7,098 matches
-
fost chinuit de mai-marele oastei cu grele bătăi. Și de acolo a fost trimis la Smirna și închis într-o temniță, unde i s-au pus picioarele în butuci pentru chinuri. După aceea, dacă a luat Mihail II Gângavul (820-829) împărăția, a fost scos din legături marele Teodor și chemat din surghiun. Și având puțină odihnă, s-a aflat cu prietenii săi și cu bună nădejde a răposat întru Domnul. Era om uscățiv, palid la față, cu păr cărunt și cam
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
episcopului în mijlocul soleei, în fața episcopului. El face trei mătănii în fața Sfântului Altar și apoi se întoarce spre episcop și îngenunchează în fața lui, iar acestal își pune mâinile pe capul candidatului. Subdiaconii sunt hirotoniți în timpul Sfintei Liturghii, imediat după "Binecuvântată este împărăția Ta", îndată ce tămâierea mare se încheie. După canoane, nimeni nu trebuie să se mai căsătorească după ce a devenit subdiacon, dar practica s-a schimbat peste tot, astfel încât să permită subdiaconilor să se căsătorească după hirotonire. În timpul slujbei de hirotonire întru
Hirotonire () [Corola-website/Science/318214_a_319543]
-
() este termenul generic pentru forțele armate terestre ale Regatului Romei (până în 500 î.Hr.), Republicii Romane (500 î.Hr. - 31 î.Hr.), Imperiului Roman (31 î.Hr. - 476 d.Hr.) și ale Imperiului Roman de răsărit ("Βασιλεία τῶν Ῥωμαίων" [„împărăția Romeilor”], prescurtat "Ῥωμανία" (Romania), supranumit din sec. al XVIII-lea "Imperiul bizantin") (476 - 1453). Termenul a fost în uz circa 2000 de ani, perioadă în care forțele armate romane au suferit numeroase schimbări în compunere, organizare, echipamente și tactici, păstrând
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
este atent aici la „viersul vorbirii”. Romanul începe și se încheie asemănător cu evocări istorice realizate la hanul lui Gorașcu Haramin, un precursor al Hanului Ancuței. Dacă primul capitol prezintă legenda domniei lui Ion-Vodă cel Viteaz, "„un leu la miazănoaptea Împărăției”", ultimul capitol încheie povestea lui Nicoară, sugerând ideea filozofică a trecerii inexorabile a timpului și intrarea eroului în legendă. Personajele se schimbă, dar viața continuă. Trecute printr-un lanț de naratori, întâmplările se deformează și intră în legendă. Personajele au
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
vrăjitoria, ura, certurile, rivalitățile pornite din orgoliu sau invidie, furia, împotrivirea, răscularea, ereziile, invidiile, omorurile, bețiile, lăcomia de mâncare și băutură și „alte lucruri asemănătoare cu acestea”. Deoarece apostolul Pavel afirmă că cei care fac aceste lucruri „nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” ele sunt în mod curent numite drept păcate de moarte mai degrabă decât vicii capitale. Conceptul actual al celor șapte păcate de moarte este legat de scrierile călugărului din secolul al IV-lea Evagrie Ponticul, care menționa opt
Păcat capital () [Corola-website/Science/319819_a_321148]
-
a încercat să combine teismul, materialismul și determinismul, un proiect ce a fost considerat "„îndrăzneț și original”". El a crezut că o înțelegere corectă a lumii pământești va ajuta omenirea să progreseze și în cele din urmă să ajungă la „Împărăția de o Mie de Ani”. Priestley, care a crezut cu tărie în schimbul liber și deschis de idei, a susținut toleranța religioasă și egalitatea drepturilor disidenților religioși, care l-au condus să susțină apariția și dezvoltarea Unitarianismului în Anglia. Natura controversată
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
animate Samurai Jack. Cu ocazia unei eclipse de Soare, Răul renaște din pământul unde era îngropat. Un împărat îi povestește fiului său cum a învins Răul cu ajutorul unei săbii fermecate, făurită de către trei călugări înzestrați cu puteri magice. De atunci, împărăția și-a recăpătat prosperitatea. Dar deodată, Răul (Aku) își face apariția și învinge rezistența oștenilor, căci nicio armă nu îl poate răni, cu excepția sabiei fermecate. Împăratul se repede la sabie, dar este capturat de Aku înainte de a o putea ajunge
Începutul (Samurai Jack) () [Corola-website/Science/319252_a_320581]
-
călugării șaolin. În cele din urmă ajunge într-un templu budist, unde își revede mama, îmbătrânită, care îi înmânează sabia fermecată. Copilul de odinioară este acum un tânăr în floarea vârstei, un adevărat samurai. Între timp, Aku pusese stăpânire pe împărăție, înrobind poporul. Un bătrân trudește din greu într-o mină, alături de alți năpăstuiți, suferind persecuții din partea gărzilor lui Aku. Deodată, samuraiul apare și îi distruge pe paznici. Bătrânul cu pricina se dovedește a fi chiar Împăratul. Samuraiul promite că-l
Începutul (Samurai Jack) () [Corola-website/Science/319252_a_320581]
-
este ucis de calul lui Harap-Alb ce „îl înșfacă cu dinții” zburând cu dânsul până în înaltul cerului de unde îi dă drumul, făcând din acesta „praf și pulbere” Harap-Alb reintră în posesia propriei identități, primind drept recompensă fata Împăratului Roș și împărăția unchiului, ceea ce confirmă maturizarea eroului care, prin moartea și învierea sa cu conotații inițiatice, trece de la o etapă existențială la alta, devenind împărat. Deznodământul constă în refacerea armoniei prin încheierea conflictului cu victoria binelui asupra răului, răsplata și nunta celor
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
a întâlnit? Cum l-a cucerit?Nu se știe. Datorită prodigiosului ei noroc, unuia din acele concursuri de frumusețe care se obișnuia să se instituie în Bizanț, cînd se căuta soție unui prinț și unde cele mai frumoase fete din împărăție erau trecute în revistă de împărat. Îndată după căsătorie, în anul 958, tânăra femeie dădu soțului ei un fiu, care va fi Vasile al II-lea și prin aceasta ea își întări situația la curte și-și mări influența în
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
sau a evreilor ascunși în munții din jurul Mării Caspice, cum se spunea încă din vremea lui Alexandru cel Mare. Acest popor-credeau oamenii-reprezenta pericolul din Răsărit anunțat de Apocalipsă ca semn apropiat de sfârșitul lumii. Lui avea să i se opună împărăția, cea adevărată, venită din Apus. Asistăm la un ritm de profeții alternând între cele două stăpâniri din Orient și Occident, ambele reflectând, într-o formă naivă, redescoperirea omului de către om. Într-o viziune în care fantasticul cu miraculosul se împleteau
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice : « "românismul" » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « "moldovenismul" » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. votată la data de
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
el. Mulți oameni își așterneau hainele lor în drum, iar alții presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Iisus strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului! Binecuvântată e Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David! Osana în ceruri preaînalte!” Iisus a intrat în Ierusalim și S-a dus în Templu. După ce s-a uitat la toate lucrurile din jur a plecat la Betania cu cei doisprezece apostoli.(Evanghelia dupa
Intrarea în Ierusalim () [Corola-website/Science/318884_a_320213]
-
își așterneau hainele lor în drum, iar alții presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Iisus strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului! Binecuvântată e Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David! Osana în ceruri preaînalte!” Iisus a intrat în Ierusalim și S-a dus în Templu. După ce s-a uitat la toate lucrurile din jur a plecat la Betania cu cei doisprezece apostoli.(Evanghelia dupa MARCU) (11). Când
Intrarea în Ierusalim () [Corola-website/Science/318884_a_320213]
-
că nu există informații suficiente despre existența celor doi sărbătoriți. Biserica romano-catolică îl venerează în continuare pe sfântul Ciprian de Cartagina, aflat în martirologiul roman pe ziua de 14 septembrie. Plasat relativ vag în sinaxarele românești ca trăind ""pe vremea împărăției lui Deciu"", 249 - 251, dar menționând și prezența unui "împărat Claudiu" (fie Claudius II, 268 - 270, fie Claudius Tacitus, 275-276, sau doar un guvernator dificil de identificat al Nicomediei) la uciderea lui, Sf. Ciprian s-a născut, probabil, în prima
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care erau: vechi, apostolice (scrise de apostoli sau de asociați ai apostolilor), populare și în mod special ortodoxe (adică erau conforme cu
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
fost zeul Anubis, de la care se spune că au învățat procedeul și preoții egipteni. Animale precum pisica sau babuinul erau de asemenea mumificate, deoarece erau sacre, fiind protejate de zeii Bastet și respectiv Thot. În mitologia greacă Hades era zeul împărăției subpământene, fiul lui Cronos și al Rheei. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona. El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Numele lui Hades era evitat de antici, care
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
și preoții egipteni. Animale precum pisica sau babuinul erau de asemenea mumificate, deoarece erau sacre, fiind protejate de zeii Bastet și respectiv Thot. În mitologia greacă Hades era zeul împărăției subpământene, fiul lui Cronos și al Rheei. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona. El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Numele lui Hades era evitat de antici, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton ("Zeul cel bogat"), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Hades este și un nume sinonim cu împărăția subpământeană pe care o stăpânește zeul cu acest nume. După diferite surse mitologice, această împărăție cuprinde Tartarul, Câmpia Asfodelelor, și tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși - Elysium sau Câmpiile Elizee. Unele religii cunosc
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
invocat sub numele de Pluton ("Zeul cel bogat"), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Hades este și un nume sinonim cu împărăția subpământeană pe care o stăpânește zeul cu acest nume. După diferite surse mitologice, această împărăție cuprinde Tartarul, Câmpia Asfodelelor, și tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși - Elysium sau Câmpiile Elizee. Unele religii cunosc reîncarnarea - revenirea la viață într-un corp diferit. Aceste religii includ în principal budismul și
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
izgonirea maurilor de către creștini din ținuturile cucerite. În timpul domniei sale au fost întemeiate mai multe biserici ca domul din Toledo, sau Universitatea din Salamanca. Când tatăl lui Ferdinand, Alfonso IX de León, a murit în 1230, voința sa a fost ca împărăția sa să fie dată fiicelor sale Sancha și Dulce, din prima căsătoria cu Teresa de Portugalia. Însă Ferdinand a contestat testamentul și a pretins moștenirea pentru el. S-a ajuns la un acord, negociat în primul rând între soțiile regelui
Ferdinand al III-lea de Castilia () [Corola-website/Science/321293_a_322622]
-
Portugalia. Însă Ferdinand a contestat testamentul și a pretins moștenirea pentru el. S-a ajuns la un acord, negociat în primul rând între soțiile regelui decedat, Berengaria și Teresa, semnat la Benavente la 11 decembrie 1230, prin care Ferdinand primea împărăția Leonului, în schimbul unei despăgubiri substanțiale de bani și terenuri pentru surorile sale vitrege, Sancha și Dulce. Ferdinand a devenit astfel, primul suveran al ambelor regate de la moartea lui Alfonso al VII-lea, în 1157. La începutul domniei sale, Ferdinand a avut
Ferdinand al III-lea de Castilia () [Corola-website/Science/321293_a_322622]
-
Samaritean a rămas în oraș, și s-au alăturat de către unii cruciați care să stabilit acolo pentru a profita de resursele orașului abundente. În 1120, cruciații a convocat Consiliul de Nablus din care a fost emis primele legi scrise pentru Împărăția. , ei au convertit sinagoga samaritean din Nablus într-o biserică. comunitate Samaritean a construit o sinagoga nou în 1130s . În a doua jumătate a domniei lui Cruciat, în Nablus, forțele musulmane au început lansarea incursiuni în scopul de a recâștiga
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
si regele Edomului s-au alăturat-le Cele trei regi amintit apoi Elisei, si a mers împreună să-l vadă. Văzând răi Ioram, care a fost tatăl lui în următoarele etape sau și continuă să se răspândească lui Baal-cult în împărăția lui, Elisei ia mustrat fără frică. Elisei ia spus în fața că nu au fost pentru această regele lui Iuda, el nu ar fi chiar se uită la el. Cu toate acestea, aceasta a fost o oportunitate rară de a le
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
să-l răsplătească pe Azaria pentru efortul pe care l-a depus însoțindu-l pe fiul său, acesta își dezvăluie adevărata identitate și-i îndeamnă pe toți la recunoștință față de Dumnezeu, care, de fapt, îi ajutase, apoi îngerul dispare în împărăția cerurilor. În încheiere, Tobit adresează imnuri de slavă divinității, povățuindu-l și pe fiu să se comporte drept și să păstreze credința.
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]