7,442 matches
-
astfel rudă cu Carol al II-lea. Declarată la naștere catolică, Elena Lupescu și-a definitivat studiile la București, într-un așezământ catolic, „Diaconesele”. La 17 februarie 1919, s-a căsătorit în orașul natal cu ofițerul Ion Tâmpeanu, căpitan în regimentul de artilerie al Principelui Carol al II-lea, regiment de vânători de munte. Divorțează la o dată necunoscută (în 1920 sau 1922), iar în 1922 devine oficial amanta Regelui Carol al II-lea. Elena Lupescu s-a străduit din răsputeri să
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
naștere catolică, Elena Lupescu și-a definitivat studiile la București, într-un așezământ catolic, „Diaconesele”. La 17 februarie 1919, s-a căsătorit în orașul natal cu ofițerul Ion Tâmpeanu, căpitan în regimentul de artilerie al Principelui Carol al II-lea, regiment de vânători de munte. Divorțează la o dată necunoscută (în 1920 sau 1922), iar în 1922 devine oficial amanta Regelui Carol al II-lea. Elena Lupescu s-a străduit din răsputeri să-și ascundă originea, nu a recunoscut niciodată că ar
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
Ion s-a născut într-o familie de grăniceri, fiu al sublocotenentului de clasa 1-a Drăgan (Dragu) Iovescu (d. după 1864) în regimentul de graniță bănățean român nr. 13. A urmat școala primară în comuna Bozovici și a intrat tânăr in regimentul tatălui. La 1 noiembrie 1871 a devenit cadet în regimentul de infanterie Ludovic al II-lea al Bavariei Nr. 5. și
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
a născut într-o familie de grăniceri, fiu al sublocotenentului de clasa 1-a Drăgan (Dragu) Iovescu (d. după 1864) în regimentul de graniță bănățean român nr. 13. A urmat școala primară în comuna Bozovici și a intrat tânăr in regimentul tatălui. La 1 noiembrie 1871 a devenit cadet în regimentul de infanterie Ludovic al II-lea al Bavariei Nr. 5. și avansat in acest regiment la gradul de locotenent la data de 5 aprilie 1874, apoi de locotenent major la
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
de clasa 1-a Drăgan (Dragu) Iovescu (d. după 1864) în regimentul de graniță bănățean român nr. 13. A urmat școala primară în comuna Bozovici și a intrat tânăr in regimentul tatălui. La 1 noiembrie 1871 a devenit cadet în regimentul de infanterie Ludovic al II-lea al Bavariei Nr. 5. și avansat in acest regiment la gradul de locotenent la data de 5 aprilie 1874, apoi de locotenent major la 1 mai 1887. În anul 1891, a fost transferat la
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
român nr. 13. A urmat școala primară în comuna Bozovici și a intrat tânăr in regimentul tatălui. La 1 noiembrie 1871 a devenit cadet în regimentul de infanterie Ludovic al II-lea al Bavariei Nr. 5. și avansat in acest regiment la gradul de locotenent la data de 5 aprilie 1874, apoi de locotenent major la 1 mai 1887. În anul 1891, a fost transferat la regimentul de infanterie nr.83, la Szeged, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
de infanterie Ludovic al II-lea al Bavariei Nr. 5. și avansat in acest regiment la gradul de locotenent la data de 5 aprilie 1874, apoi de locotenent major la 1 mai 1887. În anul 1891, a fost transferat la regimentul de infanterie nr.83, la Szeged, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Troian Bacsila, viitori generali, regiment care s-a mutat în 1895 la Biserica Albă: În anul 1897 a fost numit maior și a
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
5 aprilie 1874, apoi de locotenent major la 1 mai 1887. În anul 1891, a fost transferat la regimentul de infanterie nr.83, la Szeged, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Troian Bacsila, viitori generali, regiment care s-a mutat în 1895 la Biserica Albă: În anul 1897 a fost numit maior și a primit Ordinul împărătesc al Crucii Militare de Merit de clasa a 3-a, fiind comandantul batalionului 4 al regimentului de infanterie nr.
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
Bacsila, viitori generali, regiment care s-a mutat în 1895 la Biserica Albă: În anul 1897 a fost numit maior și a primit Ordinul împărătesc al Crucii Militare de Merit de clasa a 3-a, fiind comandantul batalionului 4 al regimentului de infanterie nr. 26 din Viena. La 15 octombrie 1899 maiorul a fost decorat și cu Crucea de Ofițer a lui Ferdinand I al Bulgariei. De asemenea a primit Medalia Comemorativă a Trupelor de Război și Distincția de Servici pentru
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
se pretinde, că ar fi fost ndeciorat cu Ordinul Maria Terezia. Această afirmație este incorectă. Nu există nici o sursă militară austriacă, care ar confirma această aserțiune. Pe data de 8 mai 1906 ofițerul a fost numit colonel și comandant al regimentului maghiar Marele Principe al Rusiei nr. 26 de la Györ. După ce Iovescu a fost pensionat in anul 1909, a mai fost onorat, trei ani mai târziu, la 26 februarie 1912, cu titlul de general major. În tradiția rudelor generalului se spunea
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
de divizie în campaniile anilor 1916 și 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 22 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 16 octombrie 1916 - 23 decembrie 1916 și comandant al Diviziei 12 Infanterie, în perioada 25 decembrie 1916 - 21 ianuarie 1917 distingându-se în cursul Bătăliei
Ioan Anastasiu () [Corola-website/Science/333532_a_334861]
-
un saxon au fost onorați pentru serviciul lor împotriva Răscolii Boxerilor. În parcursul primului război mondial, premiile dotate ofițerilor aliați cu Austro-Ungaria au devenit mult mai numeroase, în special pentru nemți, care au luptat alături de austrieci sau care serveau în regimente, în care împăratul a fost șeful de onoare. Însemnul ordinului este o cruce pattée de argint cu email alb, în o ramă roșie. Panglica este dungată roșu și alb. La mijloc se află un medalion înrămat auriu, în care se
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]
-
ceremoniile Mevlevi). Textele sunt în mod normal o selecție din poemele lui Mawlănă. În timpul perioadei otomane, Ordinul Mevlevi s-a împrăștiat în Balcani, Siria, Liban, Egypt și Palestina, în special în Ierusalim, chiar și în India. În timpul primului război mondial, Regimentul Mevlevi a servit în Siria și Palestina sub comanda celei de-a 4-a armate. Un batalion de aproape 800 de derviși ("Mucahidin-i Mevleviyye") a fost format în decembrie 1914 în Konya și trimis în Damasc. Un alt batalion i
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
4-a armate. Un batalion de aproape 800 de derviși ("Mucahidin-i Mevleviyye") a fost format în decembrie 1914 în Konya și trimis în Damasc. Un alt batalion i s-a alăturat la sfârșitul lui august 1916 și împreună au format Regimentul Mevlevi. Această unitate militară nu a lutat însă și a fost desființată la finalul lui septembrie 1918. Mustafa Kemal Ataturk s-a întâlnit cu membrii Ordinului Mevlevi înainte ca acesta să devină ilegal (1925) prin Legea 677. Loja dervișilor din
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
(n. 15 aprilie 1898, Văleni, Roman - d. 6 iunie 1978, Piatra Neamț) a fost un militar de carieră, publicist, poet. Urmează școala primară în satul natal și liceul militar la Iași. În timpul Primului Război Mondial sublocotenentul participă cu Regimentul 15 Infanterie pe fronturile de la Oituz, Târgu Ocna, Turda. Devine comandant de companie apoi de batalion. După război contribuie în mod decisiv la reînființarea Universității românești din Cluj, precum și a Operei române. Se căsătorește cu Maria Kühnel, descendentă dintr-o
Gheorghe Ante () [Corola-website/Science/333593_a_334922]
-
Agnes Kosch (născută Heinrich). La 3 aprilie 1880, s-a căsătorit cu Gertrude Noeggerath, cu care au avut împreună trei fiice. La 23 aprilie 1874, a absolvit Școală Militară de Ofițeri din Berlin cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 51 din Silezia Inferioară. Între 1877-1880, a urmat Academia de Război a Prusiei. Între 1 aprilie 1881 și 30 martie 1887 ocupă funcțiile de adjutant al Batalionului 1 și ulterior al Regimentului 51 Infanterie, dislocat la Glatz / Silezia. Începând cu
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
Berlin cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 51 din Silezia Inferioară. Între 1877-1880, a urmat Academia de Război a Prusiei. Între 1 aprilie 1881 și 30 martie 1887 ocupă funcțiile de adjutant al Batalionului 1 și ulterior al Regimentului 51 Infanterie, dislocat la Glatz / Silezia. Începând cu 1 aprilie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. Ocupă ulterior diverse alte poziții în armată. La 22 aprilie 1912 a fost avansat la
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
mai mare grad, căzut prizonier pe perioada războiului. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Artilerie și Diviziei 6 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit succesiv funcțiile de comandant al: Diviziei 6 Infanterie, în perioada 15/27 august - 27 august/10 septembrie 1916, Diviziei 4 Infanterie, în perioada 22 septembrie/5 octombrie - 15/28
Constantin Costescu () [Corola-website/Science/333621_a_334950]
-
comitagiu” în „Comitetul Suprem Macedonean”, fiind prezent la cel de-al optulea congres al asociației, desfășurat la Dobrici, în aprilie 1901. În 1901, a absolvit "Academia de Stat Major" din Sankt-Petersburg, fiind promovat la gradul de căpitan. Este repartizat la Regimentul 5 Infanterie. La 31 decembrie 1906 a fost avansat la gradul de maior, fiind numit în 1909 ca adjutant-major la Divizia 5 Infanterie. La 1 ianuarie 1911 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, iar la 14 februarie 1914 în
Ștefan Popov () [Corola-website/Science/333629_a_334958]
-
fost rechemat de urgență la Sofia și numit comandant militar al orașului timp de câteva luni, după care a fost trimis de către Statul Major General bulgar la un stagiu de pregătire în Franța. Aici a petrecut un an servind în Regimentul 82 Infanterie dislocat în orașul Montjoi. După întoarcerea în Bulgaria, a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 Infanterie dislocat la Ruse. În ajunul declanșării Primului Război Balcanic a fost mutat din nou la Varna
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
Statul Major General bulgar la un stagiu de pregătire în Franța. Aici a petrecut un an servind în Regimentul 82 Infanterie dislocat în orașul Montjoi. După întoarcerea în Bulgaria, a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 Infanterie dislocat la Ruse. În ajunul declanșării Primului Război Balcanic a fost mutat din nou la Varna în calitate de comandant al Regimentului 8 Infanterie. La 7 septembrie 1912, țarul Bulgariei Ferdinand a declarat mobilizarea generală a armatei. Regimentul 8 Infanterie
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
în orașul Montjoi. După întoarcerea în Bulgaria, a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 Infanterie dislocat la Ruse. În ajunul declanșării Primului Război Balcanic a fost mutat din nou la Varna în calitate de comandant al Regimentului 8 Infanterie. La 7 septembrie 1912, țarul Bulgariei Ferdinand a declarat mobilizarea generală a armatei. Regimentul 8 Infanterie a terminat mobilizarea în șase zile, având un efectiv de război de 70 ofițeri, 4 funcționari și 4.716 trupă, grupați în
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
comandant al Regimentului 5 Infanterie dislocat la Ruse. În ajunul declanșării Primului Război Balcanic a fost mutat din nou la Varna în calitate de comandant al Regimentului 8 Infanterie. La 7 septembrie 1912, țarul Bulgariei Ferdinand a declarat mobilizarea generală a armatei. Regimentul 8 Infanterie a terminat mobilizarea în șase zile, având un efectiv de război de 70 ofițeri, 4 funcționari și 4.716 trupă, grupați în patru batalioane. În afară de armamentul individual, regimentul mai dispunea de 4 mitraliere. Pe 4 octombrie, regimentul a
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
1912, țarul Bulgariei Ferdinand a declarat mobilizarea generală a armatei. Regimentul 8 Infanterie a terminat mobilizarea în șase zile, având un efectiv de război de 70 ofițeri, 4 funcționari și 4.716 trupă, grupați în patru batalioane. În afară de armamentul individual, regimentul mai dispunea de 4 mitraliere. Pe 4 octombrie, regimentul a părăsit Varna, îndreptându-se spre raionul de concentrare al Diviziei 4 Infanterie „Preslav” din a cărei organică făcea parte. Divizia 4 era subordonată Armatei 3 bulgare comandată de generalul Radko
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
armatei. Regimentul 8 Infanterie a terminat mobilizarea în șase zile, având un efectiv de război de 70 ofițeri, 4 funcționari și 4.716 trupă, grupați în patru batalioane. În afară de armamentul individual, regimentul mai dispunea de 4 mitraliere. Pe 4 octombrie, regimentul a părăsit Varna, îndreptându-se spre raionul de concentrare al Diviziei 4 Infanterie „Preslav” din a cărei organică făcea parte. Divizia 4 era subordonată Armatei 3 bulgare comandată de generalul Radko Dimitriev, cu obiectivul de a ataca fortăreața Kirk Kilisse
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]