8,590 matches
-
Am rătăcit printre cuvinte Elena Marin Alexe Am rătăcit printre cuvinte și buza mi-a alunecat, pe valul tăcerii dintre viață și moarte. Prin întuneric, iluzii cotropesc potecile, pe unde-mi calcă nădejdea ascunsă în boțul de lut. Dezmierdat de nemurire, sufletul mi se agață cu ultimele puteri de
Am r?t?cit printre cuvinte by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83324_a_84649]
-
din nou spre casă. Din mers zic către mama: - Peste circa un ceas vom porni în vizită la sora Ileana în Obârșeni. Surprinsă și descumpănită, mama întreabă: - Dar voi cunoașteți drumul prin pădure?, apoi continuând: - Prin acele locuri s-au rătăcit oameni ai satului și buni cunoscători ai traseului. Tata, supărat că vizita a fost prea scurtă, se uită la mama și zice: - Am să-i conduc o parte din drum și apoi cred că se vor descurca. La ceasurile trei
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
la 1147. S-au înființat de asemenea noi școli primare și s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Școala superioară de comerț “Alexandru Ioan I”. Oaspeții constatau că orașul Galați “era acum un oraș mare în care te și puteai rătăci”. Lunga și laborioasa domnie a regelui Carol I, începută la 10 mai 1866, continuată după moartea sa, în 1914, de cea a nepotului, Ferdinand întregitorul, a asigurat dintru început, la Galați, atât dezvoltarea instituțiilor create de Cuza, cât și apariția
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
pentru lucrătorii dispersați din întreaga lume și pentru noi prototipuri în experiențele de la cumpărături pentru anumiți clienți. Starwood Hotels a experimentat prin intermediul viitoarelor hoteluri Aloft ce s-au construit în Second Life și au găzduit petreceri virtuale unde "oaspeții" au rătăcit prin hotel și au dat feedback-ul de design. Sunt cele mai inspirate, căci mii de oameni din întreaga lume fac un venit secundar, creând afaceri și vânzând lucruri în Second Life, iar tot ce li se cere este puțină
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
influenței lucrului pentru răspunsuri verbale. Variabila distribuție afectează evident nivelul performanței abilităților. Tolman a fost primul care a făcut distincția învățare performanță, bazată pe date precum cele ale lui Blodgett. Acesta a efectuat un experiment cu șobolani, care fără stimulent rătăceau printrun labirint complex, iar cu stimulent aceștia găseau drumul încă de la plecare. Ei învățaseră una pe parcursul încercărilor nereușite, ceea ce nu era evident pe moment. Probabil că practica comasată acționează în același sens. Concentrarea antrenamentului diminuează doar performanța și nu învățarea
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
meditativ moment de convertire, de Îmblînzire, de schimbare a Înțelesului norocului. Omisiunea elocventă Ideea de a folosi sintagma omisiunea elocventă cu privire la modalitatea stilistică de construire a haiku-ului mia venit amintindu-mi titlul unei cărți pe care o citisem demult. Rătăcită prin bibliotecă, am găsit-o de curînd. Autoarea, Vera Călin, eseist si istoric literar, doctor În științe filologice, profesor universitar la catedra de literatura universală și comparată a Universității din București, a publicat volumul intitulat chiar Omisiunea elocventă, cu subtitlul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sens și de regim existențial este chiar acela al zvonului, stihie blîndă ce destituie regimul apăsător al atonei tăceri interioare și instituie guvernarea Înfiorată, incitantă a rumorii inimii pădurii. Odată stîrnit, nu se știe de unde și Încotro, zvonul circulă și rătăcește, se propagă și se răspîndește, persistă, umple și ia În stăpînire un tărîm Împînzit de promisiunea veștilor, de aroma chemărilor. Trupul Însuși al acestui cuvînt, substanța sa fonică, pare a-l predestina unei generoase semnificații: zumzetul și vibrația consoanelor inițiale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
liniște tihnită și parcă neștiutoare de agitația permanentă a străzii. O oază de ingenuitate a naturii În deșertul urban. Neverosimilă și parcă amenințată În existența ei delicată și neintegrabilă contextului. Pentru a face cititorul să resimtă această prezență oarecum plăpîndă, rătăcită printre nenumăratele vehicule aflate Într-un necontenit dute-vino, trebuia să chem În fața ochilor două imagini contrastante. Aveam nevoie mai Întîi de o sintagmă care să rezume expresiv circulația neîntreruptă și intensă, riguros reglementată vivacitatea ei mecanizată. Am supralicitat, hiperbolizînd dotarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
silabă-n plus le poate trimite În bloc la rebuturi. Construcția În trei straturi a poemului - geam, liliac, cer -, sugestiile pe care le dă ea cititorului s-ar spulbera sub acuza de pleonasm. Și totuși, un singur cuvînt, abominabilul verb, rătăcit Între patru substantive, este resortul poemului. Frumusețea lui constă Într-o anume discreție necăutată. Pe de-o parte, geamul cît palma, o deschidere realmente umilă, este locul prin care cel ce locuiește În bojdeucă are acces la cer În toată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
univers propriu, într-o mentală alcătuire simbolică ce trimite la mitul biblic al naufragiului, îl reprezintă pe omul Arghezi într-o postură definitorie și întregitoare, în care familia și natura sunt pilonii de care depinde echilibrul său sufletesc. O frază rătăcită într-un text de gazetă (al cărui subiect, nu prima oară supus atenției publice de Arghezi, este sinuciderea adolescenților) vorbește infinit de mult despre sufletul poetului: "Copilul e un erou de fiecare ceas și un geniu creator de fiecare clipă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care imaginea atinge esența lui Dumnezeu și a oamenilor. Miracolul nu s-a produs fără dificultăți și rămâne ambiguu. Puțin a lipsit ca iconoclasmul bizantin (și, într-o mai mică măsură, cel calvinist, opt secole mai târziu) să readucă oaia rătăcită în turmă și sub normă. Dacă "vechea manieră grecească", cu prea multă ușurință disprețuită de Vasari ca "neplăcută, grosolană și ordinară"*, ar fi dispărut, nici Cimabue, nici Giotto n-ar fi fost posibili. Or, fără descendența lor, Occidentul n-ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
formă se folosește același cuvânt, eidos. Teatrul, altă invenție elenică, este locul de unde se poate vedea o acțiune. Ca și istoria, povestirea celui care cunoaște fiindcă a văzut. Iar Hadesul sau infernul, în sens invers, este locul invizibil unde oamenii rătăcesc orbi (A-ides). Grecia antică sau triumful ochiului, căruia Occidentul îi datorează faptul că a avut știința ca ideal și fundament. Prima "societate a spectacolului" și mama speculației, un lucru explicându-l pe celălalt. Dar putem să ne întrebăm dacă în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sfârșit. Pentru ei, numerele 1, 1/2, 1/4, 1/8, 1/16 și așa mai departe nu se apropiau de nimic; nu exista nici o destinație. Ei le-au privit ca pe niște simpli termeni ce deveneau tot mai mici, rătăcind în afara tărâmului numerelor. Matematicienii moderni știu că termenii au o limită; numerele 1, 1/2, 1/4, 1/8, 1/16 și așa mai departe se apropie de zero, care constituie limita lor. Călătoria are destinație. Și, din moment ce are, este
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de Unul, ci îl vede și îl regăsește pe acesta, nedi ferențiat, în toate: „Dao vine fără să lase urme și pleacă în nemărginire: nu are ușă, nu are pereți și se întinde peste tot între cele patru depărtări. Cine rătăcește pe tărâmul său are membrele tari și gândirea pătrunzătoare, iar văzul și auzul îi sunt ascuțite; el își folosește mintea și nu obosește și răspunde tuturor lucrurilor fără părtinire. Fără Dao, cerul n-ar fi înalt, pă mântul n-ar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
El ca Dumnezeu, ca izvor al iubirii. (n.s. 1303, p. 697) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a șasea, capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 697) „Dar, deși nu cunoșteau pe Dumnezeu, Creatorul tuturor, rătăcind în afara adevărului, totuși erau ai lui Dumnezeu, întrucât este Stăpânul tuturor, ca și Creator al lor<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Toți sunt ai lui Dumnezeu, întrucât El i-a creat și-i ține în existență pe toți, chiar dacă rătăcesc în afara
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
tuturor, rătăcind în afara adevărului, totuși erau ai lui Dumnezeu, întrucât este Stăpânul tuturor, ca și Creator al lor<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Toți sunt ai lui Dumnezeu, întrucât El i-a creat și-i ține în existență pe toți, chiar dacă rătăcesc în afara adevărului, sau necunoscându-L și nerecunoscându-L pe El, sau opunându-se în chip voit lui Dumnezeu. Aceștia trăiesc într-o contrazicere cu Dumnezeu, nu primesc toate darurile Lui, trăiesc o viață sărăcită, strâmbă, chinuită. Neștiind pe Dumnezeu ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pietre, nu le-ar socoti dumnezei! Se izbesc unii de alții și se cufundă în cea mai adâncă prăpastie a necredinței, nu din altă pricină, ci pentru că încredințează rațiunii rezolvarea tuturor problemelor. Aceasta a arătat-o Pavel prin cuvintele: Au rătăcit în cugetările lor și s-a întunecat inima lor cea neînțelegătoare; zicând că sunt înțelepți au ajuns nebuni (Rom., 1, 21-22). Apoi, ca să dovedească întunecimea și nebunia lor, a adăugat: Și au schimbat slava Dumnezeului Celui nestricăcios în asemănarea chipului
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să treacă marea fără corabie; ei plutesc puțină vreme cu mâinile lor și cu picioarele lor, valuri îi acoperă; la fel cei ce se dau propriilor lor sentimente, naufragiază înainte de a câștiga nimic, cum o spune Sfântul Pavel: Ei sau rătăcit în credință (I Tim., 1, 19). Pentru noi, de teamă ca să nu ni se întâmple și nouă un asemenea rău, să ne legăm tare cu această ancoră sfântă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXXIII
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și n-ar fi pus în ele gândurile lor n-ar fi căzut într-o nebunie atât de mare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. IV, V, în PSB, vol. 21, p. 63) „Elenii pentru asta au rătăcit, că au îngăduit totul minții lor și n-au voit să știe că mintea omenească e slabă; au gândit la lucruri mai presus de puterile lor, au depășit măsura propriilor lor hotare și au căzut din vrednicia cuvenită lor”. (Sf.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
n-ar fi pus în ele gândurile lor n-ar fi căzut într-o nebunie atât de mare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia IV, V, în col. PSB, vol. 21, p. 63) „Elenii pentru asta au rătăcit, că au îngăduit totul minții lor și n-au voit să știe că mintea omenească e slabă; au gândit la lucruri mai presus de puterile lor, au depășit măsura propriilor lor hotare și au căzut din vrednicia cuvenită lor”. (Sf.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
erezia lui Nestorie. (n.s. 2218, p. 1173) footnote>? Căci aceștia Îl despart pe Hristos într-un om deosebit și în Dumnezeu, aparte, chiar și după negrăita și cu totul neînțeleasa unire a Cuvântului cu omul prin Întrupare. Dar ei sunt rătăciți și s-au depărtat de adevăr, tăgăduind pe Stăpânul Care i-a răscumpărat (II Pt. 2, 1)”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a douăsprezecea, cap. 1, în PSB, vol. 41, p. 1173) „Iar Adevărul nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
PSB, vol. 81, p. 92) „Căci li s-a făcut (ereticilor) limba sabie cu două tăișuri și brici ascuțit care sfâșie sufletele și le trimite în închisoarea iadului și în prăpastia întunericului și le golește de Hristos prin învățătura lor rătăcită despre Hristos”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 98) „... gurile viclene ale ereticilor, deschise ca niște porți ale iadului”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 13, în PSB, vol. 81, p. 99
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
născut rapid o coadă de nu-i vedeai capătul. În fața lui Creția apărea când și când, prizărit, câte un cititor care lua semnătura, dispărea și lăsa locul gol. Privirea lui Petru care aluneca o clipă pe coada de alături, apoi rătăcea prin sală, neștiind pe ce anume să se așeze, îmi reapare periodic în minte. Era nedrept, era umilitor. 11 În Jurnalul de la Păltiniș am scris despre el o pagină a cărei cruzime ar putea tăia viața oricui în două. Exasperat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și spaima continuă că nu vei fi îngropat după datini, că leșul o să-ți fie, despuiat de arme, ciopârțit de dușman sau lăsat pradă câinilor flămânzi și păsărilor care se hrănesc cu mortăciuni. Că, fără împlinirea riturilor, umbra ta va rătăci fără odihnă între tărâmuri. Însă durerea cea mai mare este pierderea unei ființe pe care ai iubit-o. Din pricina aceasta plâng lacrimi grele și amare, hohotind, Priam și Hecabe, Andromaca și Elena, Ahile și, știindu-și fiul osândit, Tetis, nemuritoarea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
n-o să-l revadă niciodată. După jocuri, Ahile, rămas singur, începe iarăși să plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii gesturile urii. Ultima înfățișare a lui Ahile în poem se află în marea scenă de noapte cu Priam, pe care am înfățișat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]