6,880 matches
-
de limba greacă) din București (1962-1966). Din 1966 este student al Facultății de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, secția spaniolă, susținându-și examenul de licență în 1971. Încă din această perioadă își începe activitatea publicistică la reviste studențești și la emisiuni radiofonice în limbile greacă și spaniolă. Este reținut ca asistent, post pe care va funcționa până în 1984, când se stabilește definitiv, împreună cu familia, la Atena, ceea ce îl împiedică să-și definitiveze teza de doctorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Ciclo Macondino). Predă cursuri de limba și literatura spaniolă și hispano-americană, inițial în învățământul privat secundar din capitala Greciei, iar, după 1991, la Centrul de Limbi Străine al Universității din Atena, completate de o bogată activitate culturală (emisiuni radiofonice, conferințe, publicistică, traduceri). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor Greci, al Asociației Internaționale a Hispaniștilor și al Asociației Internaționale de Literatură Comparată și al Societăților elene de profil. A debutat, elev fiind, cu un sonet în „Scânteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
este dedicat și studiul Literatura hispano-americană. Tablou sinoptic, tipărit la Atena în 1999 (în limba greacă), menit să familiarizeze „marele public” cu evoluția literaturii acestui continent, de la perioada colonială și până în prezent. Repere în zig-zag (2000), cuprinzând o selecție din publicistica autorului din perioada exilului, reprezintă, în plan simbolic, o „revenire” în literatura română. Cele trei domenii de interes prezente în întreaga sa creație (teoria literară, comparatistica și hispanistica) se regăsesc în mod echilibrat în structura cărții : Repere (mai mult sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
F, 1990, 7; Ion Buzera, Infernalul Pitești, R, 1990, 6; Elena Ștefoi în dialog cu Virgil Ierunca, CNP, 1990, 48; Gabriel Dimisianu, Cărți despre gulagul românesc, CC, 1991, 1; Nicolae Manolescu, Crimă și pedeapsă, RL, 1991, 3; Mihaela Șchiopu, Itinerariul publicisticii românești a lui Virgil Ierunca, JL, 1991, 15-18; Alex. Ștefănescu, Adevărul, tot adevărul și numai adevărul, RL, 1991, 36; Ion Buzera, Panteonul imposturii, R, 1991, 9; Ovidiu Pecican, Cu necruțătoare dragoste, APF, 1991, 10-11; Daniel Vighi, Aceeași minută a istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Roșca). Devine totodată coeditor și unul dintre principalii redactori și susținători financiari ai revistei „Carpații” și ai editurii acesteia. Până în 1979, este funcționar în Ministerul de Finanțe francez. În afara articolelor de doctrină și polemică legionară, în care se lansează în publicistica românească a exilului, B. este prezent și cu o serie de eseuri, cronici literare, comentarii teoretice. Semnează astfel un lung eseu despre poezia concretă, Concretism poetic („Carpații”, 22-23/1957) sau vorbește într-un comentariu interesant despre polemică și funcția ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
obligație europeană de salvare a umanității în fața agresiunii comuniste. De altfel, Stâlpii de foc, articol cu care „Țara” își deschidea, la Roma, numărul 3 din primul an de apariție (1949), anunță modul în care R. înțelegea să-și desfășoare misiunea publicistică. La fel, în plan teologic gazetarul impune un concept „ecumenic”, dar niciodată nu acceptă denigrarea sau minimalizarea „mesajului creștin ortodox” și replică adesea polemic și virulent la atacuri dogmatice ale Bisericii Catolice și ale celei Unite, fără a le ignora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
și cuvinte din preajma lui Nae Ionescu (proiect al unui volum care nu a ajuns să fie realizat), dar și Însemnări pentru îndreptarea păcătoșilor. Interesul pentru Nae Ionescu e vizibil și în faptul că R. retipărește în 1951 câteva din textele publicistice ale acestuia, prefațându-le cu o tabletă semnată împreună cu Mircea Eliade, în care subliniază valoarea logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
prin gaura cheii”, „Planetă cu picanterii istorice”, „Perle de presă”, „Din dosarele închise ale revoluției”, „Misterele Bucureștilor”, „Geografia că o lacrima”, „Policier”. Semnează versuri Ștefan Aug. Doinaș (Există), Ion Pantazi, Nicolae Rotaru, Cornel Balaban ș.a., proza - Tudor Negoiță, I. Vianu, publicistica - Ion Dorin Brădeanu, H. Lera, Vasile Băran, Ion Dodu Bălan, Arcadie Donos, Elis Râpeanu, Dumitru Bălăeț, Narcis Zărnescu, Ovidiu Trăsnea ș.a. George Chirilă publică reportaje. Alți colaboratori: Claudiu Iordache, V. Auerbach, Tr. Rus, Remus Botar. D.B. GÁLDI László [Ladislau] (20
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare epică. De altfel, nu puține capitole au fost publicate independent, ca nuvele, majoritatea în revista „Vers”. În fine, extrem de variată se dovedește a fi publicistica literar-culturală și eseistica din exil a lui P. Risipite într-o mulțime de publicații, textele transpun, în bună măsură, episoade memorialistice, reconstituite în lumina adevărului și a obiectivității, cum ar fi, printre altele, Amintiri de la „Iconar”, apărute postum în „Drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
NEGRIȘ, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Cibotaru; 22.VI.1938, Cucuieții Vechi, j. Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
curajos, nou, întreprinzător”. Cu o retorică de căuzașă, ea cere și un „teatru nou”, „un teatru comprimat, scăpat de regulile învechite, descătușat și îndrăzneț”. Debutul într-ale literaturii și-l făcuse în 1929, la „Vitrina literară”. Mai colaborează, cu proză, publicistică și, foarte rar, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic”, „Țara noastră”, „Munca literară și artistică”, „Familia”, „Curentul magazin”, „Vremea”. În 1934 avea „sub tipar” un volum de poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Radu Beligan, „Prietena noastră cartea”, „Numai pentru noi”, secțiune rezervată femeilor. Un grupaj de versuri extrase din volumul Poemele singurătății aparține lui Victor Eftimiu. Proza îi are ca autori pe Sergiu Dan, Alina Dan, Neagu Rădulescu și Leontin Brudașcu. Sectorul publicistic este bine ilustrat de nume precum Martha Bibescu, Alexandru Kirițescu, Virgil Gheorghiu, Camil Baltazar, Dan Petrașincu, Constant Tonegaru. Numărul 20/1945 publică o încercare dramatică a lui Tudor Mușatescu, Madona. Însemnări de călătorie oferă Ioana Postelnicu și Eugen Relgis. Dense
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289209_a_290538]
-
cărți, ziare”, „Litere de tipar”, „Frânturi din scara gândirii”. Semnează versuri Radu Chirovici, Elena Marian, Vasile Culică, Sorel Avramescu, George Danubia (George Dan), proză scriu Cezar Măgură, R. Turneanu, Eugenia Iliescu, iar lui Panait Istrati i se republică Tăvălugii Bărăganului. Publicistica este ilustrată de Sebastian Rusan, Nicolae Iliescu, Vasile Culică (Alexandru Vlahuță), Z. Crivăț (Panait Istrati), Haralamb Croitoru ș.a. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287140_a_288469]
-
și să-și formeze un profil distinct. Deși se bizuie aproape exclusiv pe colaborarea unor autori locali, conținutul este destul de bogat, iar calitatea textelor deseori surprinzătoare. Apar aici versuri, proză, eseuri, cronici și recenzii, studii istorice și sociologice, o bună publicistică pe teme de actualitate, aforisme, traduceri. Poezia, extrem de abundentă în fiecare număr, este ilustrată de o mulțime de tineri autori cu stiluri și orientări foarte diferite: Ștefan Baciu, Al. Negură, Barbu Pompiliu, Marcel Olinescu, Ion Th. Ilea, Nicolae Jianu, I.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe măsura fanteziei comice” (Constantin Ciopraga), publicistica de atitudine a lui R. dovedește în schimb o anumită ținută civică. Sunt abordate aici teme la ordinea zilei: răscoalele țărănești, războiul balcanic, viața parlamentară, tragedia soldaților în primul război mondial. Se remarcă seria de articole din „Epoca” (1902-1904) în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
în afara reproducerii unui text de Ion Pillat (Ilie Baciu), nu se pot înregistra alți autori însemnați. Dacă proza este, de asemenea, slab reprezentată prin tipărirea (sau reluarea) unor schițe și povestiri ale lui Al. Cazaban, Ion Micuț și G.D. Grigorescu, publicistica este în schimb mai abundentă și mai diversă. Apar mici portrete ale unor scriitori apropiați de tradițiile populare (Ion Creangă, O. Goga, Al. Vlahuță), articole despre anumite obiceiuri și datini (la rubrica „Din viața satelor”) și articole cu subiect religios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287334_a_288663]
-
jumătate de secol, și din 1991 a fost redactor-șef al revistei „Columna”. Debutează cu versuri în timpul studiilor universitare, iar editorial cu placheta Primii fulgi (1962). Publică mai multe volume de poezie: Monologuri (1964), Liniștea cuvintelor (1971) ș.a., culegeri de publicistică și eseuri: Viața cuvântului (1980), A vedea cu inima (1984), cărți pentru copii: Aventurile lui Atomică (1966), Teiul (1980) ș.a. A tradus din lirica universală (Walt Whitman, Robert Frost, o antologie a poeziei eline, alta a liricii americane), din A.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
mămăligă / și, îmbrăcat / în pantaloni și pantofi, / Ca pe o jumară / înting în tigaia vremii / Câte-o poezie./ Îi port în buzunar pe Whitman, pe Maiakovski”. De la o carte la alta poetul schimbă formula lirică, recurgând alternant la reacția imediată, publicistică, la elogiul imnic al valorilor vieții (Dimineața mărului, 1986), la reflecția meditativă și sentimentală (Monologuri, Liniștea cuvintelor, Ora păsării, 1974), la iluminații spirituale (ciclurile Cuvinte de cretă și Secunde cu munți), la formula baladescă, epică și lirică (Măslinul oglindit, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
tot restul vieții. Aici va avea mai multe ocupații: profesor de limba și literatura română și istoria artelor la liceele ,,Elena Doamna” și ,,Dragoș Vodă”, director al orfelinatului de copii, funcționar ș.a. În același timp va începe o neobosită activitate publicistică, în anul 1921 înființând ,,Gazeta Maramureșului”, iar din anul 1923 făcând parte din comitetul de redacție la ,,Gazeta maramureșeană”. Paralel cu alte colaborări (,,Duminica”, ,,Traian Demetrescu”, ,,Zorile” din Târgu Jiu, ,,Răsăritul” din Chișinău, ,,Chemarea” din Cluj, ,,Flacăra”, „Transilvania”, ,,Sămănătorul” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
Dracula, aruncând anatema, în chip ce ține deja de tradiție, asupra contesei Elisabeta Bathory, care ar fi fost „un vampir adevărat, cu atât mai înspăimântător cu cât este o femeie”. În fine, antologând texte, insistă asupra unor chestiuni controversate din publicistica eminesciană, pe care le abordează nenuanțat, dintr-un unghi lipsit de perspectivă, ca în Eminescu împotriva socialismului (1991), Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni (1995), Eminescu, istoricul (1998), ori vorbește despre o „dogmatică personală” a poetului în Eminescu și cugetarea sacră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
poezii inedite, Roiul și Gura Teghii), Alexandru Mitru, Ion Caraion (cu un interviu inedit consemnat de către Alexandru Oproescu la locuința scriitorului, joi, 29 ianuarie 1981, și republicat după „Opinia” din 24 mai 1991). Există aici o interesantă informație despre debutul publicistic al poetului Ion Caraion într-o revistă școlară condusă de Alexandru Mocanu, „Flori de primăvară”, unde semna cu numele real, dar și despre „premiera pseudonimului”, consumată în „Acțiunea Buzăului” din 1940 (Scrisoare). Tot din paginile acestei reviste școlare este de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285217_a_286546]
-
1995, la publicațiile pentru străinătate, după care este redactor la Societatea Română de Radio. A debutat (prezentată de Geo Dumitrescu) cu opt poezii în „Contemporanul” în 1966, iar în volum, cu Furăm trandafiri, apărut în 1967. Are o bogată activitate publicistică, colaborând la „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” ș.a. cu versuri, proză, traduceri, comentarii, sau deținând rubrici permanente la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”. În 1980 primește Premiul „Perpessicius” pentru ediția Scrieri de Emil Botta. Poezia sa dezvăluie de la început o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), premiul pentru debut al revistei Observator cultural pe anul 2007 cu Mateiu I. Caragiale fizionomii decadente, premiul "Ion Cantacuzino" al Uniunii Cineaștilor din România, Asociația Criticilor de Film pe 2008 pentru profesionalismul întregii activității publicistice, Premiul (Cartea anului 2009) a USRFiliala Dobrogea pentru volumul Cinema (povestiri) (2009). Este membru USR și UCIN din 2010, membru RAAS (Romanian Association for American Studies), membru ALGCR, cronicar de film și redactor adjunct al revistei România literară, redactor al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumină prin traversarea bolgiilor lumești, de extragere a sa din contigent. Petru Comarnescu apreciază "interiorizarea" sculpturii paciuriene încercând s-o disocieze de pesimism, și de orice alt negativism, descifrând o atitudine militantă, un acționism social recuperabil la o adică din publicistica eminesciană, adică din zona oarecum prozaică a operei. Dualismul figurii eminesciene este surprins și aici prin tensiunea dintre ură și iubire, dintre amărăciune și revoltă, dintre pesimism și abia deghizate utopii. Pe scurt, Petre Comarnescu dorește să dizloce din performanța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei sensibilități afine la Paciurea, pe care criticul îl vede ulterior absorbit de himerele sale. Portretul acesta revoluționar reprezintă o altă dimensiune a operei lui Eminescu, cea a articolelor sale politice, de o expresivitate virulentă, a filipicelor, atât cele din publicistică, cât și cele care trec pragul poeziei, mai ales în ciclul Scrisorilor. Criticul interpretează sculptura lui Paciurea sub semnul unui vitalism constructiv, desolidarizându-l pe poet de pesimismul de esență schopenhaueriană atribuit personalității sale. Neputând să-i decidă expresiei acesteia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]