10,656 matches
-
Își petrecea ore În șir identificîndu-le mărcile. Sub el, pajiștea stătea nemișcată, și mai Întunecată cu fiecare zi acum că grădinarul nu mai Îndrepta boscheții și nu mai tăia iarba. Jim obișnuia să se joace acolo după-amiezile, tîrÎndu-se printre stîncile artificiale și pretinzînd că este unul dintre marinarii japonezi care atacaseră nava Wake. Dar jocurile În grădină Își pierduseră magia și Jim Își petrecea majoritatea timpului pe canapeaua din dormitorul mamei sale. Prezența ei plutea În aer precum parfumul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mănânci o mâncare de prune. Are carne și este foarte gustoasă. Afară ninge și azi v-au instalat, În fine, telefon. Telefonul e de culoare verde. Este din material plastic. Fabrica de mase plastice e pe la Obor, lângă Spitalul Doctor Stâncă. Nu ai pe cine să suni, nu are cine să te sune. Încerci la prietenul tău Țanovici. Și el este U.T.M. ist. Telefonul lui este din ebonită neagră, de dinainte de război. Casă burgheză. Răspunde, și tu Îl chemi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lipsă de spațiu, ca o cerșeală de timp. Evanghelia, așa se numea, era un vapor grecesc și toți făceau presupuneri, dintre care cea mai interesantă părea să fie aceea că un armator grec, scăpătat, preferase să-și Împlânte vasul În stâncile din apa puțin adâncă de lângă cherhana, pentru ca să-și Încaseze asigurarea pe vechitura lui plutitoare. Dar pentru Petru Evanghelia nu era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de greu este să fii om. Fu sincer cu el și Își spuse: „eu pe ea o iubeam, trebuia să-i spun, trebuia să-i spun”, dar era aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil, și se izbi cu violență de stâncile ascuțite de lângă faleză. Sângele se prelinse Încet, printre firele verzi ale algelor ude, lipite de piatră. Ochii lui priveau fix, rostind o Întrebare cruntă: De ce să iubești, dacă murind, nimic nu moare? Pe drumul de țară, apăru Chevroletul negru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
merge Înainte, viața ta va fi mereu mai mult sau mai puțin o luptă. —A, super. Adică, căprița ta e născută ca să se cațere pe munți și munții ăștia sunt de-obicei Înalți și au cărări pline de obstacole și stânci. Caprele mereu ajung În vârf până la urmă. Doar că le ia mai mult decât altor oameni. —Cât de mult? Vorbim aici de, să zicem, Înainte de menopauză? — N-am de unde să știu. Doar că trebuie să continui să muncești și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe tot timpul iernii. Mama ta era îmbrăcată cu un paltonaș din stofă de lână, portocaliu ca soarele verii. La întoarcere, ne-am oprit să mâncăm într-un restaurant prea mare pentru noi singuri, cu ferestrele care dădeau direct pe stânci, opacizate de aerul sărat. Era frig, ne-am îmbătat repede cu doar o carafă de vin și o tărie pentru fiecare. Am ieșit îmbrățișați clătinându-ne și ducând în suflet amintirea acelui loc. Ne-am ascuns în păduricea de pini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră. Mai târziu, acasă, în timp ce făceam pipi am început să plâng. Înțelesesem brusc că îmbătrânisem. Acum însă, lipit de gardul grădinii aceleia infernale, râdeam, râdeam singur ca un nebun. Mai jos, ascunsă de o stâncă, micuța Martine păștea, beată și fericită. Treaz încă în toiul nopții, privesc golul din fereastra larg deschisă, acolo unde palmierul își foșnește frunzele întunecate. Mama ta doarme, rochia ei roșie e așezată pe scaun. Îmi simt brațul amorțit și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mic val al mării, noi cu pantofii noștri, cu puloverele noastre, de ce suntem atât de lipsiți de curaj? Cred că, în timpul vacanței aceleia, mama ta a simțit ceva, privindu-mă cum înaintam absent la câțiva pași de ea, pe cărările stâncilor ce cădeau pieziș deasupra mării. Dar nu spuse nimic. Seara ne regăseam împreună cu alte persoane la aceeași masă lungă într-un local de lemn și cărămidă roșie, să mâncăm pește și cartofi, în fața unei halbe de bere. Ea întindea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rămas cu ochii țintă în tavanul de lemn, fără remușcări. O dusesem pe soția mea dincolo de vârtejul fantasmelor mele, până la malul de nisip cald unde se topise plăcerea. Acum se odihnea, aș fi mers să mă plimb pe drumul printre stânci. În ziua următoare, într-o dimineață de cristal, vom intra împreună într-un magazin în care o femeie micuță stătea în fața unui război de țesut. Mama ta va alege firele violet și purpurii pentru fularul său, se va uita cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am sosit, afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului care ducea la cimitir și fără să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-lea al Franței cu infanta Spaniei, María Teresa, fiica regelui nostru Filip al IV-lea, Habsburgul, și s-a semnat Pactul de Familie - „Pirineii nu mai există „, s-a spus, ca și cum cu astfel de pacte s-ar nărui munții de stâncă milenară -, și mă duc în satul Biriatu, oază de pace. Acolo, în Biriatu, mă așez o clipă la poalele bisericuței, peste drum de cătunul Muniorte, unde tradiția locală spune că locuiesc descendenți bastarzi ai lui Richard Plantagenetul, duce de Acvitania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot amintirile acestea din stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon, o odaie întunecoasă unde se ascundea Marmotă, ființă misterioasă și enigmatică. Ei bine, când am izbutit într-o bună zi să intru în interzisul și liturgicul salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot amintirile acestea din stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon, o odaie întunecoasă unde se ascundea Marmotă, ființă misterioasă și enigmatică. Ei bine, când am izbutit într-o bună zi să intru în interzisul și liturgicul salon de primire, l-am întâlnit pe tata - tăticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
legat picioarele, l-a lins și pe el. Urechea i s-a rupt și a căzut la pământ ca o bucată de pâine. Plânsul lui nu-mi iese din minte, poate că mai trăiește și agonizează În vreo băltoacă dintre stânci În vadi, poate că plânge și așteaptă un doctor. La noapte Dumnezeu o să vină și o să mă omoare pentru asta. Cel mai bine ar fi să nu mă mai duc deloc la culcare. Sau o să mă omoare pentru că Îi urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
suprafețe înghețate până sus, la un munte învăluit în zăpezi și neguri. Tata le explica musafirilor noștri că pictorul era atât de sărac, încât i-a cumpărat tabloul mai mult de milă. Totuși, iubea pictura aceea și noi bănuiam că stânca și ghețarul, zăpada veșnică îi aminteau de vremea când și în ochii lui urca ceața, de vremea studenției sale, când încă mai făcea ascensiuni, dar și de vacanțele lui de vară. De cum ajungeam în valea unde se afla hotelul, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de florile care la vremea asta ar fi trebuit să înflorească și dacă ghidul - cum îl chema - ar mai parcurge acum traseul până la cabană, pe care îl făcuse cu colegii de studenție înainte de a se îmbolnăvi, și noi simțeam cum stâncile și gheața reușeau să-l transforme din nou pe automobilist în adolescentul alpinist, care după ascensiunea la hotelul montan mai zăbovea un pic în mijlocul poieniței, în pantalonii lui bufanți și cămașa de lână cadrilată, scotea un ah! din toți rărunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Curt aflase de el printr-un cunoscut de la bancă. Era situat între coaste abrupte, iar la capătul văii se afla o cascadă ce se rostogolea peste margine în fața unui vârf de trei mii de metri. Hotelul ascuns de colți de stâncă și de arțari alpini era o construcție simplă de lemn cu o verandă de sticlă. Deasupra sălii de mese se aflau dormitoarele, în care existau obligatoriu două paturi și un lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scula devreme, când se crăpa de ziuă, ceața mai atârna încă cenușie și rece pe coastele muntelui, până când soarele suia pe spinarea masivului și valea apărea ca într-un spectacol, de fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând griul de pe stânci și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost aprinsă o lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pereți de rezonanță, jos sub fețele ascunse de borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aflau imprimați pe hârtie și foarte departe, în trecut, oameni, animale, copaci și râuri pe care puteam să le privesc până ce căpătau viață, menadele începeau să danseze și luptătorii să lupte; ascultam vântul în crengi și marea lovindu-se de stânci, ceea ce nu era decât un contur pe o ceașcă, o ciobire a unui urcior; pentru tot restul după-amiezii am privit reproducerile picturilor de pe vasele grecești. Perdeaua, iată că dintr-odată nu mai era perdea, nu mai era o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dea seama - despre Place Vendôme, Operă și Piața Romană; soarele se înălța pe cer, curelele ne tăiau umerii și fratele meu făcea nazuri. Nici măcar compania fetelor lui Saner nu putea să-l consoleze pentru „vânzoleala asta ridicolă“, fiindcă peretele de stâncă se profila încă acolo, alb și tăios, departe pe cer. Riz colonial - așa se chema un nou fel de mâncare la modă, pe vremea când coloniile încercau să-și cucerească independența, frumoasa prințesă de Wales sărbătorea încă o dată marele imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trebuie că se ațineau pe undeva și priveau cu siguranță spre cer la Piper-ul nostru. XIIItc "XIII" Marmurătc "Marmură" Vântul bătea deasupra trecătorii, aerul era rece, mirosea a zăpadă, norii pluteau foarte jos în apă. Apa sta încercuită în stâncă, se adunase acolo ca-ntr-o căldare, era ca și când am fi făcut, în drum spre Italia, din nou un scurt popas ca atunci, în timpul vacanței petrecute cu ani în urmă în munți, împreună cu Curt, fratele mamei. În lumina aceea limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înălța în suprafețe netede, trasând în văzduh o margine zimțată. Blocuri de piatră tăiate din munte, imense cuburi de zahăr, fură încărcate în vagoane și prinse bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața muntelui ciopârțit. Stânca era străbătută de o ramificație de nervuri gri-gălbui, iar cuburile acelea zăceau acolo, niște bucăți care în ateliere deveneau corpuri. Și intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]