71,108 matches
-
plin de ruine, de lângă Rin”. El nu este în măsură să-și aducă aminte nimic despre trecutul Ligeii, nici măcar numele ei de familie, dar își amintește frumoasa ei înfățișare. Frumusețea ei, cu toate acestea, nu este una obișnuită. Naratorul o descrie ca fiind înaltă și subțirică, cu unele „ciudățenii”. El îi prezintă fața în detaliu, de la fruntea ei „fără cusur” până la ochii ei cu „sfere divine”. Cei doi se căsătoresc, iar Ligeia își impresionează soțul cu imensele sale cunoștințe de fizică
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
de fapt în moarta Ligeia, acesta este evidențiată doar în cuvintele naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca „strălucirea unui vis de opiu”. El povestește că „în ațâțarea viselor de opiu, o strigam pe nume cu glas tare, în liniștea nopții... de parcă... aș fi putut s-o mai aduc din nou pe
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
gotic. Documentele justificative pentru această teorie includ aserțiunea că Ligeia este din Germania, o sursă principală de ficțiune gotică în secolul al XIX-lea, și că descrierea de multe detalii nu spune nimic, mai ales în descrierea ochilor ei. Naratorul descrie „expresia” lor, ceea ce recunoaște că este un „cuvânt fără niciun sens”. Povestirea sugerează, de asemenea, că Ligeia este o transcendentalistă, un grup de oameni pe care Poe l-a criticat adesea. Charles Eames de la "The New World" a comentat: „Forța
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
933) a fost primul rege al Norvegiei, a domnit între 872 - 930. Marea majoritate a vieții sale a rămas incertă deoarece existența sa a fost scrisă în cronici abia la trei secole după ce acesta a murit. În povestirea Heimskringla este descris faptul că Harald l-a succedat pe tatăl său, Halfdan Gudrödarson Negre, la guvernarea mai multor regate mici și împărțite din Vestfold, care au aparținut tatălui său prin cucerire sau moștenire. Protectorul regent a fost fratele mamei sale, Guthorm. Fiul
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
arhipelag. Se află undeva la 240km de Coasta Africii și 380km sud de Peninsula Arabică. Insula este izolată, iar prin procesele de speciație, o treime din lumea vegetală a sa este unică acestei zone. Din cauza lumii sale vegetale unice, este descrisă uneori, în glumă, ca „Insula Extraterestră”. Insula măsoară 132 de kilometri în lungime și 49,7 kilometri în lățime. Socotra face parte din Republica Yemen. A făcut parte pentru mult timp din "Guvernoratul Adan", dar în 2004 a fost atașată
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
În timp ce era "mort", el trăiește un fel de viață de apoi. El vede o viziune a unui băiat pe care l-a agresat când era copil, Billy Mahoney. Revenit la viață, el le spune prietenilor săi doar că nu poate descrie ceea ce a văzut, dar ceva este acolo. Ceilalți decid să urmeze acțiunea lui Nelson. Joe este următorul căruia i se întrerupe activitatea cardiacă și el experimentează o secvență de viață de apoi erotică. El este de acord cu afirmația lui
Dincolo de moarte () [Corola-website/Science/325790_a_327119]
-
Cele cinci principii inductive propuse de John Stuart Mill pentru uniformizarea cercetarii științifice. Se mai numesc și „canoanele”. Scopul acestor principii inductive este de a face lumină în probleme de și sunt descrise în cartea sa din 1843 "A System of Logic". Insuficient de precis formulate pentru cercetarea științifică actuală, metodele lui Mill pot fi folosite în viața de zi cu zi, fiind utile pentru a înțelege unele cauze pentru unele evenimente/fenomene
Metodele lui Mill () [Corola-website/Science/325806_a_327135]
-
Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase (sub fagi, stejari) precum de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, sau prin tufișuri de zmeură și mure, din mai până în octombrie (noiembrie). Primul care a descris buretele a fost Carl von Linné sub denumirea "Agaricus cantharellus" în anul 1753. De atunci, soiul a fost descris de multe ori, adesea oară chiar numai varietăți ale lui, între altele: "Merulius cantharellus" (Giovanni Antonio Scopoli, 1772), "Agaricus alectorolophoides" Jacob
Gălbior () [Corola-website/Science/325839_a_327168]
-
deseori pe mușchi și printre afine, sau prin tufișuri de zmeură și mure, din mai până în octombrie (noiembrie). Primul care a descris buretele a fost Carl von Linné sub denumirea "Agaricus cantharellus" în anul 1753. De atunci, soiul a fost descris de multe ori, adesea oară chiar numai varietăți ale lui, între altele: "Merulius cantharellus" (Giovanni Antonio Scopoli, 1772), "Agaricus alectorolophoides" Jacob Christian Schäffer, (1774), "Cantharellus vulgaris" (Samuel Frederick Gray (1821), "Merulius cibarius" (Gérard Daniel Westendorp, 1857), "Cantharellus rufipes" (Claude Casimir
Gălbior () [Corola-website/Science/325839_a_327168]
-
în ediția din 1842 a almanahului literar anual "The Gift: A Christmas and New Year's Present for 1843". Povestirea se referă la chinurile îndurate de un prizonier al Inchiziției spaniole, deși Poe ocolește faptele istorice. Naratorul din povestire își descrie experiența sa de torturare. Povestirea inspiră frică în rândul cititorilor din cauza concentrării sale asupra simțurilor, subliniind realitatea, spre deosebire de multe dintre povestirile lui Poe care sunt ajutate de supranatural. Sunt prezente elemente tradiționale din poveștile populare de groază de la acel timp
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Puțul și pendulul” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Poe nu face nici o încercare de a descrie cu precizie operațiunile Inchiziției spaniole și ocolește în mod considerabil premizele istorice din această povestire. Salvatorii sunt conduși de generalul napoleonian Lasalle (care nu a fost, însă, la comanda trupelor franceze care au ocupat Toledo) și plasează acțiunea în timpul Războiului
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
Torturile elaborate din această povestire nu au paralele istorice în activitatea Inchiziției spaniole din orice secol, nemaivorbind de secolul al XIX-lea. Inchiziția a fost, însă, desființată în timpul perioadei de ocupație franceză (1808-1813). Poe plasează un epigraf latin înaintea povestirii, descriindu-l ca „un catren scris pentru porțile pieței ce urma să fie amenajată la Paris pe locul unde a fost Clubul Iacobinilor”. Epigraful nu a fost invenția lui Poe; o astfel de inscripție a fost menționată, nu mai târziu de
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
bântuit” a fost unul dintre poemele evidențiate în "The Poets and Poetry of America" a lui Griswold, una dintre primele antologii de poezie americană, publicată în 1842. Atunci când poezia a fost republicată de "New World" în 1845, Charles Eames a descris-o ca fiind rafinată. „Putem căuta cu dificultate în întregul cuprins al Poeziei americane o imagine de o spiritualitate mai intensă și mai strălucitoare”. Compozitorul francez Florent Schmitt a scris în 1904 un studiu, "Le Palais hante", derivat din „Palatul
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
o boală și îi cerea ajutorul. Când ajunge acolo, naratorul observă o fisură subțire care se întinde de la acoperiș până în partea din jos a clădirii. Deși Poe a scris această povestire înainte de inventarea psihologiei moderne, simptomele lui Roderick pot fi descrise potrivit terminologiei ei. Acestea includ o formă de supraîncărcare senzorială cunoscută sub numele de hiperestezie (hipersensibilitate la lumină, sunete, mirosuri și gusturi), ipohondrie (o preocupare excesivă sau o grijă cu privire la prezența unei boli grave) și anxietate acută. Este dezvăluit faptul
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
strigăt ascuțit, și se duce să ia scutul, care cade pe podea cu un zgomot îngrozitor. Pe măsură ce naratorul citește despre intrarea cu forța a cavalerului în chilie, se aud sunete de crăpături și spargeri undeva în casă. Atunci când dragonul este descris ca urlând pe moarte, se aude din nou un sunet aspru și prelung în casă. Când el se referă la scutul care cade de pe perete, o reverberație metalică și goală poate fi auzită. Roderick devine tot mai isteric și exclamă
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
viață pentru că el "se așteaptă" să-și îngroape propriul destin. Casa Usher, la care se face referire atât la clădire, cât și la familie, joacă un rol important în povestire. Acesta este primul „personaj” pe care naratorul îl prezintă cititorului, descris în chip umanizat: ferestrele sale sunt descrise ca „asemănătoare cu ochii” de două ori în primul paragraf. Fisura care se dezvoltă în zidărie simbolizează dezintegrarea familiei Usher, iar casa „moare”, împreună cu cei doi frați Usher. Această conexiune a fost subliniată
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
îngroape propriul destin. Casa Usher, la care se face referire atât la clădire, cât și la familie, joacă un rol important în povestire. Acesta este primul „personaj” pe care naratorul îl prezintă cititorului, descris în chip umanizat: ferestrele sale sunt descrise ca „asemănătoare cu ochii” de două ori în primul paragraf. Fisura care se dezvoltă în zidărie simbolizează dezintegrarea familiei Usher, iar casa „moare”, împreună cu cei doi frați Usher. Această conexiune a fost subliniată în poemul „Palatul bântuit” al lui Roderick
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
în proza și în poeziile sale, este menționat de două ori în povestire. Senzația sumbră ocazionată de peisajul trist din jurul conacului Usher este comparată de narator cu boala cauzată de simptomele de sevraj ale unui dependent de opiu. Naratorul îl descrie, de asemenea, pe Roderick Usher ca un „consumator irecuperabil de opiu”. S-ar putea argumenta că hipersensibilitatea și ipohondria lui Roderick Usher sunt în concordanță cu simptomele de sevraj ale dependenților de opiu. Multiplele menționări ale opiului de către Poe și
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Pierre-Jean de Béranger (1780-1857), traduse în română ca „Mi-e inima o liră aninată, / Când te-ai atins de ea răsună-ndată”. Textul original al lui Béranger conține expresia „"Mon cœur"” (inima mea) și nu „"Son cœur"” (inima sa). Naratorul descrie una dintre compozițiile muzicale ale lui Usher ca „o anumită stranie variantă, o amplificare a ciudatei arii din ultimul vals al lui Von Weber”. Poe se referă la o populară compoziție muzicală pentru pian a timpului său — care, deși poartă
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Mai degrabă, ele s-au dezvoltat pe baza unor tradiții mai vechi ce constau din diferite sisteme de simboluri care nu pot fi clasificate ca scrieri proprii deși au multe caracteristici izbitor de asemănătoare cu scrierea. Aceste sisteme pot fi descrise ca fiind "„protoscriere”". Aceste sisteme folosesc simboluri ideografice și/sau primele simboluri mnemonice pentru a transmite informații încă au fost, probabil, lipsite de conținut lingvistic direct. Aceste sisteme au apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Folosirea ușoară a scrierii cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea complicatelor hieroglife pe toată durata civilizației egiptene antice, hieroglife uneori asemănătoare cu benzile desenate din zilele noastre. Plinius cel Bătrân, în opera sa "Naturalis Historia", a descris prelucrarea papirusului de către egipteni: pentru a se obține hârtia, măduva plantei era extrasă și împărțită în mai multe fâșii foarte subțiri. Aceste fâșii se suprapuneau în două straturi, unul orizontal și celălalt vertical. Se obținea astfel un fel de împletitură
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
lui Mickey cu Hannah, lupta lui Hannah și Mickey cu infertilitatea acestuia, rolul său ulterior de tată surogat pentru copiii lui Hannah și prima sa întâlnire cu sora lui Hannah, Holly (Dianne Wiest). În afară de aceste scene de flashback, Mickey este descris în perioada poveștii principale ca luptând cu ipohondria, conflictele sale profesionale și de creație în industria de televiziune și o criză existențială, care duce la experimente nesatisfăcătoare de convertire religioasă la catolicism și un interes pentru credința Hare Krishna. În
Hannah și surorile ei () [Corola-website/Science/325863_a_327192]
-
întâlnire cu Holly, care culminează rapid (și mai ales în afara ecranului) într-o poveste de dragoste și apoi în căsătorie. Povestea lui Holly este a treia linie principală de acțiune a filmului. O fostă dependentă de cocaină, care este fost descris ca cea mai nesigură și mai puțin talentată dintre cele trei surori, ea este o actriță fără succes, care-și schimbă frecvent aspirația de carieră, în scopul de a găsi succesul. După ce împrumută bani de la Hannah, ea începe o afacere
Hannah și surorile ei () [Corola-website/Science/325863_a_327192]
-
evreii au scăpat în mod miraculos din Egipt (eveniment cunoscut ca Exodul) și s-au întors în patria lor ancestrală, Canaanul. Acest eveniment marchează formarea Israelului ca națiune politică în Canaan, în 1400 î.Hr. Istoria evreilor, din perioada antică, e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea. Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie, dar perioada mai veche, a primului Templu, nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare, ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert”, conform lui William Dever. Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie, teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor. Într-un documentar al BBC dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]