7,855 matches
-
ierta. Când imposibilul a fost făcut posibil, el a devenit răul absolut, nepedepsibil tot pe atât pe cât de neiertat”. Foștii deținuți politici din România comunistă consideră că este posibilă iertarea, însă doar dacă vinovatul se căiește; dar nu este posibilă uitarea. Horia-Roman Patapievici este chiar mai radical în unul dintre textele sale în care analizează același lucru: „Victima nu are dreptul de a practica angelismul față de călău”. Cred, însă, că poziția cel mai adecvat formulată poate fi găsită într-un text
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
dispărut, prin faptul că eul nostru central sau real poate ființa tocmai pentru că poate fi plin de o simpatie vie pentru niște ființe reale sau reprezentate și de abia după aceea se întoarce la existența sa izolată, așa încît, prin uitare de sine, va fi suferit totuși o schimbare. Eul nostru real poate oscila între uitarea de sine și conștiința de sine iar înclinarea spre uitarea de sine este adeseori cea mai rodnică. Desigur, Lehmann recunoaște tranziții între cele trei feluri
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
plin de o simpatie vie pentru niște ființe reale sau reprezentate și de abia după aceea se întoarce la existența sa izolată, așa încît, prin uitare de sine, va fi suferit totuși o schimbare. Eul nostru real poate oscila între uitarea de sine și conștiința de sine iar înclinarea spre uitarea de sine este adeseori cea mai rodnică. Desigur, Lehmann recunoaște tranziții între cele trei feluri de sentimente dar această recunoaștere nu este suficientă. Chestiunea esențială este dacă are dreptate spunînd
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
reprezentate și de abia după aceea se întoarce la existența sa izolată, așa încît, prin uitare de sine, va fi suferit totuși o schimbare. Eul nostru real poate oscila între uitarea de sine și conștiința de sine iar înclinarea spre uitarea de sine este adeseori cea mai rodnică. Desigur, Lehmann recunoaște tranziții între cele trei feluri de sentimente dar această recunoaștere nu este suficientă. Chestiunea esențială este dacă are dreptate spunînd că reprezentarea despre mine însumi ca diferit de toate și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentimentele de pace și de melancolie devin covîrșitoare. Tragicul se potolește și comicul dispare. Dar chiar și la urmă de tot, cînd Prospero crede că a biruit tot răul, lăsîndu-se liniștit în seama unor viziuni festive și dînd cu totul uitării bestia umană Caliban și conspirația acestuia, el este cutremurat, gîndindu-se pe neașteptate la discordanțele ce continuă să persiste. Nu a putut să preschimbe bestia umană în om. Și așa cum a trebui să-și alunge brusc viziunile sărbătorești, întreaga lume pe
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
între existența ideală și viața în lumea practică. Și deși Platon, ca om bogat și mare poet, avea o concepție vie despre contradicțiile vieții, aceasta apărîndu-i în același timp ca o comedie și o tragedie, (cf. § 40), el dă totuși uitării, în lumea ideilor, atît tragicul cît și comicul existenței. Schimbările și contradicțiile predomină doar în lumea sensibilă; în cea ideală însă, neschimbarea și unitatea sînt stăpîne. În lumea ideilor nu este loc nici pentru jeluirea tragică, nici pentru rîsul comic
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de snob, graseiind pe la serate pretențioase! Back to work! Opera lui Lloyd Webber excelează, ca și altele scrise de acest compozitor plin de har, în arii fermecătoare. Mi-amintesc, din filmul Amadeus, disperarea lui Salieri că opurile sale căzuseră în uitare, în timp ce ale lui Mozart străluceau până și pe fețele ascultătorilor. Ce anume face ca un artist să aibă priză la public, imediat și peste veacuri, nu știu. Nu geniul, nici norocul, nici măcar pactul cu diavolul, ca-n literatura romantică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
perfecționării "meseriei" au constituit, pe alocuri, tot atâtea subiecte de inspirație... Sărbătorile vinului sunt un prilej de a așeza la loc de cinste uneltele viticultorului de altădată și de a conserva tradiții populare care, altfel, ar risca să fie date uitării. Vinul, prin însăși simbolistica sa, este eminamente "festiv" și via dă acestei sărbători adevăratele sale rădăcini. Sărbătorile vinului transmit atât de mult tradițiile populare încât au loc uneori chiar și acolo unde fructul lui Bachus nu este decât o amintire
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
întâi și cele de mâna a doua, între puterile mari, influente și toți ceilalți. Țările membre mici trebuie să coopereze mai mult decât o fac în prezent. Din perspectivă finlandeză, sunt semne că idea de transparență nu va fi dată uitării. Sunt îngrijorat că transparența, favorizată de țările nordice, va fi ignorată. Există semne de întrebare, de exemplu, privind închisorile secrete din Europa de Est și legătura lor cu războiul împotriva terorismului. Uneori se pare că extinderea UE s-a încheiat, deși ea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
consider că este important ca o societate să avanseze dincolo de recunoașterea faptului că trecutul a fost dificil, pentru a recunoaște și a confrunta activ chestiunile pe care le ridică "asumarea trecutului". Trecutul nu poate fi ignorat într-un pact al uitării. Spania a încercat aceasta după războiul civil și acum, după 60 de ani, țara este încă paralizată de întrebări de genul dacă copiilor celor exilați trebuie să li se dea confere cetățenie, dacă gropile comune trebuie exhumate și acuzațiile de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
anarhiste prin faimoasele legi scelerate care, în decembrie 1893, lărgeau noțiunea de provocare la crime prin mijlocirea presei și, în iulie 1884, defereau tribunalului corecțional articolele care "au ca scop propaganda anarhistă". Odată criza trecută, aceste texte au căzut în uitare. 3. Ziarele pariziene. La Paris, în perioada de aur, existau între 50 și 70 de cotidiene; în 1910, din 60 de titluri, 39 aveau un tiraj mai mic de 5.000 de exemplare, din care 25 mai mic de 500
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
considerabilă, nu numai pentru că acesta a bulversat viața ziarelor și, cel puțin în Franța și în Germania, a provocat o ruptură brutală a evoluției anterioare, dar și pentru că a relevat într-o lume în care dobîndirea ideilor liberale condusese la uitarea acestui lucru puterea propagandei pe care regimurile totalitare au utilizat-o la extrem. I. Dificultățile materiale și mișcarea de concentrare Dacă, în Statele Unite și în Anglia, războiul a avut mai cu seamă ca efect creșterea tirajelor ziarelor prin interesul pe
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
cândva pe cei ce ți-au dat viață? Voi merge în Bicaz. Fără zgomote și zurgălăi și-i voi căuta. Ce va fi, nu știu, nu mă interesează. Viața mea e în N3, la scara 2, etajul 6, apartament 80. „Uitarea se răzbună și nu te răzbună niciodată“ „Măcar o dată în viață, Luca poate să citească și să înțeleagă singur adevărul, cum e el, trecut prin atâtea epoci, trăit într-o singură epocă, cea ceaușistă.“ I-ai dat fiului tău cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
-ul lui și abia aștept să-l bat la fotbal pe computer. Pe mine, Cartea vieții mele m-a durut și m-a-ntristat deopotrivă. Zâmbești citind-o, dar surâsul e din ce în ce mai des amar. Tu vorbești mereu în ea despre uitare. Ce n-ar trebui să uite oamenii niciodată? Să nu uite nimic. Uitarea se răzbună și nu te răzbună niciodată. Uitarea te omoară și nu te mai aduce înapoi pe lume niciodată. Circul nostru vă prezintă Lucian Dan TEODOROVIC Eliberarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
mine, Cartea vieții mele m-a durut și m-a-ntristat deopotrivă. Zâmbești citind-o, dar surâsul e din ce în ce mai des amar. Tu vorbești mereu în ea despre uitare. Ce n-ar trebui să uite oamenii niciodată? Să nu uite nimic. Uitarea se răzbună și nu te răzbună niciodată. Uitarea te omoară și nu te mai aduce înapoi pe lume niciodată. Circul nostru vă prezintă Lucian Dan TEODOROVIC Eliberarea de complexe Asemenea celor mai mulți dintre cei care au scris despre succesul extraordinar al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
m-a-ntristat deopotrivă. Zâmbești citind-o, dar surâsul e din ce în ce mai des amar. Tu vorbești mereu în ea despre uitare. Ce n-ar trebui să uite oamenii niciodată? Să nu uite nimic. Uitarea se răzbună și nu te răzbună niciodată. Uitarea te omoară și nu te mai aduce înapoi pe lume niciodată. Circul nostru vă prezintă Lucian Dan TEODOROVIC Eliberarea de complexe Asemenea celor mai mulți dintre cei care au scris despre succesul extraordinar al lui Cristian Mungiu la Cannes, n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
închise între filele aurite era însuși bunicul ei, Edouard Laboulaye. “ „În 1872 apăruse la București o cărticică intitulată Povești albastre, care tălmăcea câteva dintre basmele lui Laboulaye. De atunci însă - la noi - autorul acesta și poveștile lui au fost date uitării.“ De parcă ai putea să uiți de prichindelul care-ncape-ntr-o ciubotă, Degețel, sau de viteazul cavaler Yvon, sau de Omulețul Cenușiu, sau de Zerbin, tăietorul de lemne... Sau de Perlino, bărbatul din zahăr și flori de portocal. Născut din mâini delicate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
activitate creatoare. În cadrul rarelor sale omagieri ca dascăl și om de știință, cele mai emoționante au fost cele ale studenților care invariabil începeau cu lozinca „dreptate profesorului Paulescu”. Și ele însă aveau să pălească treptat, pentru că vălul tăcerii și al uitării se va așterne prin contribuția condamnabilă și degradantă a urmașului său la catedră, profesorul Ion Nițescu, cea mai sinistră figură a vieții academice românești, care reușește astfel să-și consacre tristul renume în cunoscuta sintagmă „fenomenul Nițescu”. Lui i se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe care România a parcurs- o la sfârșitul perioadei interbelice, dar și în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale și mai ales în perioada comunistă, au făcut ca opera paulesciană, mai ales sub aspect social, să fie dată cu totul uitării, cu atât mai mult cu cât ideologia materialist atee nu admitea supranaturalul ca parte integrantă a binomului materie-spirit pe care de altfel îl nega cu vehemență. Pentru că așa cum spunea Nichifor Crainic în nemuritoarele pagini dedicate lui Paulescu “Naturalul și supranaturalul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
vălul tăcerii (deși încercări au fost și perioade lungi nu s-a vorbit de ei ca oameni de știință, deschizători de drumuri), gândirea lor social politică și filosofică a fost criticată, pusă la stâlpul infamiei, vehement contestată și chiar dată uitării ca urmare a uneltirilor unor forțe oculte, a unor regimuri care își fundamentau doctrina pe alte criterii decât cele valorice și nu mai puțin de orgoliile unor epigoni care nu se puteau vedea din umbra acestor titani în domeniul biologiei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pentru că «morala creștină ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor în societate. Soluția? - Înapoi ia morala creștină» afirmă Gr. T. Popa. Aceste afirmații realiste aveau să-l coste cariera, viața și uitarea impusă de autoritățile comuniste. Dar cum întotdeauna adevărurile mari, oamenii de excepție și ideile lor răzbat prin timp, această șansă peste timp avea să-l aducă și pe Gr. T. Popa în galeria marilor noastre valori. Unul din elevii săi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
doctrinele conjuncturale, pentru că multe dintre ele s-au dovedit nefaste atunci când au fost aplicate societății. - Nu în ultimul rând destinul postum care i-a unit, pentru că au fost destui acei care au dorit să le umbrească opera în speranța că uitarea se va așterne peste ei odată cu trecerea timpului. Și, poate că aici se potrivesc cum nu se poate mai bine, cuvintele de o extraordinară profunzime pe care le rostea Corneliu Zelea Codreanu (liderul tineretului naționalist din perioada interbelică) când se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
propășirea neamului românesc «Ei strălucesc în istorie ca niște chipuri de aur care, fiind pe înălțimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce pe întinderile cele de jos, fie ele cât de mari și de numeroase, se așterne întunericul uitării și al morții». Și iată cum, pentru realizările lor de excepție în plan științific, pentru profunzimea gândirii lor în plan filosofic și social, posteritatea avea să-i așeze în panteonul marilor noastre personalități și valori ale științei și culturii, în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de vieți (Constantin Ionescu Târgoviște). Victimă a unui furt intelectual de proporții, care în egală măsură poate fi numit furtul intelectual al secolului al XX-lea, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, asupra lui se aruncă vălul tăcerii și uitării în speranța că trecerea timpului îl vor scoate definitiv din memoria umanității. După aproape 50 de ani de tăcere vinovată, atât din partea autorităților timpului cât și din partea cercurilor științifice autohtone, prin acțiunea câtorva temerari în domeniul științific și medical, adevărata
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
groapa istoriei a foștilor miniștri, cu rezultatele bune cu tot. Nimeni nu mai știe astăzi că Noica a înființat ANL-ul, toată lumea îl vede pe ministrul Mitrea tăind panglica la drumuri și blocuri noi. Mureșan a luat după el în uitare cupoanele agricole, scutirea de impozit pe terenul și pe venitul agricol. Lupu iese hulit din viața politică, deși legea lui privind retrocedarea pădurilor și pământului a rămas. Și nici măcar eu nu reușesc să-mi amintesc numele inițiatorului „legii caselor naționalizate
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]