7,246 matches
-
definesc amenințările într-un mod foarte diferit de statele europene, parțial din cauza poziției lor vulnerabile unice, de hegemon al lumii, și parțial pentru că au capacitatea de a recurge la forța militară pentru a contracara aceste amenințări, ca hegemon (Kagan, 2003). Validitatea acestor afirmații după 11 septembrie 2001 a redus relevanța argumentului lui Kapstein și Mastanduno cu privire la tendința de aliniere ce a caracterizat, aparent, sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece. Invers, analiza lui Kagan are un impact major asupra dezbaterilor actuale pentru că
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
iubești, mă lași în pace, neexistând o presupoziție declanșată de conector (relația de implicație este propusă la nivel asertiv), nu avem nici vreo implicatură convențională vizând acceptarea acesteia, destinatarul putând foarte bine să conteste faptul asertat, fără să conteste și validitatea mesajului ca atare ("Ba, te iubesc și-ți vreau binele, așa că nu te las în pace deloc"). 4.1.2.2. Implicaturile conversaționale generalizate sunt anulabile, fără a afecta validitatea enunțului ca mesaj; ele sunt, de asemenea, specifice fiecărui conector
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
foarte bine să conteste faptul asertat, fără să conteste și validitatea mesajului ca atare ("Ba, te iubesc și-ți vreau binele, așa că nu te las în pace deloc"). 4.1.2.2. Implicaturile conversaționale generalizate sunt anulabile, fără a afecta validitatea enunțului ca mesaj; ele sunt, de asemenea, specifice fiecărui conector în parte. Astfel, pentru chiar dacă (cvasisinonim al lui deși la nivel logico-semantic6 și purtător al aceleiași implicaturi convenționale, datorate presupoziției) avem, în plus față de deși, o dublă implicatură conversațională generalizată
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
prin care a fost realizat acest obiectiv în Tractatus. „Opera lui Wittgenstein - aici este avut în vedere Tractatus-ul - reprezintă o strălucită respingere a metafizicii cu propriile ei mijloace: un procedeu ce amintește de demonstrația lui Saccheri, care arată lipsa de validitate a anumitor figuri silogistice prin argumente ce sunt construite într-un mod ce corespunde tocmai acestor figuri.“22 Unii interpreți sunt, desigur, de acord că această apropiere a țelurilor urmărite nu trebuie să ne facă să trecem cu vederea deosebiri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1254 o structură stabilă, bazată pe principiul potrivit căruia orice contribuție putea fi impusă numai cu acordul "arhiepiscopilor, episcopilor, și altor prelați, conți, suverani, oameni de arme, burghezi și alți oameni liberi" și pe dreptul adunării elective de a controla validitatea alegerilor, sustrăgând astfel reprezentanților regelui acest privilegiu. Putem observa că sunt deja prezente, în fază incipientă, principiile moderne ale suveranității și independenței Parlamentului. În anul 1265, Simone de Montfort, al șaselea conte de Leicester, a convocat primul Parlament. Odată cu "Laws
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
a acreditat existența unui deficit de democrație în organizarea și funcționarea Uniunii Europene. Acesta, de fapt, se referă la organizarea specifică a Parlamentului European. De multe ori, sistemul politic național este prezentat ca fiind superior deoarece acesta și-a demonstrat validitatea, spre deosebire de sistemul politic european. Cu toate că, de multe ori, pentru cei interesați de construcția comunitară, nivelul național este punctul de referință (poate chiar singurul) și chiar de comparație, consider că problema o reprezintă o abordare greșită a subiectului. Compararea unui parlament
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
președinților, prezentându-și motivele. În cazul în care Conferința președinților consideră că, în mod excepțional, Parlamentul nu ar trebui să prezinte observații sau să intervină în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care este pusă în cauză validitatea unui act adoptat de Parlament, chestiunea este prezentată fără întârziere plenului. În situații de urgență, Președintele poate lua măsuri conservatorii, pentru respectarea termenelor stabilite de instanța respectivă. În astfel de situații, procedura prevăzută la prezentul alineat este pusă în aplicare
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
efectua transporturi naționale pe teritoriul unui stat membru. 4. Hotărâri preliminare referitoare la actele Parlamentului Potrivit articolului 267 TFUE "Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la: (a) interpretarea tratatelor; si cu privire la (b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
sugerat o serie de concluzii/ipoteze pentru cercetări ulterioare având un grad consistent de plauzibilitate. O analiză ulterioară, bazată pe o operaționalizare și instrumentare cantitativă a conceptelor vehiculate este necesară pentru a estima gradul de generalizare a concluziilor formulate. Totuși, validitatea acestora a fost verificată prin triangularea datelor În timpul stadiului Însuși de culegere a datelor prin interviu. Astfel, concluziile preliminare formulate au fost supuse participanților la studiu În cursul interviurilor următoare. 3.1. Instituirea câmpului organizațional Privit dintr-o perspectivă legală
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
contradictorii este complicată și de calitatea diferită a studiilor: unele, retrospective, pe loturi mici, altele, prospective, controlate. în cele ce urmează, vom discuta toți factorii potențiali, menționați în literatură, enumerând cercetările pro sau contra, încercând în final să concluzionăm asupra validității și importanței fiecărui element prognostic. Schematic, determinanții progresiei pot fi clasificați în două categorii: A) genetici, constituționali asupra cărora tratamentul nu are impact: vârsta gena PKD1 vs PKD2 sexul anticipația rasa imprintingul. B) non-genetici capabili de a fi modificați, prin
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în structura limbajului pe parcursul evoluției sale sunt condiționate de interacțiunea a trei factori: maturație-învățare-dezvoltare. N. Jinkin (după Al. Roșca 1975) consideră că mecanismul neurofiziologic al limbajului îl constituie activitatea reflexă a unui analizator complex, „audio-verbomotor” cu o funcție unitară. În funcție de validitatea componentelor acestui analizator la venirea pe lume a copilului, sub influenta acțiunii celor trei factori și nu numai, se dezvoltă anumite capacități ce permit o evoluție rapidă a limbajului. Una din aceste capacități este cea a auzului fonematic. P. P.
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
societăților industriale, cu circulația liberă a informației în societățile ne-industriale și în vremurile moderne în care au apărut sateliții și poșta electronică. Este suficientă o privire aruncată asupra datelor etnografice referitoare la societățile lipsite de scriere, pentru a dezminți validitatea acestei caracterizări. De exemplu, Foster (1979: 108-109), care a studiat satul Tzintzuntzan din Mexic la mijlocul anilor 1940, notează că "falsurile minore sau majore sînt la ordinea zilei". Copiii, spune el, "sînt mințiți permanent", iar înșelătoriile sînt utilizate în mod pragmatic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
doar parțial explicitată de Marx, reprezintă, la nivelul premiselor sale de bază, o nouă abordare a domeniului culturii. Operele culturale nu mai sunt privite ca entități sui generis de un anumit tip, nici doar ca "reprezentări" ale căror sens și validitate depind numai de relația lor de corespondență cu altceva. Ele sunt obiectivări ale practicilor sociale, a căror funcție primară este crearea, transmiterea și impunerea semnificațiilor prin care indivizii pot să înțeleagă în mod colectiv propria lor situație de viață, limitele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
aderit/ Chemat sau nechemat, Dumnezeu va veni»... și vorbim aici de un medic psihoterapeut! Un poet precum Rilke, nu tocmai ușor pentru sine și pentru alții, avea să scrie în una dintre magnificele sale poezii: Chiar dacă nu vrem, Dumnezeu crește». Validitatea vieții consacrate se decide «în lume», care nu este doar a «altora», ci și a noastră, căci, în mod inevitabil, facem parte din ea și, în special, pentru că alegem să ne dăm viața pentru «mântuirea» sa. Nu este vorba de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
În conformitate cu dorințele cetățenilor pe care Îi guvernează. Mai mult, pacea Între democrații ar fi consolidată de cooperarea economică, prin crearea unor sisteme complexe de interdependențe. Ipoteza „păcii democratice” a generat o serie de dezbateri teoretice privind relevanța sa analitică și validitatea sa empirică (Brown et al., 1996), dar este la fel de interesantă și din punct de vedere al practicii relațiilor internaționale. Acțiunile politice inspirate de teoria păcii liberale nu sunt o noutate a ultimelor decenii. În contextul primului război mondial, președintele Woodrow
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
aceasta nu din temeiurile oferite de realiștii moderați. A treia concluzie este aceea că moralismul reprezintă o metodologie pe care filosofia politică este pe deplin justificată să o utilizeze și că niciun contra-argument realist (radical) nu reușește să atingă teza validității și necesității acestei metodologii. În sfârșit, potrivit celei de a patra concluzii, toate obiecțiile avansate în cruciada realiștilor, radicali sau moderați, împotriva "moralismului" sunt nesustenabile (de cele mai multe ori, ele fiind rodul unor neînțelegeri sau deformări grave ale poziției filosofilor acuzați
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
constitui rezultatul unor procese sau decizii politice concrete. Altfel spus, pentru a evita circularitatea sau regresul în argumentare, justificarea lor trebuie să transceandă procesele politice existente sau "politica reală" (i.e., justificarea lor trebuie să recurgă la principii care au o validitate independentă de procesele și deciziile politice curente). De ce ar trebui, așadar, ca toți (sau măcar suficient de mulți dintre) subiecții unei ordini sociale stabile și sigure să fie de acord (în mod liber) în privința acceptabilității ei pentru ca acea ordine socială
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
cei doi -, nu am putut vedea nicio altă bază justificativă a acestor valori decât ideea libertății și egalității fiecărei persoane. Și de vreme ce acestea sunt exemple tipice de valori utilizate în filosofia morală, este incomprehensibil pentru noi de ce cineva ar nega validitatea conceperii lor ca valori morale [...] Argumentul realist este acela că putem să ne descurcăm și fără moralismul politic, i.e., genul de teorie politică ale cărei teorii sunt fundamentate pe principii și valori morale. Dar dacă realiștii încep să argumenteze că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
principii epistemice fundamentale (presupuse a fi) unanim acceptate în "epistemologia populară". Proiectul este cu siguranță unul filosofic, însă, după câte îmi pot da eu seama, nu unul de natură normativ-morală. El pare mai curând subsumabil epistemologiei decât filosofiei morale. Iar validitatea afirmației că acest proiect ridică o problemă pentru definirea filosofiei politice ca ramură a eticii nu depinde, desigur, de șansele lui de succes. Afirmația rămâne validă, altfel spus, chiar dacă ne situăm de partea celor care au argumentat sau argumentează că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
liberi și egali. Consider, altfel spus, că Ronald Dworkin sau Will Kymlicka au avut dreptate să insiste că acceptarea și interpretarea cât mai adecvată a principiul tratării tuturor cetățenilor ca (liberi și) egali constituie o condiție sine qua non de validitate pentru orice concepție politică. A contesta legitimitatea acestui principiu moral și legitimitatea sa drept criteriu de validitate al concepțiilor politice înseamnă a te plasa cu mult dincolo de sfera rezonabilului, plauzibilului și - în general - de regulile unei dezbateri acceptabile și civilizate
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că acceptarea și interpretarea cât mai adecvată a principiul tratării tuturor cetățenilor ca (liberi și) egali constituie o condiție sine qua non de validitate pentru orice concepție politică. A contesta legitimitatea acestui principiu moral și legitimitatea sa drept criteriu de validitate al concepțiilor politice înseamnă a te plasa cu mult dincolo de sfera rezonabilului, plauzibilului și - în general - de regulile unei dezbateri acceptabile și civilizate. Principiul tratării tuturor cetățenilor ca (liberi și) egali rezultă cu necesitate din principiul egalității umane fundamentale, principiu
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
tuturor cetățenilor ca (liberi și) egali rezultă cu necesitate din principiul egalității umane fundamentale, principiu indemonstrabil, dar, bineînțeles, nu mai puțin valid și nu mai puțin imperativ din cauza indemonstrabilității sale2. Există foarte multe principii, concepții sau reguli etice a căror validitate constituie subiectul unui dezacord rezonabil. Principiul tratării tuturor cetățenilor ca liberi și egali sau principiul egalității (și libertății) umane fundamentale nu fac parte, însă, din categoria acestor principii 3. În lumina acestor convingeri, cred că sunt îndreptățit să consider că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
săi, o disciplină bazată "nu pe adevărurile moralității, ci pe acele trăsături fundamentale ale condiției umane care constituie realitatea vieții politice"25 și care să întrebe "ce principii trebuie să capete forță de lege"26 fără a se interesa despre validitatea lor morală, ci numai despre "cât de bine pot ele rezolva problemele distinctive ale vieții politice (i.e., conflictele, dezacordul, puterea și autoritatea)"27. Într-o afirmație similară tezei pentru care au argumentat Eva Erman și Niklas Möller, Larmore a obiectat
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
obiectat că filosofia politică nu poate preciza condițiile în care puterea coercitivă poate fi exercitată în mod legitim (iar un sistem politic nu își poate asigura percepția de legitimitate în fața cetățenilor) fără ajutorul unor "principii ale dreptății prezentate ca având validitate independentă de ordinea politică în sine"28. E adevărat, a opinat Larmore, Williams are dreptate să considere că exigența legitimării puterii politice nu este neapărat o exigență morală, ci una inerentă politicii. Însă Williams și realiștii care îl urmează în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
care trebuie să exprime o moralitate anterioară politicii: ea trebuie să încorporeze o idee despre ceea ce constituie o exercitare dreaptă a puterii coercitive - iar o astfel de idee nu este doar o concepție morală, ci o concepție morală a cărei validitate trebuie să fie înțeleasă ca fiind antecedentă autorității statului, în virtutea faptului că ea servește fundamentării acestei autorități"29. Pentru a sprijini această teză, Larmore a apelat, practic, așa cum l-am înțeles eu, la o tactică extrem de simplă, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]