le întruchipează atât de minunat (și care deci nu pot să nu fie ei înșiși minunați), ei, cel puțin, există. Am înțeles ce e catharsis-ul la cinematograf; cu deosebirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]