6,994 matches
-
tale ce le aud prin casă. IGNOTUS Ignotus (Dan Rădulescu) e un naturalist pentru care poezia înseamnă un moment de reculegere după munca de laborator. Inspirația cu totul nesilită și-a definit-o poetul singur: Gândiri, imagini... Vede ochiul, se sapă lucru-n amintire, Iar anii trec. Se schimbă multe, la multe iar le pierzi de știre. Crezi c-ai uitat... E zi de toamnă. O ploaie tristă bate-n geamuri, Ești trist de toată întristarea din cer, din miriști, de pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Aforismele sunt ghidușe, istețe, deloc marcate de pedanterie, combinând fericit rigorile tonului gnomic cu dexteritatea manipulărilor lexicale, semantice și sintactice, neprevăzute și pilduitor hazlii („A greși e omenesc, a persevera în omenesc e diabolic”, „Peștele de la cap se parfumează”, „Cine sapă groapa altuia riscă să dezgroape pe altcineva”). Dicționarul falitului (1993) și Dicționar romîn-român (1995) cuprind „definiții umoristice”, texte scurte de pseudolexicografie, înrudite deopotrivă cu aforismul și cu anecdota. Scriitorul a dat, pe lângă alte cărți de proză scurtă: Vânătoare de perne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
reunindu-se mai mulți frați la Curie pentru a susține mai departe apelul pe care îl făcuseră, după o lungă discuție, în cele din urmă, majoritatea a fost de părere că nu ar putea rezolva nimic dacă nu s-ar săpa la rădăcină, adică dacă nu s-ar acționa direct împotriva lui Elia. 64. După ce s-au așezat și au făcut un scrutin printre frații reuniți, au scris tot ceea știau și puteau să demonstreze, din experiență proprie sau din cele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că, printr-o etimologie fantastică analogă, și Circus Maximus s-ar referi la cognomen Maximus al domus Fabia. 349 WADE C. STEPHENS, Two stoic heroes in the Metamorphoses: Hercules and Ulysses, în "Ovidiana" cit., p. 273-282. 350 SENECA, De const.sap., 2, 1, citat de WADE C. STEPHENS, op. cit., p. 273. 351 Cfr. V. USSANI, op. cit., p. 373. 352 A se vedea supra, p. 150-151. 353 Cum fac Silius Italicus și Juvenal (dar implicit și Ovidiu), cf. MÜNZER, unde se face
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mișcarea de data aceasta a naturii, se distinge: „Eu mă duc În faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde, Cum se-schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboace, săpînd malul năsipos. CÎnd o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, CÎnd o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteioară, CÎnd sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată de un nour trecător. Și gîndirea mea furată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ori a fi prietin și să mă trag de Zulnia, Ori să-i descopăr amoriul ce cu-atîta tiranie M-au cuprins și mă-mpilează...” Însă Ikanok decide să prefacă sfînta legătură Într-o pasiune strașnică și, În amintirea acestei prefaceri, sapă pe copaci celebrele slove: „Că amoriul cel mai strașnic din prieteșug răsare.” În foarte cunoscuta Jaloba mea, Conachi pare a spune că o formă superioară de iubire este aceea ce leagă pasiunea cu prietenia. „Dulcea desfătare”, „rîvna fără temut”, iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
structurată după modelul: Cuvinte în care „m” este în poziție inițială: → cuvinte monosilabice: mie moș mor măr mai miel mac mal moț → cuvinte bisilabice: mama mâna medic mura mere mâner masă mare mata 39 → cuvinte în care „m” este final: săpăm zidim sunam salam urcăm cântam uram lacom tărâm → cuvinte în care „m” este median: amar număr spumă umăr rimă suma râma cremă lume Complicarea jocului: Se va realiza reprezentarea grafică conform specificului metodei analitico-sintetice descrisă în perioada preabecedară. ¾ „REPETA DUPĂ
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
să creeze locuri propice de trai, adăposturi pentru a se proteja de intemperii și de pericolele venite din exterior. Fără a avea precursori În arhitectura cultă și modernă, găsim ex emp le În istoria Îndepărtată: peșteri folosite ca adăposturi, locuințe săpate În stâncă, bordeie, amfiteatre, piramide, zigurate etc. Dacă analizăm câteva dintre aceste exemple din arhitectura veche, vom observa că În ciuda unei aparente simplități, construcțiile erau așezate strategic, În scop defensiv și exploatau la maximum solul și relieful. De cele mai multe ori
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
viața păsărilor, modul de cuibărit caracteristic fiecărei specii în parte este înscris în zestrea ereditară a indivizilor. Fiecare specie de păsări are cuibul său caracteristic, construit în funcție de nevoile și adaptările speciei. Cuiburile pot fi așezate în scorburile arborilor, în galeriile săpate în sol, în crăpăturile stâncilor și ale arborilor și de multe ori pot fi construite pe crengile arborilor, în forma unor cuiburi deschise sau chiar simple adâncituri în nisip sau pietriș. Unele specii nu-și construiesc cuiburi, ci ocupă cuiburile
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
bifurcarea unor crengi groase, Oriolus oriolus are un cuib cu aspectul unui hamac prins spre capăt de o ramură laterală, Coccothraustes coccothraustes își lipește cuibul de trunchi. Speciile ordinului Piciformes cuibăresc în trunchiurile arborilor, în cavități pe care și le sapă singure cu ciocul. Speciile ordinului Strigiformes cuibăresc în scorburi și substratul putregăios, iar speciile genului Parus, Sitta europea sapă cavitatea cuibului în trunchiurile putregăite unde își amenajează cuiburile. Upupa epops preferă să-și depună ponta în cuibul care a aparținut
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
găsesc mediu favorabil pentru hrană și cuibărit. Multe păsări arboricole cuibăresc în arborii din parcuri și grădini. Unele își construiesc cuiburi la înălțime, în coroanele arborilor. Altele preferă tufele și destul de multe își amenajează cuibul în scorburi, iar ciocănitorile își sapă cuibul aproape de sol, în desișul ierburilor. Altele își amenajează cuibul direct pe sol, între plante spontane sau între plante cultivate. Arborii înalți, bătrâni, scorburoși sunt locuri ideale pentru cuibăritul răpitoarelor de zi și de noapte, al stăncuțelor (Corvus monedula), ciocănitorilor
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
în secolul XX, în anul 1911, când a fost descoperit de istoricul american Bingham 1. Machu Picchu cuprinde două sectoare distincte, separate de un zid: sectorul urban și sectorul agricol. Sectorul urban cuprinde numeroase temple, sanctuare, parcuri, reședințe, fântâni, trepte săpate în granit și include, la rândul său, alte trei zone: a. Zona sacră (aici se găsesc cele mai valoroase comori arhitecturale incașe: Templul Soarelui, Intihuatana - ceasul astronomic, Zidul celor trei ferestre etc) b. Zona rezidențială (unde locuiau cei din clasele
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
Dealului din Guguete. Unul dintre misterele Dealului este chiar viața lui. Dealul este viu, trăiește. Ideea îmi amintește de o întâmplare stranie și semnificativă din Tratatul de istorie a religiilor al lui Mircea Eliade: un profet Indian interzicea discipolilor să sape pământul. De ce? Pentru că era viu. Prin urmare, era mare păcat să zgârii, să tai, să rănești Mama noastră, a tuturor. Ei bine, această ,,devoțiune mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul lui Aurel
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
umbra lor se adună în nori de ploaie... Plânge cerul cu lacrimi de nea și în paginile despre Dealul Morții. De data aceasta, Aurel Brumă plasează dealul în mitologia relativ recentă a războiului din 1944. Onuță, un profesionist "al lutului săpat pe toată coasta războiului" (p. 120) este eroul supraviețuitor din Dealul Morții. Este un ținut al morților violente, năpraznice, de unde sufletele sunt cărate la cer pe o "targă curcubeu" (p. 121). Cu totul altfel este Dealul Sihastru. El adună, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-l vedea așa cum just arată Scânteia, ca «cea mai primejdioasă manifestare a ideologiei dușmane În critica noastră». (Ă). Articolele publicate În Contemporanul sunt un exemplu concret al modului cum se leagă Între ele manifestările dușmănoase ale ideologiei burgheze, cum pot săpa, din rădăcini, bunele intenții ale celui care scrie. Adoptând această atitudine dușmănoasă și inchizitorială față de literatura nouă, Ovid S. Crohmălniceanu și implicit cel ce scrie aceste rânduri, ca și colectivul redacțional al revistei noastre, au cumulat o serie Întreagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dintre primărie și Obștea ceferiștilor. Cea mai gravă problemă cu care s-au confruntat locuitorii noului cartier a fost legată de absența apei potabile, necesară atât pentru consum, cât și pentru construcția caselor. Cu ajutorul fondurilor proprii, ceferiștii au reușit să sape o fântână de 15 metri adâncime. Lucrările au fost executate de o echipă condusă de antreprenorul italian Paveglio Sante în intervalul septembrie noiembrie 1924. Practic, întregul cartier a fost construit cu apa de la această fântână. Ulterior, datorită debitului insuficient, dar
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
simte un miros greu, absolut insuportabil, de materii fecale! Făcându-se cercetări de către medicul de oraș, pentru a vedea de unde vine asemenea miros, s-a constatat că aceste murdării sunt depozitate de oamenii din servicul C. F. R. Bacău, în gropi deschise, săpate lângă linia C.F.R. Rugăm a se lua măsurile necesare, a se astupa gropile cu pământ, după ce vor fi stropite cu lapte de var”. Ceea ce definește, însă, cel mai bine starea de insalubritate cronică a Bacăului din perioada interbelică provine, la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și teutonii, avangardă a popoarelor germanice, ale căror migrări vor amenința Roma pînă la sfîrșitul imperiului. Începînd cu 109 î.I.C., cimbrii și teutonii devastează Galia și înving numeroase armate romane. Trimiterea consulului Caius Marius pune capăt distrugerilor: după ce a săpat un canal pentru a facilita aprovizionarea trupelor sale dinspre mare, Fossae Marianae (Fos-sur-Mer), Marius îi zdrobește pe teutoni la Aix-en-Provence în 102 î.I.C. Profitînd de tulburări, volcii tectosagi din Toulouse se răscoală în 108 î.I.C., dar sînt învinși
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
revolta înfrîntă, Galia se angajează, începînd cu Vespasian, într-o integrare profundă în lumea romană, care îi asigură pentru un secol o perioadă de pace și de prosperitate. DOCUMENT 1 Fortificațiile lui Cezar în fața Alesiei "(...) Cezar întreprinse lucrările următoare (...) El săpă două șanțuri largi de 15 picioare (4,5m) și de adîncime egală; el umplu șanțul interior, în părțile care erau în vale și joase, cu apă provenită din rîul deviat. În spatele acestor șanțuri el construi un terasament avînd deasupra un
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
că trebuia să mai adauge ceva acestor lucrări, pentru a putea apăra fortificația cu cele mai mici efective. S-au tăiat deci trunchiuri de copaci cu ramuri foarte puternice, iar capetele acestora au fost decojite și ascuțite; apoi s-au săpat șanțuri continue, adînci de cinci picioare (1,5m). Acești țăruși au fost înfipți în șanțuri, au fost legați între ei la partea de jos, pentru a nu putea fi smulși și numai crengile apăreau la suprafață. Erau cinci rînduri de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rînduri de acest fel, legate împreună și întrețesute: cei care se angajau în această zonă se înfigeau singuri în vîrful ascuțit al țărușilor. Aceștia fuseseră supranumiți "cippes"1 Dinaintea lor, pe direcții oblice și formînd grupuri de cîte cinci, erau săpate găuri adînci de 3 picioare (0,9m), care se îngustau în partea de jos. În acestea erau înfipți pari lustruiți de grosimea unei coapse care fuseseră ascuțiți în partea de sus și întăriți în foc; ei ieșeau din pămînt numai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trebuie să reconcilieze statul și catolicismul, la care ține foarte mult cea mai mare parte a populației. El negociază deci, nu fără greutate, în 1801, cu Pius al VII-lea, un *concordat care, în ochii papei, umple prăpastia care se săpase între papalitate și francezi și, în cei ai lui Bonaparte, recunoscînd religia catolică drept cea a majorității francezilor, reinserează clerul în structurile statului. Cele două părți văd în concordat atîtea avantaje încît Pius al VII-lea închide ochii în legătură cu *articolele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
instinctiv, atașamentul său la această originalitate a grupului și la acest prestigiu colectiv. Or burghezia, astfel înțeleasă, încetase, în Franța dinainte de război, să fie fericită. Revoluțiile economice, care erau atribuite ultimei catastrofe mondiale și care nu proveneau toate din ea, săpau stabilitatea calmă a averilor. Altădată sursă aproape unică a multor familii, ultima speranță a atîtor altele, aflate încă pe primele pante ale succesului, renta se topea între mîini uluite. Rezistența salariatului devenea bloc împotriva oricărei presiuni în legătură cu remunerațiile muncitorilor, subțiind
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
doua zi dimineață nu s-ar mai vedea din el decît scheletul. Totuși, în mai toate celelalte zone ale oceanului, unde rechinii nu mișună în număr atît de mare, uimitoarea lor lăcomie poate fi uneori temperată considerabil cu ajutorul așa numitelor „sape de balene“ - niște instrumente tăioase care, însă, în anumite cazuri, nu fac decît să-i gîdile pe rechini, stîrnindu-le și mai mult apetitul. Dar în cazul de față, cu rechinii strînși în jurul vasului Pequod s-a întîmplat altfel, deși unui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]