7,217 matches
-
artista a brutalizat-o, cu un arsenal mereu viguros, cu toate ocaziile. Buni prieteni cu Marcel Duchamp, Man Ray, Marc Chagall, Dylan Thomas și Truman Capote, cei doi au traversat anii războiului în mediul artistic newyorkez, în care s-au refugiat multe dintre numele mari ale artei moderne. Au refuzat să epuizeze, prin discurs și analiză, experiența conviețuirii, preferându-le, în schimb, jocul și umorul: "Nu discutam despre artă... Ne distram doar împreună. Aveam amândoi simțul umorului, și ne făcea plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sa de interdicție? Am putea invoca o cauză socială, apărarea împotriva unei lumi exterioare dușmănoase, împotriva persecutorilor și a inamicilor. Majoritatea mișcărilor sociale au cunoscut astfel de persecuții, o parte a existenței lor a fost clandestină. Amintiți-vă de creștinii refugiați în catacombe pentru a supraviețui într-o societate deloc ospitalieră. Toți au plătit prețul muceniciei, mărturisind refuzul de a se lepăda de credința lor și de a da pe față legămîntul lor și pe cei legați prin el. Taina ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vechi, din care putem desluși istoria românească și starea lucrurilor trecute. În ceea ce privește activitatea politică pe Mihail Kogălniceanu îl găsim în cele mai importante evenimente ale secolului al XIX lea. Prezent la revoluția din Moldova din 1848, este obligat să se refugieze în Bucovina după intervenția în forță a domnitorului Mihail Sturdza. Sub impulsul succeselor repurtate în Muntenia și Transilvania, împreună cu Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Manolache C. Epureanu și alți tineri patrioți s-au organizat într-un comitet revoluționar care a publicat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
datorează programului celor doi oameni de cultură de a impulsiona viața culturală și literară din Țara Românească, în perioada imediat următoare instalării primilor domni pământeni. S.L. reprezintă o continuare a altei societăți, secrete, din 1822, întemeiată de unii boieri munteni refugiați la Brașov, între care Nicolae Văcărescu, Grigore Băleanu, Constantin Câmpineanu, Ion Câmpineanu, I. Em. Florescu, R. Voiculescu, Dinicu Golescu și episcopul Ilarion al Argeșului, cărora li se alătură brașovenii Vasile Pop și Ioan Barac. După dizolvarea acestei societăți, care avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289762_a_291091]
-
ȘORA, Mariana (26.V.1917, Budapesta), eseistă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Elisabetei (n. Fischer) și a lui Rudolf Klein, director de bancă la Timișoara, refugiați în timpul primului război mondial în capitala Ungariei. Urmează școala primară la Institutul „Notre Dame” din Timișoara, apoi tot aici Liceul „Carmen Sylva”, absolvit în 1934, și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1934-1938). Își susține licența în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
și 14 septembrie 1930 cu denumirea „Plugarul roșu”, până la 1 august 1990 cu titlul „Moldova socialistă”, iar ulterior, „Moldova suverană”. Între 1935 și 1938 cotidianul s-a tipărit cu grafie latină. Între septembrie 1941 și februarie 1944 redacția s-a refugiat la Moscova, articolele fiind semnate de publiciștii și scriitorii Bogdan Istru, Emilian Bucov, Petrea Cruceniuc, Ion Canna, Petrea Darienco, Iacob Cutcovețchi, David Vetrov. În martie - august 1944 redacția a avut sediul la Soroca, iar din septembrie 1944 a revenit la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288218_a_289547]
-
o curiozitate... anxietantă! Ce n-a făcut Buju în această spectaculoasă viață?! (precizez că artistul a împlinit 84 de ani și e, din nou, gata să... se-nsoare!). A purtat cămașa brună; a stat în lagăr (nu o dată); s-a refugiat, deghizat, în munți și la mănăstire; l-a slujit pe Hitler, dar a beneficiat și de înalta poziție politică a unor rude... comuniste (ministrul Alexandru Laszlo sau Gizela Vas); a devenit campion național la atletism juniori; a intrat la Agronomie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
etapă: descoperirea scenei goale, tot noaptea. Aveam douăzeci și doi de ani și, la Bacău, într-o tîrzie prelungire a unui chef de festival, lăsînd la o parte mulții actori și critici prinși în discuții cu iz bahic, m-am refugiat pe scenă. Era golită de decoruri și recuzite, chiar și de garnitura de scenă. Era... cuminte, liniștită, plină de taine. Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste sincere confesiuni, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mirau de puterea lui de taur atunci când punea mâna să care lemne, să sape sau să transporte greutăți enorme? Nu-și dădeau seama că era îmboldit de o energie ce se revărsa precum un râu? Chinuit de acele îndoieli, se refugia în munca fizică tocmai pentru a evita să fie prins la mijloc de năluciri, să fie pritocit de fantezia sa fără margini și prejudecăți. Cu voință se puteau muta din loc și devia albiile râurilor; cu puterea creierului, își dăduse
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în timpul zilei să-i rămână un interval pentru lectură sau scris. Astfel încât conspirația în contra lui era organizată diabolic: dacă ar fi stat mai mult timp la closet, era întotdeauna cineva care să-i zică să se grăbească, iar dacă se refugia în fundul grădinii, doi sau trei călugări veneau numaidecât să-i țină de urât. Se hotărî să fugă. Să reziste în acel loc ar fi însemnat să renunțe la tot și să devină unul din mulțimea de călugări tembelizați de îngânarea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pentru Biserică o poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă din acest model ideal; ea se refugiază în cultul liturgic și în monahism. Puterea politică utilizează religia și puterea religioasă nu are decât un raport îndepărtat cu independența creștină față de puterea politică se vorbește atunci de "cezaro-papism". Deși unii ierarhii nu se distanțează decât prea puțin de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
71, ceea ce constituia, de altfel, un vechi deziderat al Porții Otomane. Pe de altă parte, reprezentanții diplomatici ai Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană au primit importantă misiune de a face o asidua propagandă în favoarea insurgenților și, apoi, a emigranților polonezi refugiați în mare număr în teritoriile europene ale Imperiului Otoman, în scopul creării și întreținerii în rândul cercurilor conducătoare otomane a unei stări de spirit corespunzătoare acelui obiectiv. Unul din argumentele cu ajutorul căruia s-a încercat determinarea Porții Otomane să renunțe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
unde intenționa să creeze o nouă formațiune politică, denumită Nouă Moldova. Faptul că lansaseră și zvonul că la conducerea acesteia urma să fi fie instalat fostul domn fanariot al Moldovei, Alexandru Mavrocordat-Firaris82, partizan declarat al Rusiei, pe teritoriul căreia se refugiase în preajma declanșării războiului din anul 1787, pentru a se sustrage consecințelor trădării intereselor otomane, sugerează ideea că Ecaterina a II-a intenționa să-și creeze nu numai o bază materială, ci, în egală măsură, și una "morală" de pe care să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pentru Congresul de la Rastatt, vezi loc. cît., p. 25, n. 18; la 14 decembrie 1798, trupele franceze, sub comanda generalului Championnet, au reocupat Romă și au continuat ofensiva către Napoli, forțându-l pe regele Ferdinand al IV-lea să se refugieze, la 21 decembrie același an, la cartierul general al trupelor britanice din zona Mării Mediterane. După care, la 23 ianuarie 1799, trupele franceze au intrat în Napoli, iar la 20 ianuarie cea mai mare parte a nobilimii napolitane a proclamat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
par là aux Polonais sujets de la Russie tout espoir d'être protèges par l'empereur des Français"233. Tentativă a eșuat, însă, de vreme ce ducele Marelui Ducat a refuzat să dea curs cererii Rusiei de a-i preda pe "dezertorii" polonezi, refugiați din zona rusă a Poloniei 234, ceea ce era de presupus că nu s-ar fi întâmplat, fără consimțământul, cel putin tacit, al lui Napoleon. Mai mult chiar, în cercurile diplomatice de la Istanbul circulau, la sfârșitul anului 1809 și începutul celui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a cărei politică în Europa Orientala era susținută atunci de Prusia și de Marea Britanie. Poartă Otomană nu era, însă, pregătită să înfrunte Rusia în problema poloneză, motiv pentru care evită să adopte o atitudine pozitivă față de cererile numeroșilor emigranți polonezi refugiași în Moldova, deși, potrivit opiniei ministrului plenipotențiar suedez de la Istanbul, Pehr Olof von Asp, ea "auroit puț tirer un grand părți de ces derniers" (s. Ven.C.)13. Și, poate, tocmai pentru a o avertiza asupra consecințelor pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lovitură de stat la Stockholm, în anul 1793, scop în care a regizat un complot, condus de Gustav Moritz, baron von Armfeld, fost ministru plenipotențiar al Suediei în Statele Italiene, vizând asasinarea ducelui Carol, regentul Suediei. Descoperit, complotistul s-a refugiat în Rusia, unde a fost adăpostit de țarina care nu numai că a refuzat să-l extrădeze, ci, așa cum știa și ambasadorul Veneției la Petersburg, Zampiero Grimani, i-a acordat "îl Grand Ordine dè Serafini"45. Cum autoritățile suedeze fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
nu au voit să se supună unui împărat care deși nu a îmbrățișat niciodată creștinismul, cu excepția câtorva acțiuni trecătoare în favoarea Bisericii, a fost considerat inițial creștin, iar mai apoi trădător datorită caznelor la care i-a supus. Cei mai mulți s-au refugiat în pustiuri ori s-au ascuns prin munți, mergând după episcopii și preoții persecutați asemenea soldaților. Ambele categorii, bisericească și militară, formau opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius. Presiunea exercitată de această prigoană a dus la îngroșarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
interesate. În decursul secolelor III-IV asistăm la o indiferență masivă din partea creștinilor ori la o lipsă de sensibilitate față de problema concilierii serviciului militar cu apartenența creștină. Situația se explică prin trecerea la creștinism a unor elemente păgâne, neconvertite, mai curând refugiate la umbra acestuia, motivați de orientarea împăraților în acest sens și a dificultății acceptării serviciului militar de către o parte a creștinilor. Tot acum se poate vorbi și despre o serie de cazuri dramatice, episodice și nesemnificative, ale obiectorilor de conștiință
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al cărui sens este mai larg decât cel întrevăzut de acesta din urmă. Indiferent dacă Wander are sau nu în vedere "ieșirea intelectualilor pe stradă ca revoluționari, în sensul practic al cuvântului"806, practica retoricii critice, zice McKerrow, se poate refugia în ceea ce Michel Foucault apăra în propria contribuție academică: caracterul său particular. Astfel, sensul practicii (retoricii critice), zice McKerrow, poate fi cel mai bine ilustrat de cuvintele lui Lentricchia, potrivit cărora un inlelectual (particular) este "un (intelectual adăugirea mea) a
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
politică. Violența este, potrivit postmodernismului, atât inaugurală cât și augmentativă. Acest argument privind strânsa și paradoxala relație dintre violență și ordine politică este dus și mai departe de Jenny Edkins care plasează nazismul, lagărele de concentrare, NATO și taberele de refugiați pe aceeși linie. Toate, argumentează ea, sunt determinate de o putere suverană ce caută să-și extindă controlul asupra vieții. Ea afirmă că până și umanitarismul poate fi plasat în spectrul violenței, de vreme ce face parte din ordinea statului suveran de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prin sinceritatea lui, ar putea răni prea mult demnitatea cuiva. (Oamenii din popor ilustrează această situație prin bine cunoscutul proverb: „Să nu pomenești de funie În casa spânzuratului”.) Μ Când nu ai nimic de ascuns, devii curajos. Μ A te refugia În solitudine nu Înseamnă neapărat și că poți să fii foarte aproape de tine Însuți sau că ai ce să-ți spui. Μ Omul singuratic se prăbușește, până la urmă, strivit de propria-i mentalitate tristă despre semeni, oameni sau despre lume
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dintr-o singură lovitură de sabie incitantul și nedeslușitul „nod gordian” ( În plan psihic, acesta poate semnifica prezența, la un moment dat, a unei complexe stări de Îndoială sau de incertitudine În raport cu noi Înșine sau cu alții). Μ Cine se refugiază În imaginar crede că acolo lucrurile sunt, În mod obligatoriu, mai frumoase și mai ușoare sau că ceea ce nu e cu putință În viața reală devine posibil În Închipuire. Dar și imaginarul poartă pecetea personalității celui care-l făurește: și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
când Încercăm să distingem motivațiile conștiente de cele inconștiente, să vedem ce este de făcut pentru a estompa, compensa sau redresa din ceea ce este neajutorat, strâmb sau debilitat În trăirile și judecățile noastre, nu facem, de fapt, decât să ne refugiem În culisele unei gândiri psihanalitice (lucru nu neapărat de condamnat, deoarece abordarea frontierelor psihice are calitatea de a Îmbunătăți relațiile cu sentimentele noastre: mai ales cu acele sentimente care pot intoxica gândirea cu tot felul de temeri, obsesii sau fobii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care o compun, În fiecare epocă, cei care Îi dau adevărata ei valoare. Ceea ce urmează introducerii agravează și mai mult cazul lui Valéry, căci, pentru a se justifica pentru faptul că nu cunoaște autorul despre care vorbește, ajunge să se refugieze Îndărătul opiniilor favorabile - și mai ales convergente - ale lui Gide și Daudet: De altfel, mi-ar fi fost de ajuns, În cazul În care n-aș fi citit nici un rând din această vastă operă, faptul că spirite atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]