10,890 matches
-
Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și colegiile de disciplină de pe lângă inspectoratele școlare sunt organe administrativ-jurisdicționale. Capitolul II Răspunderea disciplinară Articolul 5 (1) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. ... (2) Personalul didactic de predare și de pregătire/instruire practică, personalul didactic
REGULAMENT din 2 mai 2012 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi ale colegiilor de disciplină de pe lângă inspectoratele şcolare judeţene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241342_a_242671]
-
Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și colegiile de disciplină de pe lângă inspectoratele școlare sunt organe administrativ-jurisdicționale. Capitolul II Răspunderea disciplinară Articolul 5 (1) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. ... (2) Personalul didactic de predare și de pregătire/instruire practică, personalul didactic
ORDIN nr. 3.866 din 2 mai 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi ale colegiilor de disciplină de pe lângă inspectoratele şcolare judeţene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241341_a_242670]
-
criticile pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 820 din 7 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 23 iunie 2010. Prin dispozițiile art. 1 lit. g) din Legea lustrației, se instituie o prezumție de vinovăție, de încălcare a drepturilor omului, a Constituției și a legilor, a documentelor internaționale semnate și ratificate de România, prin exercitarea atribuțiilor de serviciu de către întreaga categorie profesională a procurorilor. În viziunea legii, răspunderea juridică și sancțiunea se întemeiază pe deținerea
DECIZIE nr. 308 din 28 martie 2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) din Legea lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241334_a_242663]
-
fi culpabilizată în întregime, fiind necesar să se dovedească dacă, prin activitatea lor, procurorii au încălcat drepturile și libertățile omului, întrucât fiecare răspunde pentru fapta proprie. "Apoi, procurorii care au lucrat în dosarele penale puneau concluzii asupra faptelor săvârșite, a vinovăției și solicitau aplicarea unei pedepse corespunzătoare, judecătorul fiind acela care condamna sau achita. Cu toate acestea, judecătorii nu sunt cuprinși în legea criticată." Legea lustrației creează "o imensă paradigmă, și anume: trebuiau să fie aplicate legile în vigoare, în condițiile
DECIZIE nr. 308 din 28 martie 2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) din Legea lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241334_a_242663]
-
preponderent individuală și există numai întemeiată pe fapte juridice și acte juridice săvârșite de o persoană, iar nu pe prezumții." ... b) "Legea lustrației este excesivă în raport cu scopul legitim urmărit, deoarece nu permite individualizarea măsurii. Această lege instituie o prezumție de vinovăție și o adevărată sancțiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere colectivă și pe o culpabilizare generică, globală, făcută pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept și prezumției de nevinovăție instituite prin art. 23
DECIZIE nr. 308 din 28 martie 2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) din Legea lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241334_a_242663]
-
principiu înfrânt și prin aceea că textele de lege criticate instituie o prezumție legală absolută privind legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, stabilind în sarcina contravenientului obligația răsturnării probei, și nicidecum în sarcina agentului constatator care a stabilit vinovăția. Totodată, susține că sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. k) și art. 115 alin. (1), deoarece materia contravențională aparține domeniului contenciosului administrativ, reglementat exclusiv prin lege organică, având în vedere "raporturile stabilite între cetățean și
DECIZIE nr. 236 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241398_a_242727]
-
Libertatea individuală, art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, potrivit art. 5^2 din Codul de procedură penală prezumția de nevinovăție a unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte penale încetează la momentul stabilirii vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Or, norma constituțională a art. 23 alin. (11) impune o garanție mai largă pentru persoanele acuzate de săvârșirea unei fapte penale decât norma din Codul de procedură penală, deoarece presupune existența unei trimiteri în
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
opinia autorului ar fi trebuit ca în text să se facă mențiunea faptului că încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu aparține organului de urmărire penală, este o propunere a acestuia adresată instanței de judecată în cadrul acuzării și nu o confirmare a vinovăției persoanei cercetate, care, prin ipoteză, trebuie să fie prezumată nevinovată. Autorul excepției Nicolae Ghinea susține că prevederile art. 248, art. 249 și art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 26 referitor la Viața
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: - Art. 5^2 din Codul de procedură penală: "Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă."; - Art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art.
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
pornește de la premisa potrivit căreia textul legal criticat referitor la prezumția de nevinovăție are o redactare restrictivă în raport cu art. 23 alin. (11) din Constituție. Astfel, textul din Codul de procedură penală statuează că prezumția de nevinovăție încetează la momentul stabilirii vinovăției unei persoane printr-o hotărâre penală definitivă. Or, norma constituțională de referință impune o garanție mai largă, deoarece prin sintagma "până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare" se prezumă existența unei trimiteri în judecată urmată de o condamnare și de
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
ori decesul făptuitorului) nu mai poate fi considerată nevinovată, întrucât nu a fost niciodată condamnată. O astfel de interpretare nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 5^2 din Codul de procedură penală, "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printro hotărâre penală definitivă." Din analiza logică a textului rezultă fără echivoc că, în absența unei hotărâri de condamnare, persoana în cauză beneficiază de prezumție. De altfel, prezumția consacrată nu are în vedere existența sau inexistența unor proceduri preliminare
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
în vedere, pe de o parte, un termen până la care este activă, respectiv până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, și, pe de altă parte, vizează dreptul inculpatului de a nu fi obligat să își probeze nevinovăția. Altfel spus, până la dovedirea vinovăției de către organele judiciare, învinuitul sau inculpatul este presupus inocent. Prezumția are deci caracter procesual, așa încât, atunci când sunt indicii sau chiar probe temeinice de vinovăție, cel învinuit continuă să beneficieze de această prezumție până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre definitivă de
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
vizează dreptul inculpatului de a nu fi obligat să își probeze nevinovăția. Altfel spus, până la dovedirea vinovăției de către organele judiciare, învinuitul sau inculpatul este presupus inocent. Prezumția are deci caracter procesual, așa încât, atunci când sunt indicii sau chiar probe temeinice de vinovăție, cel învinuit continuă să beneficieze de această prezumție până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre definitivă de condamnare. Prin urmare, susținerea autorului potrivit căreia, în caz de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a procesului penal, persoana cercetată este lipsită
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
nevinovăția. Altfel spus, până la dovedirea vinovăției de către organele judiciare, învinuitul sau inculpatul este presupus inocent. Prezumția are deci caracter procesual, așa încât, atunci când sunt indicii sau chiar probe temeinice de vinovăție, cel învinuit continuă să beneficieze de această prezumție până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre definitivă de condamnare. Prin urmare, susținerea autorului potrivit căreia, în caz de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a procesului penal, persoana cercetată este lipsită de prezumția de nevinovăție pentru simplul motiv că nu s-a
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
un act de inculpare, este neîntemeiată, deoarece în aceste situații nu mai poate fi pusă în discuție existența prezumției, câtă vreme s-a dispus în mod cert cu privire la nevinovăție. Împrejurarea că pot subzista suspiciuni, cu sau fără relevanță juridică, cu privire la vinovăția unei persoane cercetate, dar necondamnate pentru motiv că a intervenit amnistia, prescripția, retragerea plângerii prealabile ori o altă cauză de nepedepsire, nu este de natură a afecta principiul constituțional enunțat, deoarece, potrivit art. 13 din Codul de procedură penală, în măsura în care
DECIZIE nr. 225 din 15 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 248, art. 249 şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 alin. (1) şi (3^1) , art. 2 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 , a dispoziţiilor Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241089_a_242418]
-
în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp. Titlul II INFRACȚIUNEA Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE Trăsăturile esențiale ale infracțiunii Articolul 17 Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșita cu vinovăție și prevăzuta de legea penală. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Pericolul social al faptei Articolul 18 Fapta care prezintă pericol social în ințelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/240867_a_242196]
-
administrativ prevăzute la art. 91. ------------- Alin. 2 și 3 ale art. 18^1 au fost modificate de pct. 1 al art. XX din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. Vinovăția Articolul 19 Vinovăție există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă. 1. Fapta este săvârșită cu intenție când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; ... b) prevede rezultatul
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/240867_a_242196]
-
art. 91. ------------- Alin. 2 și 3 ale art. 18^1 au fost modificate de pct. 1 al art. XX din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. Vinovăția Articolul 19 Vinovăție există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă. 1. Fapta este săvârșită cu intenție când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; ... b) prevede rezultatul faptei sale și
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/240867_a_242196]
-
și a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvărșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală. Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvărșirea aceleiași infracțiuni. ------------- Art. 19^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/240867_a_242196]
-
penală, se sancționează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție. Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Dispozițiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător. Capitolul IV PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI Formele pluralității Articolul 32 Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidivă. Concursul de
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/240867_a_242196]
-
ani sau cu amendă.* Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură raspunderea penală. Dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul când stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81. Revocarea suspendării condiționate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârșește din nou infracțiunea
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/240867_a_242196]
-
condamnat în primă instanță prin Hotărârea tribunalului militar din 7 iunie 2002. Prin urmare, controlul legalității arestării preventive, vizat la art. 5 § 4 din Convenție, este inclus instantaneu în hotărârea pronunțată la terminarea procesului în primă instanță și declarația de vinovăție consecutivă stabilirii legale a infracțiunii era suficientă pentru a justifica menținerea reclamantului în stare de arest preventiv [Negoescu împotriva României (decizie), nr. 55.450/00, 17 martie 2005]. Reiese că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat și
HOTĂRÂRE din 15 martie 2011 în Cauza Begu împotriva României - definitivă la 15 iunie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241059_a_242388]
-
în timpul videoconferinței din 6 iulie 2001 și campania de presă care a urmat nu au respectat dreptul său la prezumția de nevinovăție, contrar art. 6 § 2 din Convenție, care prevede: "Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită." 124. Reclamantul precizează că, în timpul videoconferinței din 6 iulie 2001, prim-ministrul i-a adus atingere dreptului la prezumția de nevinovăție, prezentându-l ca pe un delincvent, și că declarația a fost preluată de mass-media
HOTĂRÂRE din 15 martie 2011 în Cauza Begu împotriva României - definitivă la 15 iunie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241059_a_242388]
-
Allenet de Ribemont, citată anterior, pct. 38). Aceasta reamintește totodată că o campanie de presă virulentă este, în unele cazuri, susceptibilă să prejudicieze caracterul echitabil al procesului, influențând opinia publică și, în consecință, instanțele care trebuie să se pronunțe asupra vinovăției acuzatului [Akay împotriva Turciei (decizie), nr. 34.501/97, 19 februarie 2002]. 128. În ceea ce privește declarația prim-ministrului, Curtea notează pentru început că videoconferința a avut loc numai cu prefecții, într-un cadru profesional, fără să fie adresată publicului. În plus
HOTĂRÂRE din 15 martie 2011 în Cauza Begu împotriva României - definitivă la 15 iunie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241059_a_242388]
-
084/02, 25 martie 2008, pct. 9). Acesta s-a limitat la a preciza că 2 polițiști au fost prinși în flagrant delict, ceea ce corespunde mai degrabă unei informații privind desfășurarea unei anchete și nu echivalează cu o afirmație privind vinovăția. Ținând seama de contextul în care au fost făcute afirmațiile în litigiu, respectiv în cadrul unei prezentări a preocupărilor autorităților față de probitatea persoanelor care lucrează în instituțiile de poliție, Curtea admite că afirmațiile prim-ministrului pot fi înțelese ca o simplă
HOTĂRÂRE din 15 martie 2011 în Cauza Begu împotriva României - definitivă la 15 iunie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241059_a_242388]