15,122 matches
-
Să fie adevărat? Eu sunt ultimul om de pe Pământ? Nu puteam concepe așa ceva. Înaintând cu precauție, încerc să găsesc orice indiciu care sămi demonstreze că nu sunt singur. Este greu, aceste indicii nu există. III. Melanie Știu că trebuie să rezist. Trecuseră deja două ore, iar eu reușisem să găsesc adăpost și mâncare. Nu va dura mult, nu puteam trăi așa. Nu pot fi singura supraviețuitoare. Nu pot fi! IV. Jacob Ajung aproape de stația radio de urgență a armatei. Este doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai mult. VII. Melanie Nu-mi mai simțeam picioarele. Alergam și tot alergam, nu mai puteam opri. Știu că dacă mă voi opri nu voi mai avea voința să merg mai departe. Aleargă! Aleargă! îmi tot spuneam. Nu știu cât voi mai rezista... VIII. Supraviețuitorii Melanie ajunge în fața celei mai înalte clădiri din New York. Este extenuată, așteptând orice semn de viață. Jacob o vede și începe să coboare scările cât de repede poate. Ajunge la baza clădirii. Se uită unul la altul, amândoi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
glumele. Doar pentru o noapte... Moșneagu Laura-Petronela, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Scrisoare adresată pământului și locuitorilor lui Dragi locuitori, V-ați pus vreodată întrebările: „Oare această planetă mai are energie pentru a rezista?”, „Oare mai avem ce exploata?” și „Oare nu cumva acest pământ locuit de noi, cândva, va porunci naturii să ne comunice ea suferința lui prin ploi continue, prin secetă sau prin îngheț?”. Din activitățile desfășurate, eu trag concluzia că niciodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
genunchii mi se înmoaie, așa că trebuia să mă așez urgent! T... încerca să-mi spun ceva, dar l-am întrerupt, spunându-i: Am ore. Poate după. Nici nu l-am salutat, dar acesta îi era și planul, să vadă cât rezist, ori era foarte inocent și sincer? Nu voi reuși să-mi dau seama de asta! Eram deja aproape de clasa 12 B, însă ceva nu mă lăsa să intru, așa că, am plecat. M-am dus la copacul meu, care rectific, nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne-am închipuit că suntem actori, regizori, scenografi și pregăteam o piesă de teatru la care participa toată suflarea satului. Răsplata era de cele mai multe ori înghețata rece de la magazinul din colț. Stau și mă gândesc: nu, în nici un caz nu rezistam prea mult în casă “lipiți” de ecranul calculatorului. Ne chema uneori mirosul ierbii grase și alteori urmele mingii pe pământul prăfuit sau ploaia caldă de vară care ne răcorea și alunga oboseala. Vremuri de neuitat, unde v-ați dus? Îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să fie uscată și îngălbenită timpuriu. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul începe să fie pârjolit că după un incendiu devastator. Dar poate cel mai mult suferă copacii. Primind mai puțină apă ca de obicei, fac eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până și voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemeni unor bătrâni apăsați de greutatea anilor mulți. Frunzișul arborilor nu mai este la fel de stufos ca la începutul primăverii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai încerce să facă copii și au vrut s-o convingă să bea infuzia de semințe de chimen dulce care i-ar fi închis pântecul, măcar până își mai recăpăta forțele. Rahela, la capătul puterilor, a acceptat. Dar n-a rezistat prea mult în mijlocul gălăgiei făcute de fiii surorii ei. Deși n-o mai ura pe Lea cu forța din trecut, Rahela nu-i putea zâmbi surorii ei atâta timp cât trupul ei rămânea neroditor. Era deseori departe de corturile familiei, sfătuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o dimineață. Mi-a vorbit delicat și cu compasiune, pentru că știa cât mă îndurera gândul de a-l vedea pe Re-mose plecând. Re-nefer a bătut piețele în căutarea celor mai bune coșuri pentru hainele lui, a unor sandale care să reziste și a unei cutii perfecte în care să-și țină instrumentele. A tocmit un sculptor care să-i facă o plăcuță pentru amestecat cernelurile. Nakht-re a plănuit un banchet fastuos în cinstea plecării lui Re-mose și i-a dăruit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a așezat la loc, și-a luat capul în mâini și a început să se vaite. - Mi-au trimis vorbă din nord unde frații mei și fiii lor au grijă de turmele Egiptului. Iuda spune că tatăl nostru nu va rezista până la sfârșitul sezonului și că Iacob ar vrea să le dea binecuvântarea sa fiilor mei. Eu nu vreau să mă duc, a zis Iosif, uitându-se la mine de parcă eu ar fi trebuit să-i spun ce să facă. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
smarald, în timp ce soarele scânteia în apă în nenumărate puncte de lumină. Dimineața și la apus, când barca acosta pentru noapte, Menashe și Efraim săreau în apă. Servitorii păzeau să nu vină crocodili sau șerpi, iar bărbatul meu n-a putut rezista invitației de a li se alătura. Și-a dat haina jos și a sărit în apă cu un strigăt la care copiii au răspuns cu fluierături. Am râs când l-am văzut pe bărbatul meu scufundându-se și ieșind iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să-l văd, mai exact pentru o foarte lungă vreme, fiindcă dă cu lopata la Canal, la Dunăre, dacă știu ce înseamnă asta, înseamnă că se află într-o tabără de reeducare prin muncă și, sfrijit cum e, n-o să reziste mult, așa că n-o să se întoarcă de acolo niciodată, poate că nici nu mai e în viață, când a spus asta, mama a luat cana de pe masă și a trântit-o de pământ de țăndări s-a făcut, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Făcliei Revoluției, esențial era să-ntindem cât mai mult brațul drept, de parc-am ține o făclie pe bune, și să rămânem nemișcați, statuia vie trebuia nimerită dintr-o singură aruncătură a unei pietricele, având grijă la față, iar cine rezista mai mult, câștiga, era tocmai rândul meu când și ultimul de la coadă și-a umplut bidonul cu apă, și atunci Szabi a luat un pumn întreg de boabe și le-a aruncat spre mine, zicând să mergem, că ne-așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îl lovea peste glezne cu țeava de fier, de-i dăduseră lacrimile, mai are încă în fața ochilor mutra roșie și lucioasă a bătrânului, și că lui nu-i pasă, el se duce acasă, nu vine la antrenament, că nu mai rezistă, să plec și eu, să nu rămân singur acolo, lui nu-i pasă nici dacă echipa rămâne fără portar, fotbalul e doar un joc, și nu se merită toate astea. S-a șters la gură, mi-a dat sticla înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar Áronka n-a zis nimic, și-a clătinat doar capul. Atunci unul dintre muncitori, ăla pe nume Feri, s-a ridicat, a venit la noi, s-a uitat la Áronka, sunteți niște prăpădiți, a zis, la Canal n-ați rezista nici măcar o zi, apoi a spus că e-n regulă, facem pauză, luați o pauză de un sfert de oră, ca să vă mai reveniți puțin, și ne-a mai zis că până la urmă este chiar mulțumit de noi, c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tare mult aș fi vrut să-mi las odată mâinile jos, am văzut că băieții au început să se agite, după asta am știut că trebuie să sune de ieșire curând, știam că nu mai e mult și c-o să rezist ca Filimon Sârbu, care în timpul grevei trăgea sirena, iar când a fost ciuruit de gloanțele imperialiste, cu ultimele-i puteri s-a spânzurat cu batista de sirenă, ca și așa, cu trupu-i neînsuflețit, să insufle curaj tovarășilor săi iubiți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de repede, am început să alerg spre postul de observație. Când m-am ridicat în picioare, mi-am pus în gând ca nici de-al dracu’ să nu mă uit mai îndeaproape la lance, dar, ajungând lângă ea, n-am rezistat, am tras cu ochiul și am văzut că mânerul era plin de sânge, se vedea că și în punga de plastic se adunase sânge cam cât lățimea unei palme, dar ce anume era înfipt în vârful lancei nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dau din cap că nu, dar totuși am încuviințat, și atunci Romulus a spus că bine, dar să țin minte că din cauza încăpățânării mele, nu numai eu o să dau de bucluc, ci și toți ceilalți de pe strada noastră, dar dacă rezist până când îi zice el lui frate-su să înceteze, atunci o să-mi spună unde-i mingea, iar dacă nu, nici atunci nu-i bai, atunci trebuie să zic numai că-i destul și că mă predau, și în clipa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
două pupile mari și negre, și când am văzut asta, am început iarăși să transpir, știam că acum o face pe nevăzutelea, acum precis o să dea greș și o să-mi vâre cuțitul în vreun deget, știam că n-o să mai rezist, o să țip și o să-l rog să înceteze, și atunci am strâns din dinți, pentru că nici de-al dracu’ n-am vrut să țip, pentru că știam că dacă o să țip atunci o să-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vedea deloc, iar scândura vibra atât de puternic sub palmă-încât aveam impresia că întreg postul de observație se clatină, nu mai strigam, doar sâsâiam, și atunci Romulus Frunză a spus că e-n regulă, n-ar fi crezut c-o să rezist atât, acum mai urmează numai să privesc adevărul în față, că sunt orfan, că nici eu n-am tată, trebuie să spun doar atât, că știu că a murit și că n-o să mai vină niciodată acasă, și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu mai plângă, că n-ar fi făcut decât să strige la mine, ca după aceea, noaptea, să plângă din nou, cel mai bine ar fi să nici nu știe c-am auzit-o, dar știam că oricum n-o să reziste, oricum va izbucni iarăși în plâns, și se va supăra după aceea pe mine, fiindcă am auzit-o, și cu toate că eu n-am nici o vină, tot pe mine o să mă certe, mă gândeam că cel mai bine ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uitat într-acolo și l-am văzut pe caporal întins pe jos, cu brațele depărtate și gura căscată, sforăind, și am zis și eu să mergem, că ne dăm duhul de atâta oboseală, dar Jancsi a spus că dacă am rezistat până acum, atunci să vedem barem dacă este sau nu aur în perete, oricum n-am putea pleca din cauza câinilor, ne-a zis caporalul că sunt dresați să vâneze oameni, și atunci Zsolt a dat din cap și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la loc în frigider sticla cu lapte, Marius a fixat cu privirea tunelul de castane care era acolo, pe unul dintre rafturile frigiderului, l-a și arătat cu un deget, în timp ce întreba ce-i aia, și atunci n-am mai rezistat, trebuia să deschid și eu gura și i-am zis că nimic, ce-l interesează, dar în momentul în care am zis asta, mi-am și dat seama că n-ar fi trebuit, fiindcă mama s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am gândit că-i o prostie, ce-ar putea să se dea, și oricum n-aveam nici un chef să stau la coadă pentru margarină, făină sau ouă, dar atunci iarăși a trecut pe lângă mine cineva alergând, și n-am mai rezistat, am strigat după el, dacă știe ce se dă, dar ăla nici nu s-a oprit, mi-a zis doar, în treacăt, că nimic, dar atunci mărisem deja pasul și eu, de alergat am început să alerg numai când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În retragere fără ca Gwen să se fi gîndit măcar să-i ia apărarea. CÎnd Închidea ușa, o auzi pe soacră-sa, care deja nu mai făcea caz de el, decretînd: - Trebuie neapărat ca Loïc să-și țină gura. Crezi că o să reziste? - N-o să facă niciodată nimic Împotriva mea, răspunse Gwen. - Să sperăm. Philippe Îngheță. Noaptea precedentă se sculase de două ori ca să ia niște pastile care să-i stăvilească o migrenă chinuitoare. A doua oară, o zărise pe soția sa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]