6,936 matches
-
militară așa cum fusese Phobos. Între timp, biosfera marțiană suferă o serie de transformări: temperatura crește ajutată și de oglinzile orbitale, se construiește un nou lift spațial (cu ajutorului unui alt asteroid, numit "Noul Clarke"), calota glaciară se topește și se sapă găuri care să permită apariția vulcanilor. Romanul se încheie cu o calamitate care lovește Pământul. Nivelul apei crește extrem de mult, nu din cauza efectului de seră, ci în urma unei erupții în serie a vulcanilor aflați sub gheața din vestul Antarcticii. "Infinity
Marte verde () [Corola-website/Science/332892_a_334221]
-
la începutul anilor 1990 Mină Evron a efectuat săpături în a treia cameră a peșterii și a găsit urme natufiene suplimentare. După 1994 o echipă sub conducerea lui Mină Evron, Daniel Kaufman și Reuven Yeshurun de la Universitatea din Haifa a săpat în așezarea natufiană de pe terasa dinaintea peșterii Al Wad. Dorothy Garrod și cercetătorii care i-au urmat au definit în situl Nahal Mearot următoarele perioade și culturi arheologice: Oamenii de amândouă sexele obișnuiau în mod permanent să aprindă focuri și
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
text. Evenimentul îi afectează organismul. Primul semn pe care-l sesizează este imunitatea dobândită la hipnoza pe care psihologa o exercită asupra celorlalte trei membre ale expediției. Una dintre ele, antropologa, moare la puțin timp după aceea, în timp ce încerca să sape în substanța care acoperea pereții turnului, la sugestia psihologei. Aceasta din urmă le comunică celorlalte două că antropologa plecase din tabără, pentru a reveni la frontieră. Descoperirea cadavrului mutilat demontează minciuna ei, dar psihologa fuge din tabără și se refugiază
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
clericii și elitele), Iraq (vizitează Basra și râul Tigru). La Halab, Saadi se alătură unui grup de sufiști care a dus o serie de bătălii împotriva Cruciaților. Saadi este capturat de Cruciați la Acra , unde petrece șapte ani ca sclav săpând la digurile fortăreței orașului. Eliberarea sa din sclavie rămâne o enigmă. Unele surse susțin că Saadi a fost eliberat ca urmare a compensației plătite de Mameluci pentru răscumpărarea prizonierilor musulmani aflați în captivitatea Cruciaților. Alte surse, care iau în calcul
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
în jurul apelor cu vegetație bogată, invadate de papură, făcându-și galerii în maluri și diguri, așa încât orificiul de intrare în galerie să fie sub nivelul obișnuit al apei, la un nivel la care nu îngheață iarna. Dacă apele scad, își sapă altă galerie, în așa fel ca intrarea să fie tot sub nivelul apei. În Deltă Dunării își construiește sălașuri plutitoare alcătuite din stuf și papură, cu aspect de movile, cu diametrul de 0,5-2,0 m și înălțimea de 1
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
și plantelor cultivate ca: hamei, mazăre, cartofi, morcovi, sfeclă și varză. La pomi le distrug complect rădăcina până la colet. Spre toamna face depozite de hrană, adunând părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane. Greutatea acestor depozite variază între 90-300 g. Sapă foarte bine, făcând galerii lungi, de obicei, nu mai adânci de un metru, pe traseul cărora se văd la suprafață mușuroaie de pământ ca la cârtiță, dar mai mici. Experiențe făcute pe exemplare marcate cu cobalt radioactiv au dovedit că
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
de conifere, cu trunchiuri doborâte la sol, în luncile și văile cu pante însorite, dar cu bogat înveliș de vegetație. Preferă totuși rariștile din inima pădurii și pe cele de pe margini, de unde pot ieși și la câmp. Duce viață galericolă, săpându-și o rețea superficială de galerii în sol, la adâncimea de 10-20 cm, prin frunzar, printre pietre, pe sub trunchiuri de copaci căzuți, sau pe lângă rădăcinile arborilor. La capătul galeriilor are camere de odihnă și pentru provizii. Rețeaua de galerii este
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații. În scorburi, pe sub pietre sau în camere săpate în pământ și apoi acoperite, își face rezerve de semințe și fructe: de jir, ghindă, alune, semințe de conifere. În România reproducerea are loc din aprilie până în septembrie, femelele fătând de 3-4 ori pe an. Maxima activității de reproducerea este
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
că între membrele anterioare și cele posterioare exita o fâșie lată de culoare închisă, însă această caracteristică nu era una universală și este foarte greu de probat veridicitatea acestei ipoteze. Cornurile dure de pe creștet erau folosite atât ca instrumente de săpat, căutat hrană, cât și ca arme defensive sau de atac în fața prădătorilor. Rinocerul lânos a dispărut în timpul ultimei perioade glaciaare, în urmă cu 12 - 10.000 de ani. La fel s-a întâmplat și cu alți membri ai megafaunei pleistocene
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
pădurile de foioase șoarecele subpământean nu este legat de prezența umidității solului, iar la altitudini de 600-700 m trăiește pe versanții însoriți. Este galericol. Numele șoarecelui subpământean provine de la felul său de viață, dusă în galerii, pe care le face săpând tunele cu ghearele și tălpile anterioare; cele posterioare servesc la aruncarea înapoi, pe sub abdomen, a pământului dislocat. Galeriile sunt foarte strâmte, lungi și întortocheate, cu puține ieșiri la suprafață. Nu scoate mușuroaie pe traiectul galeriilor. Cele mai multe galerii sunt superficiale (10-15
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
și porțiune pubiană a bazinului foarte mult redusă. Oasele membrelor sunt scurtate. Formula dentară: 1•0•0•3/1•0•0•3 x 2 = 16. Incisivii foarte puternici și lați proeminează în afara cavității bucale și sunt folosiți ca unealtă pentru săpat. Excrescențele interne a buzelor izolează incisivii de cavitatea bucală și în timpul săpării pământul nu pătrunde în gură. Incisivi, mai ales cei inferiori, sunt foarte puternici. Cei inferiori se întind în tot lungul mandibulei determinând formarea unei apofize osoase în vecinătatea
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
și lupte cu ei, atacând cu caninii ascuțiți. Trăiesc mai mult izolat sau în perechi, mai rar în grupuri familiale de 5-6 indivizi. Sunt animale nocturne și teritoriale, își marchează teritoriul cu secrețiile glandelor anale. Ziua stau ascunși în vizuinele săpate de ei în pământ sau în cele abandonate de alte mamifere, mai ales ale porcului furnicar ("Orycteropus afer"). Hrana constă în principal din termite (specii de "Trinervitermes") și alte insecte și larvele lor, pe care le descoperă săpând pământul. Mai
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
în vizuinele săpate de ei în pământ sau în cele abandonate de alte mamifere, mai ales ale porcului furnicar ("Orycteropus afer"). Hrana constă în principal din termite (specii de "Trinervitermes") și alte insecte și larvele lor, pe care le descoperă săpând pământul. Mai rar mănâncă și șoareci, păsări mici, șopârle etc. Sunt monogame. Reproducerea este sezonieră și are loc în luni diferite, în funcție de areal. Gestația durează 90-110 de zile. Femelele își caută culcușuri bine dosite, în care nasc 1-6 (de obicei
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
mai matur din punct de vedere literar. Șerban Cioculescu considera că „romantismul tardiv” al romanului este evidențiat prin „stilul său frenetic, abundent în expresii grandilocvente și retorice” precum „râuri de sânge”, „imensul vârtej de flăcări”, „ciocniri omerice”, „movile de morți”, „săpa un șanț prin zidul viu al dușmanilor” etc. Teodor Vârgolici afirma că Sadoveanu a creat un romantism aparte, specific sadovenian, denumit „romantism eroic”. Talentul tânărului scriitor este vizibil în reconstituirea plină de înțelegere a vremurilor apuse, în imaginarea unor scene
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
și termite, la care se mai adaugă lăcuste, apoi fructe suculente, pepeni verzi și galbeni, ciuperci din termitiere. Nu beau apă. Duc o viață nocturnă, rareori ieșind din adăposturi în timpul zilei. Ziua stau ascunși în viziuni, pe care și le sapă adânc în sol, cu o viteză și putere uimitoare; galeriile sunt săpate cu mare abilitate, fiind adânci de peste 3 m, și au numeroase cotloane și mai multe ieșiri. Acest ordin cuprinde o singură specie actuală furnicarul african ("Orycteropus afer"), răspândit
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
verzi și galbeni, ciuperci din termitiere. Nu beau apă. Duc o viață nocturnă, rareori ieșind din adăposturi în timpul zilei. Ziua stau ascunși în viziuni, pe care și le sapă adânc în sol, cu o viteză și putere uimitoare; galeriile sunt săpate cu mare abilitate, fiind adânci de peste 3 m, și au numeroase cotloane și mai multe ieșiri. Acest ordin cuprinde o singură specie actuală furnicarul african ("Orycteropus afer"), răspândit în Africa la sud de Sahara și mai multe specii dispărute. Tubulidentatele
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
rotunjite. Au 2 perechi de mamele abdominale. Genetele trăiesc în zonele împădurite, cu lăstărișuri dese și în cele cu tufișuri sau ierburi înalte. De obicei trăiesc solitari sau în perechi. Ziua o petrec ascunse în crăpături de stânci, în galeriile săpate de alte mamifere, în scorburi sau pe ramurile arborilor camuflate de liane. Se cațără ușor în arbori, dar cel mai mult timp îl petrec pe pământ. Pot pătrunde în orice loc prin care reușesc să bage capul, corpul lor subțiindu
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
sunt un complex religios aflat la 16 km de orașul Datong, provincia Shanxi, China. Datorită vechimii și importanței lor, grotele au intrat în anul 2001 în patrimoniul mondial UNESCO. Săpate în munții Wuzhou Shan și aflate în apropierea orașului Datong, grotele Yungang sunt un exemplu remarcabil al evoluției artei budiste din China. Complexul cuprinde în total 252 de grote de diferite mărimi și aproximativ 51.000 de statui și basoreliefuri
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
economic și cultural al regatului. Săparea grotelor începe în anul 460, având loc în trei etape. Prima etapă a avut loc între anii 460-465 sub patronajul călugărului Tan Yao, conducătorul comunității budiste din acea perioadă. În timpul acestei etape au fost săpate primele cinci și cele mai mari grote din complex. Acestea adăpostesc statui monumentale, cea mai mare având o înălțime de 15 metri și reprezentându-l pe Buddha Shakyamuni. Construcția a fost întreruptă până în anul 471 când a intrat în atenția
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
anii 494-525, dar au fost din nou oprite din cauza izbucnirii unei rebeliuni. De-a lungul timpului complexul Yungang a fost restaurat sub patronajul mai multor dinasti, cum ar fi Sui și Tang. În timpul dinastiei Liao, între anii 1049-1060 au fost săpate în stâncă mai multe temple, dar au fost distruse în urma unor incendi și cutremure. Construcțiile de lemn ce protejeaz grotele au fost construite în timpul dinastiilor Ming și Qing. În anul 1950 grotele au fost restaurate de către guvernul chinez și au
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
cam de aceeași forță cu un corp de blindate german și urma să ocupe pozițiile de pe linia Tirlemont-Hannut-Huy. Planurile aliate prevedeau ca acest corp să încetinească înaintarea germanilor spre Gembloux și Hannut până când Armata I franceză ajungea în regiunea Gembloux, săpa tranșee și se pregătea de apărare. Corpul Panzer comandat de Hoepner și cel de cavalerie al lui Prioux s-au ciocnit lângă Hannut pe 12 mai. În ciuda unei păreri general acceptate, germanii nu depășeau cu mult efectivele franceze. Cifrele vehiculate
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
rezistat, și până la 28 septembrie, ajunsese complet în spatele liniilor rusești. Rușii erau acum în poziția de a amenința regiunea industrială germană Silezia, ceea ce făcea ca apărarea Przemyślului să aibă o importanță capitală și pentru germani, și pentru austro-ungari. S-au săpat cincizeci de kilometri de noi tranșee și s-au folosit 1000 km de sârmă ghimpată pentru șapte linii de apărare în jurul orașului. În interiorul cetății, o garnizoană militară de 127.000 de soldați, împreună cu 18.000 de civili erau înconjurati de
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
Au fost raportate cazuri de atacuri asupra oamenilor mai ales în Indonezia. Împerecherea se desfășoară între lunile mai și august, iar ouăle sunt depuse în septembrie, în număr de aproximaiv 20, fie în cuiburi abandonate de megapode ori în gropi săpate de femele. Incubația ouălor durează 7-8 luni, acestea eclozînd în luna aprilie, când insectele sunt în abundență. În prima perioadă a vieții varanii sunt vulnerabili și prin urmare trăiesc preponderent în copaci, evitând astfel potențialii prădători sau varanii adulți canibali
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
cu 20 km/h, iar în prima perioadă a vieții se pot urca eficient în copaci datorită ghearelor. Ulterior, mărindu-se în dimensiuni nu mai pot urca în copaci, ghearele rămânand la rolul de apărare și vânare. Ca refugii, varanii sapă găuri adânci de până la 2-3 metri în pământ, unde își pot conserva temperatura corporală pe timpul nopții. Varanii vânează în a doua parte a zilei, rămânând însă la umbră pe timpul căldurilor mari. Aceste locuri unde se odihnesc sunt de obicei localizate
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
mâncat. Au o gamă largă în ceea ce privește hrana, de la diverse nevertebrate, alte reptile incluzând membrii aceleași specii(canibalism), păsări și ouăle acestora, mamifere mici, maimuțe, porci mistreți, capre, antilope, cai și chiar bivoli. Au fost raportate cazuri în care varanii au săpat morminte și au măncat cadavre umane. Acest fapt i-a determinat pe locuitorii insulei Komodo să își îngrope morții în locuri nisipoase, argiloase acoperite cu pietre. Apa o cosumă prin aspirare și înclinarea capului înapoi pentru ca apa să ajungă în
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]