7,206 matches
-
valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 251. ... Codul fiscal Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire și a altor avize asemănătoare Art. 267. - [...] (4) Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 7 lei. Norme metodologice
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
de rangul IV și V. (2) În cazul în care prin cerere se indica numai adresa, potrivit nomenclaturii stradale, suprafața de teren la care se raportează calculul taxei este suprafața întregii parcele, iar în cazul în care printr-un plan topografic sau de situație solicitantul individualizează o anumită suprafața din parcela, taxa se aplică doar la aceasta. ... 133. (1) Pentru clădirile utilizate ca locuință, atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cel al persoanelor juridice, precum și pentru anexele la locuință
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
cereale, șurele, fânăriile, remizele, șoproanele, garajele, precum și altele asemenea. ... 134. (1) Autorizația de foraje și excavări, model stabilit potrivit pct. 256, se eliberează de către primarii în a căror rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de cariera, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului acesteia, potrivit modelului prevăzut la același punct. (2) Autorizația nu este de natura autorizației de construire și nici nu o înlocuiește pe
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
busolei. Placa pe care este fixată capsula are și ea linii indicatoare care arată direcția de mers. Se poartă de obicei atașată de încheietura mâinii. În concursurile de orientare se folosesc hărți speciale numite hărți de orientare. Acestea sunt hărți topografice mai detaliate decât hărțile obișnuite. De obicei se folosesc hărți cu scara 1:15000 sau 1:10000. Simbolurile de pe hartă sunt standardizate internațional și pot fi recunoscute de orice sportiv indiferent de limba sa maternă. Harta este protejată de o
Orientare (Sport) () [Corola-website/Science/318483_a_319812]
-
redarea Americilor pe hartă. Alți cartografi precum Gastaldi, Zaltieri, Bertelli, Camocio, sunt angrenați în elaborarea unor valoroase Atlase geografice. Din punct de vedere gnostic, această perioadă este extrem de prolifică, marile călătorii (Magellan, etc.), introducerea triangulației, cercetările lui Copernic, introducerea planșetei topografice, primul “teodolit” utilizat de Digges, toate acestea și multe altele contribuind decisiv la dezvoltarea științei cartografice. Începând cu sec. al XVII-lea, tendința spre precizie în reprezentările cartografice este din ce în ce mai evidentă. Acest lucru nu ar fi fost realizabil fără aportul
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
căror scop (printre altele) era și acela de a determina precis coordonate în vederea definitivării și perfecționării hărților existente. Astfel de călătorii au efectuat englezul Cook, francezul Bougainville, spaniolul Malaspina sau rusul Kruzenstern. În același timp, se organizează campanii de măsurători topografice în vederea determinării lungimii arcelor de meridian pentru precizarea formei și dimensiunilor Pământului. Această lucrare a presupus o rețea de 2000 de triunghiuri și determinarea a 18 baze. În anul 1744 Cassini începe lucrul la prima hartă topografică națională realizată în
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
campanii de măsurători topografice în vederea determinării lungimii arcelor de meridian pentru precizarea formei și dimensiunilor Pământului. Această lucrare a presupus o rețea de 2000 de triunghiuri și determinarea a 18 baze. În anul 1744 Cassini începe lucrul la prima hartă topografică națională realizată în mod sistematic pe baze științifice. Această hartă, “Carte geometrique”, începe să apară în anul 1756, dar apariția tuturor celor 182 de foi care o compun (scara 1:86.400) a durat vreme de trei generații. La elaborarea
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
peninsulă, etc.). Phillipe Buache (1700-1773) realizează primul mapamond în care Terra este divizată în emisfere continentale și oceanice (1734) și pentru prima dată Canalul Mânecii este redat prin izobate. Preciziei geografice a lui De l′Isle i se poate alătura exactitatea topografică promovată de Jean Baptiste Bougnignon d’Anville. Acesta a realizat „Nouvelle Atlas de la Chine”, material cuprinzând 46 de hărți care fructifică cunoștințele misionarilor iezuiți. Jean Dupain Triel, topograf și cartograf, publică în anul 1791 o hartă a Franței în care
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
utilizează pentru prima dată izobatele pentru reprezentarea batimetriei estuarului Merwede (Meusa și Waal). Lucrările încep în anul 1728 și sunt finalizate în anul 1730. Ulterior, această metodă va fi larg acceptată pentru reprezentarea reliefului (prin curbe de nivel) pe hărțile topografice. În Anglia sec. al XVIII-lea, dezvoltarea navigației atrage după sine și dezvoltarea științei cartografice. Edmond Halley (1656-1742), inițiază crearea primelor hărți tematice. În anul 1700 publică o hartă a declinației magnetice din Atlantic, iar mai apoi, în 1702, extinde
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
scara 1:420.000 (158 de foi). În ultimul an al sec. al XIX-lea, apare și o versiune mai detaliată 1:126.000. În SUA, anul 1879 reprezintă anul nașterii „United States Geological Survey”, organism desemnat să elaboreze hărțile topografice și geologice ale țării. În Portugalia „Instituto Geografico y Cadastral” publică între 1856-1894, „Carta General do Reino” la scara 1:100.000 (pe 37 de foi) în proiecție Bonne (cu meridianul de origine în Castillo de San Jorge). Secolul al
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Toate acestea precum și dezvoltarea fotografiei (1860-1870) au creat premisele dezvoltării științei cartografice în mod tehnic și instituțional. Secolul al XX-lea a adus, așa cum era de așteptat, o revoluționare a științei cartografice prin dezvoltarea aerofotogrammetriei, a aparatelor electronice de ridicare topografică, prin utilizarea informației satelitare, și nu în ultimul rând prin apariția computerelor și a rețelei Internet. Sfârșitul de secol XX aduce cu sine o nouă revoluție în știința cartografică, odată cu apariția cartografiei digitale.
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de precizie, după proiectul fizicianului și inginerului german Walther Bauersfeld (1923), folosind principiul proiecției optice. După cel de Al Doilea Război mondial, Secția de fotogrammetrie de la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrammetric a fost mutată la Institutul Geografic al Armatei, actuala Direcție Topografica Militară. În 1948 a luat ființă un Serviciu Fotogrammetric în cadrul Întreprinderii de Prospecțiuni Geologice.In 1958 a fost creat Centrul de ,care s-a dezvoltat mai târziu că Institutul de Geodezie,,Cartografie și Organizarea Teritoriului,iar uneori au fost organizate
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
a dezvoltat mai târziu că Institutul de Geodezie,,Cartografie și Organizarea Teritoriului,iar uneori au fost organizate și alte compartimente cu profil fotogrammetric pe langă unele institute de studii și proiectare. Astfel, după crearea Centrului de Fotogrammetrie practic toate planurile topografice și cadastrale au fost întocmite și actualizate prin metode fotogrammetrice. Folosirea unor operațiuni fotogrammetrice automatizate în mare măsură și utilizarea pe scară largă a calculatoarelor electronice pentru efectuarea calculelor pentru aerotriangulație și exploatarea analitică a fotogramelor au creat premisele realizării
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
importante realizări este automatizarea completă a procesului de exploatare a fotogramelor exploatate din aer și din cosmos pentru realizarea de hărți ale Pământului și ale altor planete. În România, primele încercări de folosire a fotografiilor terestre pentru întocmirea unor schițe topografice au fost efectuate în timpul războiului de independență din 1877. Realizările în domeniul mijloacelor de zbor au permis obținerea primelor fotografii din balon de către Văitoianu (1889) și din avion de către Aurel Vlaicu (1911). În perioada Primului Război Mondial s-au efectuat fotografii aeriene
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
Nivela topografică numită și "„nivelă optică”" este un instrument optic sau electronic de mare precizie folosit la măsurarea directă, pe teren, a diferențelor de înălțime între două puncte prin citirea unei mire sau prin decodarea unui semnal reflectat de o baliză electronică
Nivelă topografică () [Corola-website/Science/332957_a_334286]
-
optic sau electronic de mare precizie folosit la măsurarea directă, pe teren, a diferențelor de înălțime între două puncte prin citirea unei mire sau prin decodarea unui semnal reflectat de o baliză electronică, radio sau laser, folosit în efectuarea măsurătorilor topografice sau trasarea cotelor din planul topografic în teren. Nivelele cu lunetă sunt instrumentele topografice sau geodezice propriu-zise care folosesc gravitația pentru realizarea unei vize orizontale, asigurând preciziile necesare pentru determinarea diferențelor de nivel. Ele sunt formate, în principiu, dintr-o
Nivelă topografică () [Corola-website/Science/332957_a_334286]
-
folosit la măsurarea directă, pe teren, a diferențelor de înălțime între două puncte prin citirea unei mire sau prin decodarea unui semnal reflectat de o baliză electronică, radio sau laser, folosit în efectuarea măsurătorilor topografice sau trasarea cotelor din planul topografic în teren. Nivelele cu lunetă sunt instrumentele topografice sau geodezice propriu-zise care folosesc gravitația pentru realizarea unei vize orizontale, asigurând preciziile necesare pentru determinarea diferențelor de nivel. Ele sunt formate, în principiu, dintr-o lunetă, căreia îi este atașată o
Nivelă topografică () [Corola-website/Science/332957_a_334286]
-
de înălțime între două puncte prin citirea unei mire sau prin decodarea unui semnal reflectat de o baliză electronică, radio sau laser, folosit în efectuarea măsurătorilor topografice sau trasarea cotelor din planul topografic în teren. Nivelele cu lunetă sunt instrumentele topografice sau geodezice propriu-zise care folosesc gravitația pentru realizarea unei vize orizontale, asigurând preciziile necesare pentru determinarea diferențelor de nivel. Ele sunt formate, în principiu, dintr-o lunetă, căreia îi este atașată o nivelă sau un sistem pendular. Luneta este prevăzută
Nivelă topografică () [Corola-website/Science/332957_a_334286]
-
echilaterale). Într-un asemenea dispozitiv se măsoară numai una sau două laturi, numite baze, iar toate celelale puncte se determină indirect, numai prin măsurarea unghiurilor. Prin triangulație se realizează un ansamblu de triunghiuri pe teren, care constituie infrastructura oricărei ridicări topografice, numită rețea de triangulație. Metoda a permis determinarea precisă a arcelor de cerc meridiane și paralele. Spre exemplu, pentru determinarea distanței dintre două puncte aflate aproximativ pe același meridian se proiectează între aceste puncte un lanț de triunghiuri, având lungimea
Triangulație () [Corola-website/Science/332970_a_334299]
-
ul reprezintă ansamblul de metode, procedee și operații geodezice care se folosesc pentru determinarea înălțimii diverselor puncte de pe suprafața terestră, în scopul reprezentării reliefului regiunii respective pe o hartă sau pe un plan topografic. ul se execută cu instrumentele de nivelment specifice și este utilizat, în principal, în topografie și construcții. Altitudinile sau înălțimile punctelor topografice sunt măsurate și calculate în funcție de o suprafață de referință sau de comparație. Această suprafață trebuie să fie perpendiculară
Nivelment () [Corola-website/Science/332976_a_334305]
-
diverselor puncte de pe suprafața terestră, în scopul reprezentării reliefului regiunii respective pe o hartă sau pe un plan topografic. ul se execută cu instrumentele de nivelment specifice și este utilizat, în principal, în topografie și construcții. Altitudinile sau înălțimile punctelor topografice sunt măsurate și calculate în funcție de o suprafață de referință sau de comparație. Această suprafață trebuie să fie perpendiculară în orice punct al ei la direcția gravitației. Suprafețele care îndeplinesc această condiție se numesc suprafețe de nivel, iar suprafața care se
Nivelment () [Corola-website/Science/332976_a_334305]
-
aparate numite "medimaremetre" sau "medimaregrafe". În funcție de instrumentele utilizate la determinarea diferențelor de nivel, diferențe cu ajutorul cărora se calculează altitudinea punctelor, nivelmentul geodezic se clasifică în două categorii: Pentru calcularea altitudinii prin acest procedeu se folosec două instrumente: nivelă și miră topografică. Nivela este un instrument optic, prevăzut cu o lunetă topografică care se poate roti doar în plan orizontal. Cu ajutorul lunetei se citește înălțimea de pe miră, aflată în punctul pentru care dorim să determinăm altitudinea. Nivelmentul geometric poate fi de capăt
Nivelment () [Corola-website/Science/332976_a_334305]
-
diferențelor de nivel, diferențe cu ajutorul cărora se calculează altitudinea punctelor, nivelmentul geodezic se clasifică în două categorii: Pentru calcularea altitudinii prin acest procedeu se folosec două instrumente: nivelă și miră topografică. Nivela este un instrument optic, prevăzut cu o lunetă topografică care se poate roti doar în plan orizontal. Cu ajutorul lunetei se citește înălțimea de pe miră, aflată în punctul pentru care dorim să determinăm altitudinea. Nivelmentul geometric poate fi de capăt sau de mijloc: Nivelmentul trigonometric se bazează pe faptul că
Nivelment () [Corola-website/Science/332976_a_334305]
-
În topografie un reper de nivelment reprezintă un indicator de nivel care servește la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. Altitudinile sau cotele punctelor topografice sunt măsurate și calculate în funcție de o suprafață de referință sau de comparație. Această suprafață trebuie să fie perpendiculară în orice punct al ei la direcția gravitației. Suprafețele care îndeplinesc această condiție se numesc suprafețe de nivel, iar suprafața care se
Reper de nivelment () [Corola-website/Science/332979_a_334308]
-
provizorii se folosesc borne de beton, țăruși metalici, stâlpi din lemn, soclul de zid sau de piatră a unei clădiri sau garduri, stânci. La plantarea reperelor sau mărcilor de nivelment se descrie locul de amplasare, în mod asemănător cu descrierea topografică a punctelor de sprijin planimetrice.
Reper de nivelment () [Corola-website/Science/332979_a_334308]