70,637 matches
-
funcționează ca urmare a cooperării salariaților la un scop comun și acceptat de toți și nu sub presiunea autorității (contrar ideilor lui Weber). Pentru el, întreprinderea este un ansamblu de ființe umane care acționează pe baza motivațiilor individuale. Rolul managerului constă în a convinge pe fiecare asupra scopului comun, cooperarea voluntară a tuturor pentru realizarea obiectivelor comune reprezentând elementul esențial al succesului (și, chiar al supraviețuirii) unei organizații. „Omul organizațional” exprimă ideea că nu există autoritate într-o organizație care să
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
complex”, care încearcă o abordare de ansamblu a omului pornind de la caracterul divers și dinamic al necesităților, motivațiilor, experienței umane, dar și al culturilor organizaționale. După Scheim, factorul esențial care determină motivarea individului într-o organizație este contractul psihologic, care constă dintr-un set de așteptări implicite (neformulate explicit) acționând în orice moment în relația dintre manager și fiecare membru al organizației. Și organizația are o serie de așteptări implicite față de angajat. Gradul în care cele două tipuri de așteptări reciproce
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
singur meseriaș făcea un lucru de la început la sfârșit. Odată cu primele mașini există interesul de a diviza operațiile pentru ca fiecare mașină și fiecare om să execute o singură și unică operație. Diferența fundamentală dintre vechea metodă industrială și cea modernă constă în faptul că prima vedea în mașină doar un servant al omului, în timp ce cea nouă privește omul ca un asistent al mașinii”<footnote Ford, Henry, Le progrès, Fayol, Paris, 1930. footnote>. Cel care a teoretizat activitatea managerială tayloristă în ceea ce privește muncitorii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
dezbaterea acestei probleme, vom spune că există, în această privință, două abordări<footnote Freyssenet, Michel, „The Emergence Centrality and End of Work”, Current Sociology, SAGE Public, London, vol. 47, no. 2, 1999, pp. 5-20. footnote>: a) O modalitate de analiză constă în a da o definiție „cadru” (universal valabilă) făcând abstracție de unele particularități ale muncii în contexte diferite. „Munca ar putea fi definită și caracterizată, după ce se elimină particularitățile care sunt prezente în toate societățile cunoscute, prin activitățile care contribuie
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pe baza simțului nostru comun și a gândirii economice ca minimum necesar pentru existența umană. De aceea, se atribuie muncii o superioritate preexistentă față de toate celelalte activități”<footnote Ibidem, p. 24. footnote>. Așa cum arată autorul studiului discutat o obiecție majoră constă în aceea că munca n-a existat întotdeauna, ea a fost inventată. În numeroase societăți termenul de muncă lipsește, în alte contexte el este corelat exclusiv unei activități de rang social inferior. Pentru Aristotel (384-322 î.e.n) „cei ce
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
-și vinde abilitățile sale, timpul și energia sa unui angajator, cum ar fi o universitate, o companie privată sau publică, sau familiei sale, dacă el lucrează în cadrul unei afaceri a familiei sale. Al doilea, se referă la munca neproductivă și constă în eforturile de creștere a unuia sau a mai multor copii până la situația de adulți. Al treilea tip de muncă este munca de asigurare a existenței și vieții pentru tine și alți membri ai familiei tale, plata cumpărăturilor efectuate, cumpărarea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pregătire practică. Este discutabilă (dar și plauzibilă) menționarea tipului muncii forțate (depuse de cei condamnați să execute unele pedepse sub forma muncii în folosul comunității, dar și de cei din închisori, lagăre de muncă etc.). Ceea ce se cuvine să reținem constă în necesitatea de a concepe munca nu sub forma eforturilor depuse, ci ca o reprezentare, o interpretare socioculturală, pe criteriile beneficiului societal, a activităților depuse. Munca în calitatea sa de reprezentare. Munca presupune prezența unor reprezentări conștientizate asupra sensului activității
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
tot mai mult pe aspectele previzionale, recrutarea se corelează de procesele de formare a oamenilor în vederea evitării incertitudinilor, apărând termenul de „angajabilitate”. Managementul previzional al eficienței competențelor (MPEC) poate fi definit ca un demers de inginerie a resurselor umane, care constă în a concepe, realiza și a controla politicile și practicile vizând reducerea în mod anticipat a diferențelor dintre necesitățile și resursele întreprinderii, printr-un plan cantitativ (efecte), cât și calitativ (competențe)<footnote Ibidem, p. 27. footnote>. D) 2005 - intervenția statului
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
model poate fi folosit cu bune rezultate sau poate produce efecte negative dacă nu este bine corelat condițiilor aplicării sale. Nu există o rețetă unică și care să se aplice automat. Rolul deosebit al managementului, al echipei managementului resurselor umane constă, tocmai în a evalua cu atenție situația organizației, punctele tari și slabe ale personalului de care dispune, a realiza o activitate realistă de imaginare a tipului de resursă umană dorit și accesibil. În noile condiții ale piețelor globalizate, găsirea unor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
intereselor autorității sau ale instituțiilor publice; h) realizarea de activități în conformitate cu strategiile de informatizare. Dintre aceste activități, relațiile cu publicul sunt implicate direct în cele de la punctele f), e), c). Relațiile cu publicul reprezintă un tip specific al relațiilor publice, constând în contactul direct (față în față) dintre public și instituția respectivă. Conceptul de „public” se referă la o etapă anume în evoluția vieții sociale, în care se unesc problemele de interes general cu cele personale apte a fi discutate „critic
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
contactul liber, fără teamă și constrângeri, cu puterea politică. Și acum să încercăm o prezentare, pe scurt, a specificului managementului resurselor umane în cadrul serviciilor publice. Putem spune, după părerea noastră, că managementul resurselor umane în cadrul instituțiilor care oferă servicii publice constă în „dubla relație cu publicul” (schema 16). Modelul relațiilor publice Primul bloc conceptual (al instituției publice) oferă cadrul obișnuit al managementului resurselor umane prin relația dintre manager (M) și salariați (S). Ceea ce este specific se referă la caracterul „subdeterminat” al
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
umane - managementul relațiilor cu publicul prin medierea relațiilor cu salariații. Ce implică acest „spațiu” de acțiune? Managementul resurselor umane în cadrul serviciilor publice este, în foarte mare măsură, un management al relațiilor de comunicare. Specificul relațiilor de comunicare în cadrul serviciilor publice constă în dublul proces de prelucrare a mesajelor. Esențialul în managementul resurselor umane din serviciile publice se referă, pe de-o parte, la capacitatea de a transmite mesaje corecte și inteligibile, și pe de altă parte, la capacitatea de a se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
deposedate pentru a fi ascultate și a-și face cunoscute drepturile lor. Priceperea smuggler-ului este de a recunoaște că noi trăim într-o societate pluralistă și polarizată (chiar dacă este sau nu duală) și că putem s-o influențăm. Priceperea sa constă, de asemenea, în a combina știința cu competența tehnică în tranzacțiile sociale. Expertiza științifică trebuie să fie, în același timp, socială și tehnică”<footnote Blanc, Maurice, Smith, David, Storrie, Tom, op. cit., p. 18. footnote>. În raport cu specificul activităților, echipa de coaching
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a strategiei (schema 20): Schema 20. Formularea strategiei<footnote Ibidem, p. 65. footnote> - Rezultate Intenția strategică implică scopurile și obiectivele, combinând o viziune asupra viitorului cu intenția de a face ca această viziune să devină o realitate (schema 21). Esențialul constă în a face ca această intenție să fie acceptabilă pentru indivizii și grupurile care alcătuiesc așa-numiții stakeholders (posesorii legitimi de interese legați de o organizație)<footnote „Stakeholders sunt orice grup cu un interes în activitatea și rezultatele unei organizații
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de stakeholders sunt acționarii, managerii, salariații și clienții. Furnizorii, băncile, guvernarea, societatea în ansamblu pot fi stakeholders semnificativi” (Macmillan, Hugh, Tampoe, Mahen, op. cit., p. 74). footnote>. Schema 21. Piramida deciziei<footnote Ibidem, p. 71. footnote> Evaluarea strategiei. Scopul evaluării strategice constă în a elabora o imagine asupra situației reale a organizației ca un tot în relațiile sale cu lumea „din afară”, ce va formula răspunsuri la întrebări de genul: unde ne aflăm?; unde dorim să mergem?; cum intenționăm să ajungem?; avem
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Schimbarea poate viza aspecte diferite cum ar fi: schimbarea proceselor pe care le execută, a culturii organizației, structurii (după expresia lui Chandler „structura urmează strategiei”), a managementului în general, a naturii resurselor umane etc. Rezistența la schimbare - ceea ce este important constă în a trata procesul de implementare a strategiei ca petrecându-se prin medierea activității întregului colectiv al unei organizații (și nu ca o acțiune realizabilă doar prin deciziile manageriale). Implementarea strategiei este un proces social complex implicând: 1) câștigarea adeziunii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de a identifica resursele umane de care dispune organizația, cât și acela al realizării concordanței acestora cu deciziile strategice care, după cum se știe, operaționalizează strategiile de personal. Pentru analiza resurselor umane (mediului intern), un instrument recomandat de literatura de specialitate constă în stabilirea unui „portofoliu de resurse umane”, conform căruia personalul este încadrat sau grupat într-o matrice performanță potențial (figura 1) cu următoarele categorii: angajații-problemă; angajații cu performanțe previzibile; angajații cu performanțe foarte înalte; „semnele de întrebare”. Figura 1. Matricea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
considerarea tuturor acțiunilor și deciziilor care tind a stăpâni, pe cât se poate, fenomenele viitoare”<footnote Cadin, Loϊc, Guérin, Francis, Pigeyre, Frédérique, op. cit, p. 153. footnote>. Adesea managementul „previzional” se corelează cu planificarea resurselor umane. „Managementul previzional al resurselor umane constă în conceperea, punerea în aplicare și urmărirea politicilor și planurilor de acțiune care vizează reducerea, în mod anticipat, a diferențelor dintre resursele umane ale întreprinderii (sub raportul efectivelor și al competențelor) și disponibilitățile ei la un moment dat”<footnote Manolescu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
prospectivă asupra viitorilor posibili și probabili<footnote Hoffman, Oscar, Popescu, Gheorghe H., Probleme de metodologie în analiza realităților sociale, Editura Universitară, București, 2009, paragraful 1.4. footnote>. După Gustave Berger (cel care este considerat a fi inițiatorul analizei prospective) prospectarea constă în „a judeca ceea ce suntem astăzi pornind de la construcția viitorului, în loc să facem demersul invers, care este demersul curent și care constă în a decide viitorul după ceea ce suntem astăzi. Pentru a fi eficientă, analiza perspectivă se axează pe cinci condiții
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
București, 2009, paragraful 1.4. footnote>. După Gustave Berger (cel care este considerat a fi inițiatorul analizei prospective) prospectarea constă în „a judeca ceea ce suntem astăzi pornind de la construcția viitorului, în loc să facem demersul invers, care este demersul curent și care constă în a decide viitorul după ceea ce suntem astăzi. Pentru a fi eficientă, analiza perspectivă se axează pe cinci condiții fundamentale: a vedea în viitor, a avea o imagine globală, a analiza în profunzime, a asuma riscul și, nu în ultimul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
principal de sprijin”, tipul de relație public-administrație publică. Ca organ al puterii publice (am văzut anterior), administrația publică poate exprima grade diferite de democratizare. Organizarea activităților managementului resurselor umane ar putea lua, în acest sens, diferite forme (soluții). O soluție constă în reorganizarea „serviciilor de personal” într-un „consiliu director” aflat în directă legătură cu directorul general (conducerea de vârf a instituției). Funcția principală a acestuia va fi „negocierea competențelor”, cu alte cuvinte, organigrama instituției devine flexibilă, adaptabilă la activitățile acceptate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
legată de strategiile de personal și conducere. Până în prezent, asemenea tipuri de organizări sunt prezente doar în întreprinderile productive, dar experiența pozitivă atestă posibilitatea extinderii lor și în instituțiile administrației publice (în raport cu specificul fiecăreia). Ceea ce s-ar cere să reținem constă în necesitatea de a părăsi gândirea „clasică” a instituțiilor cu o puternică ierarhie a conducerii. Noile realități societale, în curs de cristalizare și la noi în țară impun o „ruptură” de vechea practică și gândire. „Într-un anumit fel, trebuie
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de a le concepe, totul reducându-se la „respectarea” cât mai fidelă a unor „reguli” și „tehnici” general admise. Așa cum am mai avut ocazia să subliniem, managementul resurselor umane (în general managementul, în ansamblul său) nu se învață ca și când ar consta din adevăruri bine elaborate și probate, esențialul constând în a „aplica” exact cele ce se cer a se aplica. Să ne obișnuim cu teza esențială conform căreia, managementul resurselor umane este un demers în care experiențele acumulate și formularea de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
respectarea” cât mai fidelă a unor „reguli” și „tehnici” general admise. Așa cum am mai avut ocazia să subliniem, managementul resurselor umane (în general managementul, în ansamblul său) nu se învață ca și când ar consta din adevăruri bine elaborate și probate, esențialul constând în a „aplica” exact cele ce se cer a se aplica. Să ne obișnuim cu teza esențială conform căreia, managementul resurselor umane este un demers în care experiențele acumulate și formularea de expresii teoretice se cer a fi luate doar
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
discutarea ei cu salariatul, o responsabilitate personală asupra locului de muncă etc. „Munca lărgită” (job enlargement) se referă direct la limitele taylorismului, acordând unui post sarcini (operații) mai multe și mai complexe, mărind interesul și satisfacția. „Rotația muncii” (job rotation) constă în trecerea periodică a unui om de la un post la altul<footnote Pentru aceste experiențe, a se vedea Hoffman, Oscar, Sociologia muncii, Editura Hyperion, București, 1996, pp. 23-25. footnote>. Mai recent, locul de muncă începe a fi conceput în raport
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]