9,918 matches
-
ciclu de studii (licență, masterat, doctorat) să-și găsească un loc de muncă au constituit preocupări permanente în cadrul Facultății. Gradul de pregătire a absolventului reprezintă rodul unor condiții ce trebuie îndeplinite începând cu procesul de admitere. Prima condiție, în succesiunea temporală, este calitatea admitanților, a candidaților care doresc să devină studenți ai Facultății de Fizică. Până în 1990 și chiar 3-4 ani după acest jalon temporal, absolvenții de liceu care optau pentru Facultatea de Fizică aveau o bună pregătire. Aceasta datorită mai
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
reprezintă rodul unor condiții ce trebuie îndeplinite începând cu procesul de admitere. Prima condiție, în succesiunea temporală, este calitatea admitanților, a candidaților care doresc să devină studenți ai Facultății de Fizică. Până în 1990 și chiar 3-4 ani după acest jalon temporal, absolvenții de liceu care optau pentru Facultatea de Fizică aveau o bună pregătire. Aceasta datorită mai multor cauze: profesori de fizică foarte buni în învățământul preuniversitar, un număr mai mare de ore de fizică în programa școlară, manuale mai bune
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
permis atît identificarea unor profile psihologice și comportamentale, cît și înțelegerea elementelor care au permis schimbarea sau conservarea lor. În ciuda numeroaselor schimbări care s-au produs în acest interval în universul carceral, testele au relevat o uimitoare generalizare și constanță temporală, întărind ideea că fundamentele culturii penitenciare sînt exterioare indivizilor care populează instituția în anumite momente, impunîndu-li-se cu o puternică forță coercitivă. Nu în ultimul rînd, interviurile pe care le-am efectuat cu sute de deținuți și membri ai personalului, precum și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
anumit interval de timp. Într-o instituție închisă, temporalitatea capătă alte valențe decît într-un mediu deschis. Esența pedepsei rezidă, de fapt, în temporalitate și în modul în care este gestionat timpul. Temporalitatea penitenciară include o întreagă claviatură de repere temporale: în primul rînd durata, ca timp individual de așteptare (cu diverse amplitudini); apoi momentul de intrare (perceput diferit de primari și recidiviști), urmat de ritmul de înaintare în pedeapsă, structurat zilnic pe intervale orare bine delimitate. Pentru autorități, timpul funcțional
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
îl consideră un timp al siguranței, al izolării anormalității. Pentru deținuți, acest timp este o plată pentru nechibzuință, pentru prostia de a nu-și fi planificat eficient acțiunile. Oricum, vorbim de un timp sustras normalității. Esența pușcăriei constă în gestionarea temporală a anormalității sancționate legal. Acest timp este utilizat oficial, declarativ, pentru aducerea la normalitate a devianților condamnați, de aceea l-am și numit funcțional. Una dintre semnificațiile majore ale timpului petrecut în închisoare îl definește, în aceeași măsură, drept purtător
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
este utilizat oficial, declarativ, pentru aducerea la normalitate a devianților condamnați, de aceea l-am și numit funcțional. Una dintre semnificațiile majore ale timpului petrecut în închisoare îl definește, în aceeași măsură, drept purtător și distrugător de valori. Această ambiguitate temporală reflectă ambiguitatea unei instituții care deteriorează normalitatea, instituind totodată o altă ordine socială, care închide ușa unei lumi deschizînd-o simultan către o alta. Avînd valoare, timpul este monedă de schimb. Prețul serviciilor prestate se măsoară în durate: 4 ore planton
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
multe resurse ale societății, și nu să producă resurse acesteia. Spiritul capitalismului, exprimat în ideea că valoarea timpului este cea a muncii productive și utile, a fost înlăturat de spiritul comunismului încă dominant în sistemul penitenciar românesc, în care devalorizarea temporală este însoțită de o devalizare economică a societății. Pe cît este de necapitalist gestionat timpul în penitenciare, pe atît de necreștin se dovedește el. Timpul este infinit de prețios, căci fiecare oră pierdută diminuează lucrul în slujba gloriei lui Dumnezeu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să le facă față ca vagabond impun anumite modele comportamentale: un sentiment exagerat al libertății, o mare sete de a trăi prezentul, ziua de azi, fără nici o grijă, fără sentimentul prevederii și pregătirea zilei de mîine, o absență a orizontului temporal, o lipsă de răspundere și sentimentul că nu se poate bizui decît pe sine însuși, în orice situație s-ar afla. Analizînd această problemă, Roger Mucchielli 163 arăta că vagabondul prezintă unele caracteristici specifice: nevoi alimentare minime; nevoi sexuale aproape
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
arte. Unele curente literare (ca expresionismul) s-au configurat mai întâi într-o altă artă și abia apoi s-au manifestat și în literatură. De altfel, sincronizarea între arte este relativă și sunt epoci istorice în care se instaurează decalaje temporale în manifestarea aceluiași curent în diferitele arte. în cadrul larg al esteticii, se realizează firesc o «translație» terminologică: literatura preia concepte cu care operează, prin specificul ei, altă artă (muzica, pictura, filmul etc.), și, la rândul ei, literatura furnizează textul altor
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
formativ, facilitând modelarea personalității creatoare a copilului. în viziune interdisciplinară, elevii dobândesc o privire de ansamblu asupra vieții și universului. Așa cum Geografia oferă cunoașterea configurației spațiale a pământului, esențială pentru cunoașterea patriei și a planetei, iar Istoria oferă cunoașterea succesiunii temporale a generațiilor umane, Religia oferă perspectiva comuniunii eterne între Dumnezeu și oameni, între Creator și creaturi între persoane și popoare. Pentru spațiul românesc, credința creștină a acționat ca un factor de solidificare și de perpetuare a neamului. Se știe că
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
inițierii poetice; elementele comune ale textelor se leagă prin săgeți verticale. Liniște (Lucian Blaga) vs. Rămășițe (Nicolae labiș) - Posterul e conceput pe baza unei metafore suprapuse - copacul în oglindă, rădăcinile fiind ramuri și invers; pe verticală apar cele trei cadre temporale (trecut, prezent, viitor) și trei dintre elementele comune. Sau folosit culori diferite pentru a nota citatele, respectiv ideile. Obiectivul fundamental a fost ca elevii să înțeleagă modul diferit de realizare și transmitere a mesajului textului poetic, să extindă această înțelegere
Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
practicată în astfel de instituții de cultură - informația oferită de ghid în fața exponatelor (antologii, reviste, reproduceri după tablouri ale pictorilor mișcării) și la întrebările vizitatorilor curioși - să „recicleze” inteligent informația culeasă prin documentare. O altă echipă a imaginat un dialog temporal între un critic din posteritate și un trio desprins din însăși contemporaneitate mișcării avangardiste: o jumătate a clasei-scenă aparținea străzii în care un pictor cubist, un poet expresionist și un ziarist al curentului dadaist (și proiectul grupei a ocolit prezența
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
niciodată admirația pentru el, considerîndu-l printre modelele sale spirituale (alături de Hasdeu), admirația devenind chiar o posibilă sursă de inspirație. Astfel, similitudini între prozele celor doi mari autori sunt manifeste nu doar la nivel tematic, ci și al tehnicii narative - ambiguitate temporală, universuri paralele, rupturi în plan ontologic etc., precum între nuvela lui Eliade La Țigănci și povestirea eminesciană Ioan Vestimie. Dacă spiritul viu și curiozitatea experimentală a cercetătorului au preferat să păstreze mereu un ușor decalaj critic, o neutralitate firesc integrată
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
cititorul prins într-un adevărat labirint în care miroase a „zei și morminte”, a ritualuri pe jumătate uitate, a urme imperceptibile ochiului cinic și profan, pe care doar punctele de întîlnire între lumi paralele le revelează cunoscătorului, pulverizînd fatalitatea discontinuității temporale. Căci timpul este eroul principal al narațiunilor lui Eliade, vehicolul acelei «realități iraționale». Pătrunderea în acest univers al rupturilor de nivel se săvîrșește, mai întîi, prin nuvela La Țigănci, care ne aruncă într-o lume ce-și are propriile legi
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
de unitate al său: fie că e vorba de condiția biologică a ființei ce poartă înscrise în ea repere structurante ale marelui cosmos, sau de ipostazele ei creatoare, fie că e vorba de lumile zămislite în spirit și de scurcircuitările temporale, luna trimite mereu către celeste ascensiuni, revelînd căi inițiatice sau modele exemplare ce fac ca lumea să existe în, între și dincolo de paradoxurile de care se izbesc simțurile noastre limitate. O fi pe undeva un dat românesc, această percepție intuitivă
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
polar” prin excelență, Eminescu desfășoară o dialectică a contrariilor în care regăsim marile teme ale gândirii eliadești: misterul camuflării sacrului, transcenderea Timpului, reintegrarea Eternității. Luna este simbolul cunoașterii indirecte, conceptuale, raționale. Deși astrul nopții evocă în plan metaforic frumusețea, ambiguitatea temporală, lumina ei nu e decît o reflectare a luminii soarelui, o răsfrîngere, o realitate secundară, dacă se poate spune așa. Imaginile lunii la Eminescu sunt infinit variate și ar fi utopic să încercăm aici o hermeneutică selenară; însă, chiar dacă dominanta
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
viziune a unui Dumnezeu nefigurabil, infinit altul, viețuind într-un ne-loc, dincolo de ființă ca și de neant ; acestui Dumnezeu îi corespunde omul treaz, conștient de diferența care îl face altul în fața indiferenței lui Unu. într-adevar, constatarea înglodării noastre temporale, degenerescența noastră disecată cu obișnuita vervă asasină a lui Cioran descoperă o sensibilitate gnostică familiară într-un spațiu în care revelația bunătății nu a generat opere considerabile și lui Eminescu: „[...] Că sîmburele lumii e-eterna răutate!” (Mureșan). Cioran adoptă interogația
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
a absolutului. Multiplele valențe simbolice pe care le cumulează elementele ce îl compun, transformându-le într-un „uriaș sistem de conotații care îmbrățișează viața omului și a cosmosului în imagini arhetipale , viziunea cosmică generatoare de spații fantastice a căror determinare temporală evocă lumea basmului a paradisului pierdut complexa rețea de arhetipuri din care gândirea poetică eminesciană țese un univers al propriilor mituri sunt câteva modalități prin care Eminescu atribuie spațiului poetic descris perspective nelimitate, ample deschideri către infinit. Prezența dimensiunii infinite
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ipostază a naturii se prefigurează astfel în opera eminesciană: orice peisaj poate fi interpretat ca o sugestie subiectivă a absolutului. Multiplele valențe simbolice pe care le cumulează elementele ce îl compun, viziunea cosmică generatoare de spații fantastice a căror determinare temporală evocă lumea basmului a paradisului pierdut -, complexa rețea de arhetipuri din care gândirea poetică eminesciană țese un univers al propriilor mituri sunt câteva modalități prin care Eminescu atribuie spațiului poetic descris perspective nelimitate, ample deschideri către infinit. Dar nu numai
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
română sau universală; Prezentări de scenete, spectacole în cadrul unor manifestări culturale și festivaluri. Evaluare Proiectul; Portofoliul; Referatul; Jocul scenic; Interpretarea artistică. Mic dicționar al textului dramatic Acte - articulările teatrului clasic, care în principiu nu comportă între ele decât slabe rupturi temporale, dar care fac în același timp să intervină o pauză a tuturor elementelor. Conflictul dramatic - înfruntarea dintre două sau mai multe personaje dintr-o piesă de teatru, datorată unor interese, atitudini sau sentimente contrare. Comedia - specie a genului dramatic, în
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
discurs solitar, care pare să fie expansiunea eului, fără destinatar;el corespunde , în oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Tablouri - unități mai întinse și mai vage care aparțin dramaturgiei baroce sau moderne și între care pot să intervină pauze temporale; implică, în general, prezența elementelor vizuale și/ sau istorice. Text dramatic - text redactat în scopul punerii în scenă, al realizării unui spectacol teatral sau dramatic. Principalele particularități sunt : caracterul ficțional, chiar atunci când pornește de la fapte sau personaje reale, înfățișarea cu ajutorul
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
cu cea a moșierilor și arendașilor, urmând ca partea a doua să accentueze acțiunile țăranilor. Se remarcă trecerea de la desenul detaliat, relativ static și descriptiv, surprinzând contrastele în diversitate spațială - la zugrăvirea concentrată, febrilă, a atacurilor și a desfășurării lor temporale. Comparată această compoziție cu cea a Simfoniei destinului lui Beethoven, se pot 5 Șerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane (1932-1947), Editura Minerva, București, 1972, p. 326 distinge diferitele părți după tempo-ul ce le caracterizează. După un adagio maiestuos urmează dramaticul
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
nu este diversitatea, ci patima cu care oamenii, care s-au iubit cândva, ajung să se urască și, mai ales, neputința omului de a se înscrie în imagistica unui cuplu, care să-i dea puterea supraviețuirii sau trecerii peste destructurările temporale. Satul este al copilăriei lui Preda, iar protagonistul Ilie Moromete are ca prototip pe tatăl scriitorului. Subiectele provin din același mediu țărănesc, dar n-au legătură cu întâmplări personale. Atitudinea povestitorului este detașată, rece, obiectivă. Apoi, deodată, la Sinaia, trecutul
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
constituie - de fapt - o anume intuiție a timpului care își schimbă imperceptibil calitatea, durata, antrenând în curgerea lui, extraordinar de reală, oameni și întâmplări pe care le concretizează în tipare memorabile ale unei existențe sau ale unui destin. Acestei intuiții temporale îi corespunde intuirea unui adevăr pe care Preda știe că nu l-a putut spune în totalitate și față de care s-a simțit dator să-l mărturisească. De aceea, poate, Moromeții (volumul al II-lea) are o tonalitate gravă, născută
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
la rândul am predat stu denților mei de la jurnalism criteriile de stabilire a valorii de infor mație. Între ele se numără: proximitatea spațială (cu cât întâmplarea e mai aproape de public, cu atât acesta va fi mai interesat de ea); proximitatea temporală (ce se întâmplă acum e mai valoros decât ce s-a întâmplat acum două zile); proe minența perso najelor (una este să i se întâmple lui Traian al vecinei de la doi, alta să i se întâmple lui Traian de la Cotroceni
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]