70,637 matches
-
nouă publicație literară intitulată "Cuget clar". A apărut pînă în aprilie 1936 și a reapărut sub numele de "Noul sămănător" . Principalii colaboratori erau Iorga și scriitorul sămănătorist N. Batzaria. Criticii literari români aveau îndoieli în privința talentelor lui Batzaria. Meritul acestuia consta în capacitatea lui de a respecta cu strictețe linia sămănătoristă. Mai era și Brătescu-Voinești. Primul număr explica limpede că era vorba de o publicație culturală și literară pentru școli, tineret și comitetele bibliotecilor școlare ca instrument de păstrare a standardelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unilateral. Nu erau omise nici pozițiile literare ale lui Iorga. Opiniile lui sămănătoriste, chiar și controversele lui literare cu cumnatul său, Gheorghe Bogdan-Duică, erau menționate pe larg. Era acordată atenția cuvenită și controversei cu Maiorescu. Problema cu pamfletul lui Cernăianu consta în forma în care era prezentat acesta. El oferea extrapolări referitor la schimbările de atitudine ale lui Iorga față de diferite probleme, cum ar fi chestiunea evreiască, Maniu, diversele sale lucrări despre Mihai Viteazul, relațiile sale personale etc. etc. Cernăianu punea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România), condiția preliminară (și nu singura) a unei democrații operante era existența unei clase de mijloc sau, ca unic înlocuitor, a unei țărănimi puternice, încrezătoare și posesoare de pămînt. În absența acesteia, exista iminența unor tulburări sterile, după care alternativa consta în alunecarea spre stînga sau o dictatură reacționară 43. Cu toate acestea, Argetoianu trebuia să ocupe un loc aparte. Constantin Argetoianu provenea dintr-o puternică familie de boieri din Oltenia. El ar putea constitui obiectul unui studiu de caz asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
astfel la relațiile lui Iorga cu Mussolini. Atunci cînd naziștii austrieci l-au asasinat pe Dolfuss, Mussolini a trimis trupe italiene ca să împiedice Anschluss-ul. Iorga a fost de acord cu măsura aceasta. El era de părere că "vina lui Dolfuss consta în faptul că voia să țină Austria departe de ghearele imperialismului german", iar "asasinii lui au fost trimiși de acolo unde încă o crimă nu contează practic". Dar Mussolini era adeptul expansiunii totale. Următoarea victimă de pe lista lui avea să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lideri doresc expansiune și război, alții vor pace. Dar chiar și în țările totalitariste, oamenii vor pace, indiferent de ceea ce vor liderii lor. Dorința de pace poate fi înăbușită în timp de pace. "Dar în timp de război?... În aceasta constă riscul!"121 Într-unul din zig-zag-urile tipice ale fanteziilor lui politice, Iorga preconiza un "destin latin" comun, în care Italia și Franța se vor uni din dragoste. Lua încă o dată dorințele lui drept realitate. Dar mai era și altceva. Începînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
confunda pe Mussolini cu Hitler". În timpul primei întîlniri de la Veneția dintre Mussolini și Hitler, Iorga a afirmat cu bunăvionță că Mussolini l-a primit pe Hitler asemenea unui antic dux gentium roman, neacordînd nici o importanță deosebită întîlnirii lor122. În aceasta consta și speranța în această perioadă a conservatorilor din Austria, Ungaria și Polonia. Iorga era partizanul unei alianțe puternice cu democrațiile occidentale și al unor relații cît mai strînse posibil cu Statele Unite și spera într-o aliniere a Italiei în lupta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie scrisă istoria. Cu toate acestea, Dománovszky nu a ezitat să citeze definiția romantică a lui Michelet privind istoria ungurilor: "Ungaria, apărătoarea Occidentului de Semiluna victorioasă". Dománovszky continua însă să-l critice pe Iorga, spunînd: "Greșeala evidentă a lui Iorga constă în sistemul aplicat de el. Aceasta a fost cauza interpretării sale evident falsă a izvoarelor istorice, a ascunderii unor fapte importante sau a banalizării adevăratei semnificații a acestora". Sau, în altă parte: "Ca să poată ascunde adevărul, autorul român preferă să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-i atragă pe fiii cei mai buni ai altor naționalități și să-i trateze după aceea cu toată căldura și temperamentul lor ca pe niște frați"207. Argumentele istorice ale românilor, mai ales cele ale lui Iorga, aveau sens. Problema constă în lipsa probelor documentare care să dovedească prezența românilor în Transilvania timp de aproape un mileniu. Într-o astfel de situație, trebuie să folosim dovezile pe care le avem la dispoziție. Admiterea a altceva decît a probelor documentare sprijină pretențiile istorice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de "cultura sub-germană maghiară" sau, uneori, "odioasa cultură sub-germană -maghiară". Atunci cînd mișcarea radicală fascistă maghiară, Crucea-Săgeată, a promis să recunoască autonomia culturală a naționalităților maghiare (în cadrul unei Ungarii Mari), Iorga a respins Pax Hungarica a acesteia, întrebînd: În aceasta constă tot ce poate gîndi și realiza o nouă generație de unguri?" "Și care sînt garanțiile, continua el, că vor trata aceste naționalități (în această Pax Hungarica) în mod decent?"213 Aceste argumente au provocat o mare amărăciune de ambele părți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ultimilor ani ai vieții lui Iorga, în timpul cărora nazismul va merge din triumf în triumf, călcînd lumea în picioare. Dar el își va păstra credința în victoria finală a Occidentului și în înfrîngerea nazismului 1. Va pieri luptînd. Tragedia a constat în faptul că și-a dat sfîrșitul în momentul în care puterea nazistă atinsese apogeul. Anul 1937 a fost cel în care Pactul de la Versailles începea să se clatine. Mulți români urmăreau cu groază acest proces. Alții din cadrul "Pămîntului nimănui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
găsește nici o alinare în prietenie, în ciuda unor scrisori vechi sau în discuții despre zilele bune de pe vremuri. O viață socială de schimburi de idei pline de miez devenea practic imposibilă. Unii își găsesc relaxarea în talmeșbalmeșul dansurilor (un joc barbar constînd în a sări în sus și-n jos), îmbrățișînd oameni pe care nici măcar nu-i cunosc și bătînd pe loc din picioare în sunetele sălbatice ale muzicii negre. Copiii sînt crescuți în mijlocul unor astfel de ambianțe morbide și devin cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stare să poarte încărcătura. În toamna lui 1939, Iorga a inaugurat în "Neamul românesc" un serial reluat de alte mari cotidiene intitulat Originile statelor mici. A inițiat și o serie de conferințe la radio, despre "Viitorul statelor mici". Esența acestora consta în faptul că practic patru state conduc Europa, dar principiul naționalității trebuie apărat. Cu toate acestea, statele mici nu trebuie să aibă încredere în nici un tratat, ci doar în ele însele 96. Iorga aștepta mereu cu nerăbdare sosirea momentului în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Vitejii, are drept obiect secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Volumul șapte, Monarhii și volumul opt, Reformatorii, prezintă punctul de vedere mult prea favorabil al lui Iorga asupra epocii fanariote. Pentru el, cea mai importantă contribuție a fanarioților consta în faptul că nu întrerupseseră evoluția organică și că nu provocaseră o ruptură iremediabilă a acesteia. Despre această "ruptură" se vorbește în volumul nouă: Revoluționarii, care se ocupă de antecedentele anului 1848, de acest an al revoluției și de urmările
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
imperialismului, se simte încă o dată cît de mult era el produsul secolului al XIX-lea. Iorga continua să participe la congresele internaționale de istorie, cum a fost cel de la Varșovia din 1933. Din memoriile sale ai impresia că aceste congrese constau cam din 50% istorie și 90% politică. El deține un loc aproape permanent în Comitetul Internațional al Istoricilor, cel rezervat automat istoriei sud-est europene (și totodată europene). Iorga se ocupa cu toane de cea mai mare parte a acesteia, mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost ucisă mișelește și au fost delapidate miliarde sub pretextul reînarmării". Faptul că cenzura a permis tipărirea acestui articol făcea din el o chemare fățișă la revoltă. Deși starea de spirit era revoluționară, nimeni nu a apelat la Iorga. Tragedia consta în aceea că el era identificat cu regimul discreditat. Dilema României era dilema eternă a națiunii mici: "Hácha sau Mannerheim?" Întrebare rămasă fără răspuns pînă cînd Carol l-a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ținta multor ofense din partea Camarilei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
totuși "realismul extrem". Pentru strălucitul istoric și intelectual polonez A. Walicki, Dmowski era "principalul teoretician al realismului politic din Polonia" și totodată un reprezentant al "unui naționalism de interes național". Toate acestea seamănă cu "Legea Supremă" a lui Eminescu. Diferența constă mai curînd în gradul de coeziune decît în privința genului. Dmowski era mai realist și mai puțin romantic decît Iorga. Pentru Iorga, a explica prin violență sau a aplica un naționalism cu brutalitate erau de neconceput. El rămînea la visurile lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sa șansă politică de după război, galvanizînd așteptările "Generației tranșeelor", ar fi putut el oare să fi avut un mare impact asupra istoriei României? Privind retrospectiv din perspectiva sfîrșitului secolului al XX-lea, s-ar părea că singura diferență majoră ar consta în felul în care politicianul Iorga a intrat în istoria României. El ar fi lăsat o amprentă mai vizibilă și mai semnificativă, dar acest fapt ar fi avut doar o importanță minoră în domeniul politicii interne a României, ca să nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și A. Hillgruber, Hitler, Koenig, Carol und Antonescu: die Deutsche-Rumänische Beziehungen 1938-1944, Weisbaden, 1954, pp. 10-12 21 "Neamul românesc", 27 noiembrie 1938 22 "Neamul românesc", 5 noiembrie 1938 23 "Neamul românesc", 9 februarie 1936 și 8 iunie 1939. "Antisemitismul nostru constă în dreptul nostru de a trăi în țara noastră", scria Iorga. În 1930, Carol îi explica lui Iorga că el "nu este filosemit", dar că apela la considerente umane și economice în relațiile cu evreii. Memorii, vol. 6, p. 36 24
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de servicii sociale privea În primul rând educația, locuințele și Îngrijirea medicală, dar și zonele de recreere urbană, transportul public subvenționat, arta și cultura finanțate din bugetul de stat, precum și alte beneficii indirecte asigurate de un stat intervenționist. Securitatea socială consta În principal În asigurarea de stat - care acoperea boala, șomajul, accidentele și vicisitudinile vârstei a treia. În anii de după război, statele europene furnizau sau finanțau, mai mult sau mai puțin generos, majoritatea acestor beneficii. Diferența consta În mecanismele instituite pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat intervenționist. Securitatea socială consta În principal În asigurarea de stat - care acoperea boala, șomajul, accidentele și vicisitudinile vârstei a treia. În anii de după război, statele europene furnizau sau finanțau, mai mult sau mai puțin generos, majoritatea acestor beneficii. Diferența consta În mecanismele instituite pentru finanțarea noilor alocații publice. Unele țări colectau bani prin impozitare, asigurând Îngrijire și servicii gratuite sau În mare parte subvenționate (era cazul sistemului din Marea Britanie, care reflecta preferința vremii pentru monopolul de stat). În alte țări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de acasă), dar spre nemulțumirea aliaților europeni ai Statelor Unite, care se temeau de o revenire a izolaționismului interbelic. și nu se Înșelau foarte tare: așa cum știau deja britanicii, după 1945, strategia americană În cazul unei invazii sovietice a vestului Europei consta În retragerea imediată spre baze periferice din Spania, Orientul Mijlociu și Marea Britanie. Dar În timp ce reduceau angajamentul militar În Europa, diplomații americani se confruntau cu realități mai complexe. Același secretar de stat Byrnes, care se baza inițial pe acordurile din timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe nemți la pământ”. NATO era un bluf. Așa cum nota În memoriile sale Denis Healey, viitor ministru britanic al Apărării, „cei mai mulți europeni nu erau interesați de o nouă confruntare; scopul NATO era să prevină un alt război”. Originalitatea Tratatului nu consta În ceea ce putea să realizeze practic, ci În ceea ce simboliza: precum Planul Marshall - și Tratatul de la Bruxelles din care a izvorât -, NATO ilustra schimbarea cea mai semnificativă produsă În Europa (și În SUA) ca urmare a războiului - dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
monseniorul Grõsz, care i-a succedat În ianuarie 1949, a fost găsit vinovat de complot pentru restaurarea Habsburgilor și de conspirație cu titoiștii pentru Înarmarea fasciștilor maghiari. Procesele comuniștilor erau de două tipuri. Primul, desfășurat Între 1948 și 1950, a constat În replici imediate la ruptura dintre Stalin și Tito. În Albania, ministrul comunist de Interne Koçi Xoxe a fost judecat În mai-iunie 1949, condamnat și spânzurat În luna următoare. Acuzat de titoism, Xoxe se distingea prin faptul că sprijinise realmente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Merleau-Ponty, Încleștarea războiului tranșase pentru intelectualii francezi dilema „a fi sau a face”. De acum Încolo erau În Istorie și trebuiau să participe din plin. Intelectualii nu-și mai puteau permite luxul de a refuza să aleagă politic: adevărata libertate consta În acceptarea acestei realități. În cuvintele lui Sartre, „a fi liber nu Înseamnă să faci ce vrei, ci să vrei să faci ceea ce poți”. Altă lecție pe care Sartre și generația lui pretindeau că au Învățat-o din război era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de guvernul laburist din perioada 1945-1951 au fost menținute de guvernele conservatoare care i-au urmat. Dar ambele partide au rămas loiale planificării economice pe termen lung sau intervenției agresive În sistemul forței de muncă. Implicarea activă, atât cât era, consta În orientarea cererii: au fost manevrate ratele dobânzii și grilele de impozitare pentru a Încuraja fie economiile, fie consumul. Acestea erau tactici pe termen scurt. Principalul obiectiv strategic al guvernelor britanice de orice culoare, În acești ani, era să prevină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]