8,296 matches
-
inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza inițială a lui Dănilă: „Dar cum am spus, omul nostru era un om căruia îi mâncau câinii din traistă și, toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos” și cea finală: „Prepeleac pusnicul se stricase acuma de tot cu dracu și îi venise acum și lui Dănilă apa la moară”, punânduse în evidență devenirea personajului angrenat în parcurgerea unui traseu inițiatic, determinat temporal și spațial și organizat pe principiul interrelaționării cauză-efect. Acțiunea basmului are la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
tot posibilul să te transformi într-un bărbat liniștiti, însurat, sau măcar statornic. Oricum nu cred că am să schimb lucrul ăsta, deocamdată. O să trăiesc așa până pe la patruzeci de ani. Da, e cel mai bine, ce-i prea mult strică, și nu atât pentru mine cât pentru cele din juru-mi a căror nebunie sunt. Câți ani poți să am? Oricum până la patruzeci de ani mai am câtțiva, cel puțin vreo zece, așa trebuie să fie, și dacă o fi să
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
iar mișcările lor vigilente mă indispun. Ei fac din asta un scut pe care tind să și-l ridice în fața unei forțe oricum mult mai redusă decât a lor, dar toate sunt de fap o hiperbolă a realității încât nu strică să joc și eu pe aceeași scenă cu ei. Doar e normal ca atunci când ești într-un spital să te porți ca un pacient, oridecare ar fi el, în fond exsitența mea începe cu cea de pacient. Înainte de ora unsprezece
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
plâns asemenea celor care mângâie sâni de silicon și coapse false: Feministele nu se dau deloc în vânt după silicoane, dimpotrivă. Ele țin mai ales la aprecierea minții și faptelor femeilor, și complet secundar la coapsele nurlii ale acestora. Nu strică deloc frumusețea, dar nu cu prețul sănătății. Multe sunt militante deschise împotriva implanturilor și din motivul că aceste practici sunt coerente cu miturile despre femei ca marfă sexuală. În privința plânsului pe umerii celor care curtează feministe, cred că aveți dreptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
morale a oamenilor, această transformare realizîndu-se cu ajutorul educației. Această idee l-a influențat foarte puternic pe Rousseau, care dorea ca toți cei educați asemeni lui Émile să formeze o societate mai bună, așa cum era înainte de a interveni omul, care a stricat totul cu perversitatea lui. Rabelais afirma că natura omului este bună, iar o educație necorespunzătoare are consecințe dăunătoare asupra dezvoltării acesteia. Postulatul fundamental al filosofiei rablaisiene este acela că natura este în întregime bună fără rezerve, fără restricții. La baza
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
conform căruia "trebuie să așezăm pe copii nu după facultățile tatălui lor, ci după facultățile sufletului lor". Datoria preceptorului este de a-și observa elevul, pentru a adapta instrucția nivelului de dezvoltare al acestuia. Dacă nu face aceasta, riscă să strice totul, pentru că știința nu poate "să facă pe orb să vadă", ea nu poate decît să ducă pe calea cea bună o însușire prezentă, nu să creeze însușiri inexistente. Despre importanța aptitudinilor în procesul de învățămînt vorbește și Comenius în
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
însemna a respecta cerințele naturii. Iată ce dorește natura: "copiii să fie copii înainte de a fi oameni. Dacă vrem să răsturnăm această ordine, vom produce roade timpurii, care nu vor fi nici coapte, nici gustoase și în curînd se vor strica; vom avea tineri învățați și copii bătrîni"135. Rousseau nu vede posibilă dezvoltarea copilului și, mai ales, trecerea lui la treapta de om decît după ce s-a realizat copilul din el. Intervenția educației, cu scopul de a forța această trecere
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
-o l-au condus pe Rousseau la ideea educației negative. Încrezător în perfecțiunea inițială a omului, el credea că acesta s-ar putea dezvolta fără intervenții din afară. Însușirile native ale omului se dezvoltă bine dacă nu intervine omul, care strică totul, cu stîngăcia și perversitatea lui. Datoria educatorului, de la naștere pînă la doisprezece ani, este de a lăsa copilul în voia lui, să se manifeste de la sine, liber, ferit de orice contact cu oamenii și cu exemplul lor prost. Pînă
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
a se putea dezvolta în voie, conform naturii sale bune. Dacă vom reuși să creștem omul în afara oricărei înrîuriri sociale, el va crește bun și toate valorile pozitive ale sufletului omenesc se vor realiza în el, deoarece numai influența omului strică pe om. Constantin Narly considera că înainte de a se putea discuta despre problemele pe care le ridică dreptul și limitele impuse de libertate în intervenționismul pedagogic ar trebui să se stabilească "mai întîi dacă există cu adevărat ceva ce s-
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
o reprezintă o educație bazată pe libertate. Copilul trebuie lăsat să se manifeste în voie: "Nu trebuie constrîns un copil să stea cînd vrea să umble, nici să umble cînd vrea să stea pe loc. Cînd voința copiilor nu este stricată prin greșeala noastră, ei nu vor nimic de prisos. Trebuie să sară, să alerge, să țipe cînd au poftă"173. Educația naturală, liberă, nu este văzută de Rousseau în sens strict biologic. O atare interpretare ar conduce la ideea inutilității
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
altă învățătură decît faptele. Copilul care citește nu gîndește, el nu face decît să citească; nu se instruiește, el învață cuvinte"184. M Materiile de studiu "Încă din primii ani ai vieții, o educație nesăbuită ne înzorzonează mintea și ne strică judecata. Văd peste tot instituții uriașe, unde se cheltuiește mult pentru ca tinerii să afle totul, afară de îndatoririle lor [...] Ce trebuie, deci, să învețe? Iată fără îndoială o întrebare admirabilă! Să învețe ceea ce vor trebui să facă maturi fiind, și nu
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
resimțită ca o urmare naturală a faptelor rele ale copilului, și nu ca un capriciu al guvernorului. Doar atunci are cu adevărat o valoare educativă pentru copil. Iată cum crede el că trebuie aplicată o astfel de pedeapsă: Dacă își strică uneltele de care se servește, nu te grăbi să-i dai altele; lasă-l să le simtă lipsa. Dacă sparge geamurile din camera lui, lasă-l să-l sufle vîntul ziua și noaptea, fără să te îngrijești că va răci
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
de activitate a copilului. "Copilul nu se pătrunde de iubirea în muncă decît făcînd ceea ce face din propriul său îndemn și cu plăcere deplină. Acela care-l silește să facă ceea ce el însuși nu vrea, îi este dușman și-i strică viața întreagă" scria Slavici în maniera maeștrilor educației noi303. Constantin Narly a încercat să depășească pozițiile extreme ale pedagogiei individualității și pedagogiei sociale. El caută să depășească această opoziție întemeindu-și sistemul pedagogic pe conceptul de personalitate, în care sînt
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
bune cunoașteri a copilului. Rousseau înțelesese acest lucru și de aceea a insistat foarte mult asupra lui. Omul e bun de la natură și are nevoie de libertate pentru a se putea dezvolta în voie, conform naturii sale bune. Societatea îl strică, pentru că e viciată. Contemporanii noștri au sesizat și ei acest lucru, văzînd că violența și celelalte "rele" propagate prin intermediul mass-mediei generează, la rîndu-le, fenomene asemănătoare. Se spune că bunătatea este învățată de copii de la natură, iar răutatea de la oameni. Astăzi
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
este un adevărat campion al nonviolenței, care nu s-a coborât la nivelul celor ce-l așteptau în stradă numai pentru ca să apere statul de drept. Dar n-a fost să fie așa. Tânărul, neimplicat în evenimente, ucis din întâmplare a stricat puțin imaginea pe care ar fi putut să o facă domnul Petre Roman în fața viitorului său electorat. Rămas viu, acest student ar fi putut trece drept un golan oarecare și ar fi fost asimilat „pegrei”, dezavuate cu seninătate de distinsul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
putere, dar toți ne închinăm la Marea Poartă - care tot a Kremlinului este), voi recunoaște întotdeauna deschis că pregătirea sa multilaterală o recomandă cu prisosință pentru postul recent ocupat. Deși, puțină diplomație în plus, cred, totuși, că nu i-ar strica. Text apărut în 22, numărul 13 din 1992 Împotriva impozitului pe fumărit sau a taxei pe familie pentru audiovizual Cu câteva zile în urmă, domnul senator Brătianu, ieșind pe micul ecran cu niște cartofi în mână, ne-a explicat că
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
cărei valoare nu poate fi contestată, ar putea face lumea să înțeleagă că epoca pe care o reprezenta activistul de meserie a trecut și nu se mai poate întoarce? Și nu cumva prezența lui Petre Roman alături de Convenție ar putea strica totul, aducându-le oamenilor aminte de vechea campanie? După tot ce s-a întâmplat până atunci, ar mai putea acest lider FSN să apară în noua campanie alături de Coposu?! Fiindcă există totuși o limită - dictată de bunul-simț - peste care oamenii
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
s-a dovedit a fi acel oraș și oricâtă trecere avea acolo taraful acela care cânta atât de frumos, cei care făceau parte din el nu au fost cazați prin case particulare, ci la un motel. Precauția luată nu a stricat. Fiindcă, în pofida bună voinței cu care au fost tratați, până la urmă tot și-au dat în petic și au furat vinul dăruit de localnici pentru noi toți. Cum au reușit să facă asta de la distanță, fără să deschidă ușa magaziei
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
diverși prieteni care râdeau de mine când mă vedeau cu „baba la braț”. Urma târguiala. Or, era o târguială de neimaginat pentru cinci bani, care mie mi se păreau nimic, iar pentru ea erau viața. Și mai era ceva. Se stricaseră rău de tot relațiile în casă. Doamna Pușcașu avea o fată, casieră la un cinematograf, dar care, ca domnișoară, făcuse o pasiune pentru un fotbalist austriac, în perioada în care avuseseră mina de aur, când fuseseră bogați. Fotbalistul n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
multă lume. De aceea, am vorbit despre expozițiile personale. Fiindcă, acolo, vine lumea să vadă, să observe, să se bucure. V.P.: Continuă, te rog, să vorbești despre devenirea ta ca pictor. I.M.: Uneori, îi spun lui Valeriu că mi-a stricat copilăria. Cum ai strica o jucărie. Când am ajuns la Școala de pictură, am început să fac pictură, fiind de mic un tip responsabil. Eram prezent la ore, eram disciplinat, ordonat. Indiferent de starea psihologică în care mă aflam, veneam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
am vorbit despre expozițiile personale. Fiindcă, acolo, vine lumea să vadă, să observe, să se bucure. V.P.: Continuă, te rog, să vorbești despre devenirea ta ca pictor. I.M.: Uneori, îi spun lui Valeriu că mi-a stricat copilăria. Cum ai strica o jucărie. Când am ajuns la Școala de pictură, am început să fac pictură, fiind de mic un tip responsabil. Eram prezent la ore, eram disciplinat, ordonat. Indiferent de starea psihologică în care mă aflam, veneam la școală și desenam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
disconfort lipsa de civilitate, de cordialitate între oameni, agresivitatea verbală. Și deplâng absența solidarității intelectuale. O fi genul artistic iritabil, se știe asta, or fi în zona asta egouri dilatate și orgolii inflamate, dar puțin autocontrol în manifestări n-ar strica. Nu aștept de la oamenii din cultură să se iubească, dar ar fi bine să se respecte între ei." Vasile Proca: Ce amprente, în memoria timpului trăit, au lăsat locul nașterii, copilăria (cu întâmplările haioase), oamenii de tot felul, părinții dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
disconfort lipsa de civilitate, de cordialitate între oameni, agresivitatea verbală. Și deplâng absența solidarității intelectuale. O fi genul artistic iritabil, se știe asta, or fi în zona asta egouri dilatate și orgolii inflamate, dar puțin autocontrol în manifestări n-ar strica. Nu aștept de la oamenii din cultură să se iubească, dar ar fi bine să se respecte între ei. Altminteri, ce să vă mai spun eu despre neajunsurile culturii române? Au spus-o, îndeajuns de convingător, Cioran, Adrian Marino (dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de frământări, de năbădăile amorului juvenil, de neliniști, incertitudini sâcâitoare sau certitudini dezagreabile, insatisfacții, neîmpliniri, mă rog, acum toate astea mi se par destul de ridicole. E o zonă de turbulențe despășită. M-am detașat de tot ce mi-ar putea strica liniștea, buna dispoziție, echilibrul pe care mi l-am dorit atât de mult. Acum prețuiesc, în primul rând, prieteniile amoroase, tandrețea. V.P.: Trăiți des în acele, să le spunem, plutiri ale imaginarului, să le spunem stări poetice? Vă protejează de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
optimism, aceasta-i țara lui Arcadie Suceveanu, țară de minune... Ca să-l citez pe jurnalistul Vadim Stîngaciu. "Iar România? Ea de ce ar trebui să aibă mai puțină "treabă" aici, pe pământul ei, pe moșia "pierdută astă-vară"? Poate că n-ar strica să se molipsească de la ruși de mai multă îndrăzneală, să fie mai decisă uneori, să aibă mai multă demnitate, astfel încât să nu-i mai vedem pe angajații Ambasadei Române umblând prin Chișinău speriați și mereu în vârful degetelor..." Vasile Proca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]