7,023 matches
-
efectul pregnant care să atragă retorici multiple în prelungirea sa și reușește să rămînă plastician aproape axiomatic, plastician care economisește enorm pentru a spune mult. În textele literare este un literat, un scriitor, un prozator de formulă intelectuală, un scriitor subtil, dar care nu recurge la strategiile vizualității pentru a-și argumenta enunțurile și pentru a convinge în text. Am admirat/ admir la el în continuare această capacitate de a trăi în două planuri, cu elementele specifice ale limbajului în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oripilați. „Europenii sunt niște barbari”, spuneau ei, „mănâncă cu săbiile lor”15. Furculița a fost introdusă În Evul Mediu târziu, Întâi În Veneția, iar apoi În Germania, Anglia și În alte părți 16. Furculița le permitea oamenilor, Într-un mod subtil, să se distanțeze de o asociere prea strânsă cu animalele pe care le consumau. De asemenea, o schimbare radicălă a avut loc În felul În care oamenii consumau mâncarea. În epoca medievală, oamenii sorbeau din castronul comun, adeseori scuipând Înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
faptul că „el putea să se uite la ceas și să știe În orice moment al zilei, dacă fiecare copil, de o anumită vârstă, din Franța făcea aritmetica, citea Corneille sau conjuga verbe”16. Au existat adesea și efecte mai subtile ale educației naționale În afară de crearea unei limbi comune și a unui sens al identității culturale. Educația publică administrată de Stat inspira elevilor noua conștiință spațio-temporală a erei moderne. școlile erau concepute ca să fie asemănătoare fabricilor iar elevii erau obișnuiți cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mărfurile cele mai vandabile pentru sezonul viitor numai membrilor rețelei sale; astfel dându-le un avantaj În satisfacerea cerințelor viitoare”8. Într-o economie globală În care competiția este dură și diferența Între succes și insucces depinde adeseori de variațiile subtile În calitatea bunurilor și serviciilor, rețelele se bucură adesea de un avantaj În raport cu jucătorii individuali pe piață. Un producător de Îmbrăcăminte a declarat: Dacă luăm exemplul unei fabrici care este folosită pentru producție, cei care lucrează acolo știu cum merge
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în schimbarea unor focare de excitație cerebrală, fapt care modifică dinamica mozaicului cortical și permite organizarea unui focar de stază; cu alte cuvinte, nu mai permite reorganizarea corticală a unei crize de epilepsie. În folclorul moldovean anumite practici confirmă o subtilă cunoaștere a psihologiei copilului. La Tecuci, Galați, Dorohoi, copilul fricos și timid trebuie să atingă un mort19. Este o metodă pedagogică foarte bună, actul de curaj în general asigurând tonusul scăzut al unor timizi, fricoși, care au însă deseori un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
primul rînd, echilibru lăuntric, în funcție de angajarea etică, de instituirea unei scări valorilor perene. Exact în acești termeni care tratează neobișnuitul în obișnuit este recepționat spectacolul care-l are drept interpret protagonist pe autor, iar regizor și scenograf pe dăruitul și subtilul Dan Nasta. Luciditatea cărturărească și sensibilitatea rafinată a "meșterului" au urmărit desenul interior al celor patru personaje, dînd extensie stărilor care se succed, conducînd la dezagregarea etică, la neantizarea ființei umane a anti-eroilor din Calul verde. Este o regie "pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de Axenti Marfa este premeditat "urît", ca formă și cromatică, delimitînd un habitaclu neospitalier. Echipa de interpreți colaborează cursiv pe coordonatele gîndirii regizorale. Între cele două grupuri de caractere, al agresorilor și al agresaților, se situează, într-o compoziție de subtilă candoare, realizată de Cornelia Gheorghiu, Bunica. Florin Mircea, care ne propune o excelentă rezolvare scenică a însuși conceptului de teroare, Liviu Manoliu, Doru Zaharia și Constantin Avădanei formează primul grup, numit al Vecinilor, completat de aparițiiel sibilice ale Delegatului Gelu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Labelle, care o contrazice pe a lui Lakoff, nu pot fi aplicate la română, pentru că aceasta permite exprimarea lexicală a forței cu ambele variante: Robinetele (s-)au ruginit din cauza umezelii. Calude (2007: 257) sugerează că diferența semantică este mult mai subtilă: focusul e plasat pe activitate în cazul construcției cu se (în condițiile existenței unei cauze externe), pe când în cazul verbului nonreflexiv focusul e plasat pe participant (care are proprietățile necesare pentru a produce activitatea). Analiza propusă de această autoare este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ipotezelor formulate cu privire la diferența semantică dintre cele două variante (roluri tematice diferite, perfectiv/imperfectiv, cauză internă/externă, proces așteptat/neașteptat, proces/stare finală, focus pe activitate/participant sau pe unul dintre participanți) arată că problema este complexă, iar diferența, foarte subtilă. Pentru limba română, situația pare să fie și mai complicată, având în vedere numărul mare de verbe afectate de acest tip de variație și apartenența lor la subclase semantice diferite. (a) Prima dintre analizele prezentate − forma reflexivă și cea nonreflexivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
spontane de organizare a sistemelor sociale derivă deci din faptul că ele nu au nici posibilitatea, nici motivația de a trece dincolo de soluțiile satisfăcătoare spre soluția optimă. • Optimalitatea secvențială duce la suboptimalitate globală. Herbert A. Simon aduce un argument extrem de subtil. Pentru a putea soluționa o problemă complexă, sistemele sociale, caracterizate printr-o raționalitate limitată, au la dispoziție o strategie eficace: descompunerea ei în subprobleme, până când se ajunge la probleme rezolvabile. Dar chiar acceptând că sistemul reușește să formuleze soluții optime
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu aceasta la o opțiune mai fermă, mult mai ușor de verificat decât teza generală și abstractă a egalei determinări. În fapt, pluralismul apare mai mult ca o încercare de a evita o opțiune cauzală mai fermă. O variantă mai subtilă a pluralismului este cea sugerată de Max Weber: în diferite situații, un factor poate să fie determinat (mai important decât ceilalți) în timp ce în alte situații, alți factori pot avea întâietatea în explicație. În anumite condiții, de exemplu, factorul economic poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pragului de veac, vetust, dispare, repede uitat, în schimb, în valul marelui lirism adus de anii interbelici. În Zale roșii (1919), grupase versuri așa-zis „eroice”; o ultimă plachetă, anodină, Aripi albe (1932), pretinde să exprime, în serbede pastișe, trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
decât În orice altă meserie umanistă, În infernul lumii. Pe care ți-l asumi, căruia Îi răspunzi, după măsura și capacitatea ta. (Nu e vorba aici despre o invitație la empirism. Agenda unei societăți este de fiecare dată infinit mai subtilă și mai variată pentru a putea fi epuizată Într-un asemenea registru.) Din acest punct de vedere, lumea românească postbelică e marcată de o graniță insurmontabilă: Înainte și după 1989 (vezi pe larg În lucrarea noastră Politică și sociologie În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lor incontestabile În sine, au Închegat și propus un soi de comportament public În răspăr vădit cu patologiile politicului ce prezidau grosolan epoca. A fost o prestație victorioasă atât pe termen scurt - performanța profesională -, cât și pe termen lung - perpetuarea subtilă a prestigiului sociologiei și a interesului pentru aceasta. Căci generațiile ulterioare, printre care se numără și a celui ce scrie aceste rânduri, au ajuns la sociologie, imediat după 1990, și datorită spiritului Întreținut de asemenea atitudini. Textul despre sociologia românească
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acela al dubitației. Nu În cel al ,,luării În piept cu adversarul”, ci În acela, mai rafinat, al bulversării infailibilității sale prin simpla și neostentativa aducere pe scenă a alterității lui. Nu În sfera lui ,,nu”, ci În cea, mai subtilă, a lui ,,poate că nu” sau ,,poate că și altfel”. Și tocmai accentul Îndărătnic pe alternativă obnubilează, până la urmă, credibilitatea pretinsei adeziuni inițiale. În aceasta constă strategia pe care am voit să o degajăm. În definitiv, nu poți pretinde că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
realității. Acest lucru se Întâmplă deoarece „valorile și atitudinile ori percepțiile lumii pot fi substanțial afectate de programele de televiziune, care pot, În schimb, influența comportamentul” (Hartnagel et al., 1975, 348). De altfel, ,,unii dintre copii pot omite cele mai subtile aspecte ale mesajelor televiziunii, concentrându-se mai mult asupra actului În sine decât asupra intențiilor sau a contextului În care astfel de acte au loc (...) Oricum, deși copiii imită violența modelelor alese, nu este deloc clar că ei vor continua
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o autoritate, un nume de referință În domeniu. Adrian Neculau Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot Călătorie În marea burghezie, Iași, Institutul European, 2003 (188 p.) Uimitoare această carte de metodologie. Rafinată și oarecum exclusivistă, adresându-se mai cu seamă unui interlocutor subtil și cultivat decât tehnicianului care calcă În cizme de cauciuc pe un gazon tuns cu superioară știință. Nimic din artificialitatea uscată a textelor de metode și tehnici de cercetare cu care suntem obișnuiți; autorii evită cu maliție enumerările, clasificările, precizările
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În tratatul lui Herseni, cât și În, de pildă, una dintre cărțile celui În cauză! Și asta În ciuda diferențelor vizibile și incontestabile dintre cele două lucrări. De unde, te Întrebi, această adeziune mai adâncă? Să fie un soi de Înrâurire mai subtilă, dar suficient de profundă, pe care tocmai proximitatea Îndelungată reușește să o estompeze? Se prea poate. La fel cum sursa poate fi tocmai ambianța În care ambii sociologi evoluau și pe care o exprimau, tacit, În scrierile lor. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și în alte incursiuni critice - Desenul din praf. Idei, autori, cărți (1998), Chipul din apă. Între conceptual și senzorial (1998), Narrative Poetry. The Mythical Mode (2001), Dicționar SF (A-F) (2003), Dramatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
aduce nimic nou în decor; acțiunea este cunoscută oricărui român născut înainte de 89; bineînțeles că au existat anumite diferențe între real și rezultatul final dar important este că această peliculă a reușit să stârnească nostalgie. E o comedie ușoară, uneori subtilă, dar care de cele mai multe ori stârnește valuri de râsete indiferent de vârstă. Spre deosebire de partea I „Tovarăși, viața e frumoasă“, partea a II-a, „Dragoste în timpul liber...“ demonstrează caracterul umanist și lipsa parțială a grijii de sine; așa zise povești de
Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
puțin numeroși, contestați adesea de autoritățile instituționale ale propriilor tradiții și că se recrutează mai ales din creștinism (perceput de celelalte religii ca precursor al modernității laice). în orice caz, dialogul interreligios cu teologia lui, oricît de onestă și de subtilă, cu un ecumenism al credincioșilor oricît de generos e stingherit în momentul în care trebuie să se pronunțe asupra nucleelor tari ale credințelor, asupra crezurilor religioase în litera lor diferită. Tocmai aici, unde se pune în discurs ceea ce fiecare religie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în substratul lumii și al inimilor. Dumnezeu acceptă, în societățile noastre, o discreție pe care nu a avut-o niciodată. Se oferă cunoașterii și apropierii mai degrabă prin urmele lui, prin numele lui negative, prin Tăcerea sa ori prin adierea subtilă a Duhului. Pentru H.-R. Patapievici, modernitatea poate fi folosită ca tehnică spirituală în măsura în care, fiind o epocă a de-substanțializării, această tendință e preluată pentru a explora miresmele mobilizatoare ale divinului, mai degrabă decît formele în care el poate fi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație intimă între transcendent și explicitările sale, nu permitea sedentarizarea celor din urmă, transformarea lor în obiectivări autosuficiente. Dimpotrivă, toate aceste explicitări care, pentru Cusanus, sînt entitățile înseși ale lumii urmează logica convergenței către Termenul divin, în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de ființă de tip individual se caracterizează prin determinații de ordinul formei, forma fiind înțeleasă aici nu în accepția ei filozofică și teologică de eidos, de figură principială, ci în sensul curent de contur limitativ, separativ, fie el sensibil ori subtil. Rapid spus, ține de individual ceea ce limitează un anumit conținut de ființă, separîndu-l de celelalte entități, cu tendința de a conserva această formă limitată și limitativă ca fiind sieși suficientă. Aparent opus individualului, generalul reține ceea ce e comun indivizilor, fondul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]