6,895 matches
-
afirmația ta că "nu sunt deloc". Consider feminismul ca o chestiune de feminitate, de definire a feminității. Ce-i drept, însă, nu sunt o feministă universitară radicală. LV. Inele e un poem de o tristețe adâncă și neputincioasă: De atunci încoace port mereu pe dreapta inelul pe care l-am ales cu tata când am făcut douăzeci și unu de ani. Pe stânga am, de când s-a stins mama, inelul ei: inelul de logodnă pe care i l-a cumpărat el acum jumătate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
etc. Era curând după sfârșitul războiului, iar viața era mult mai săracă și mai grea decât cea din America. LV. Care ți-au fost prietenii literari la New York și ce prieteni literari ai acum la Londra? RF. Deși de atunci încoace n-am mai locuit în America doar două semestre ca poet-in-residence la Universitatea Vanderbilt, în 1985 și 1990 încă mă consider mai mult americancă decât englezoaică și chiar mi-am păstrat pașaportul american. Mulți dintre prietenii mei literari sunt americani
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
are decorul lui, exact așa cum spui: Deschid ușa negurii către pagină. În prag e poemul... Poemul vine din negură, din noaptea în care visezi ceva ce nu e Anglia. Ce ne poate poezia dezvălui despre tine? MK. De câțiva ani încoace îmi tot visez copiii când erau mici. Adevărate coșmaruri. Amândoi au fost tare bolnavi la douăzeci și ceva de ani și, în vis, revăd vina și neputința de atunci. Visez urât și despre bărbații din viața mea. Din felurite motive
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trei romane (inclusiv Thinks...), poate ca să abordez emoțiile "tandre" asociate cu iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. LV. Cum vezi finalul ideal pentru un roman? Ai distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii Fluxului conștiinței. Deosebirea este că tu nu o faci doar de dragul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acceptabile și niciuna din modalități nu e nouă. Sentimentul că firele se înnoadă într-un final mulțumește lectura, dar această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității și imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie e umorul. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
semnala ironic, ca o recenzie, debuturile noastre muzicale gemene (eu sunt sora mai mare, cu opt minute). Eram prezentate ca "soprane remarcabile, care practică mai ales muzica atonală, cu prea puțină subtilitate, dar cu mare forță". Nimic nou de atunci încoace, pe acest plan. Fiecare zi de supraviețuire în acest oraș istovitor, solicitant, era o mare realizare. Străinii de New York, extrem de ușor de recunoscut pentru un New Yorkez călit, sunt sfătuiți să evite hoții prefăcându-se că sunt de-ai locului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
entuziasme poetice, deși există clipe usturătoare când nu suntem de acord: dacă nu-i place un poet care-mi place mie, ori dacă trece printr-o etapă când scrie doar anumite genuri. Ne citim reciproc ce scriem de șase ani încoace. Celălalt este autorul macedonian Aleksandar Prokopiev. Limba îl împiedică să mă citească la fel de bine, dar e la unison cu planul, substanța a ceea ce scriu. El e lectorul imaginar pentru romanul în versuri la care lucrez. Evident, le admir enorm opera
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
continuată până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. După părerea lui Aristotel, tragedia purifică de pasiunile de milă și de teamă pe care i le provoacă spectatorului. Pentru Corneille, în schimb, ca și pentru toți teoreticienii de la Renaștere încoace, tragedia purifică de toate pasiunile umane, dragoste, ură, gelozie, ambiție, pe care autorii dramatici le acordă personajelor lor. Va trebui să-l așteptăm pe Lessing pentru ca eroarea să fie corectată. Acesta, în Dramaturgia de la Hamburg, din 1768, va stabili, după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niște efecte tragice de calitate. Având în vedere că Aristotel consideră că scena recunoașterii este o formă de deznodământ deosebit de propice să genereze pateticul, Corneille își justifică propriul punct de vedere argumentând că gustul publicului s-a schimbat din Antichitate încoace. "Știu, scrie el în Discurs despre Tragedie, că agnitio este un ornament însemnat în tragedii, după cum spune Aristotel: dar este sigur că ea are niște aspecte care deranjează. Italienii o îndrăgesc în majoritatea poemelor lor și pierd uneori, prin atașamentul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Goethe, pasionat ca Schiller. Mi-am dat seama că lucrările sale, singure, închideau în ele tot atâtea tipuri ca lucrările tuturor celorlalți la un loc. Mi-am dat seama că este omul care a creat cel mai mult de la Dumnezeu încoace." Mulți intelectuali francezi încep să fie pasionați de Shakespeare. Apar mai multe traduceri, în special cele date de Vigny pentru Romeo și Julieta, Maurul din Veneția, și Neguțătorul din Veneția. El reușește să reprezinte la Teatrul-Francez, bastion al conservatorismului, Maurul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Teatrul, cu generația care a urmat, s-a îndepărtat de naturalism, pentru a regăsi un alt suflu. Capitolul IV Trecerea spre modernitate Teatrul european s-a transformat mai mult în secolul al XX-lea decât o făcuse vreodată de la Renaștere încoace. Schimbările au avut loc când datorită unor autori dramatici, când datorită regizorilor. Influențele în teatru între scriitura dramatică și condițiile de reprezentare sunt totdeauna reciproce, fie că este vorba de o inovație arhitecturală, de o concepție nouă a raporturilor actori
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atunci când Telemahxe "Telemah" și Atenaxe "Atena", sub Înfățișarea lui Mentor, ajung la curtea lui Nestorxe "Nestor", Pisistrate le oferă o cupă și zice: Ia și Închină acum chiar tu, oaspe, lui Poseidáon, Căci la al stăpânului nostru ospăț nimerit-ați Încoace! Dar după ce-i Închina și ruga-te-vei cum șade legea, Dă-i și acestuia cupa cu vinul cel dulce ca mierea, Ca să Închine, căci cred că și el tot va vrea să se roage Nemuritorilor: toți de a zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cer și spune: „O, Jupiter Stator, supunându-mă voinței tale, am pus aici pe Palatin temelia orașului. Cetățuia, cumpărată prin trădare, a căzut În mâinile sabinilor, armata lor a și trecut valea care Îi desparte de noi și se Îndreaptă Încoace. Tu Însă, tată al zeilor și al oamenilor, Îndepărtează-i măcar de aici pe dușmani; curmă spaima romanilor și Îndepărtează spaima lor rușinoasă. ție, o Jupiter Stator, Îți făgăduiesc să-ți ridic În acest loc un templu care să amintească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dar niciodată o asemenea disciplină nu a înghețat în contururile termenului de la care ea și-a luat numele. De obicei, asemenea discipline au luat naștere ori s-au dezvoltat pe baza potențării semnificației acelui termen. „Hermeneutica“, de care de la Dilthey încoace a rămas legat destinul tuturor „științelor spiritului“ și care a operat astfel o imensă dihotomie înăuntrul cunoașterii în general, împărțind exercițiul reflexiv între principiile exactității și cele ale interpretării „libere“, își are precedența într-o disciplină metodologică ale cărei pretenții
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
agreau pe turci; s-au afirmat ori de cîte ori au avut ocazia. Nimeni nu a făcut-o cu atîta succes ca puternicul voievod Mihai Viteazul, care a cucerit Transilvania și a unit-o cu Valahia și Moldova. De atunci încoace, el a devenit simbolul celor care credeau încă într-un viitor mai bun pentru națiunea română. Dar imediat după ieșirea lui din scenă. Tot ceea ce realizase el s-a năruit. Spre sfîrșitul secolului al XVII-lea, Imperiul otoman a început
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dezarma niciodată". Bismarck, stînjenit, a dezaprobat comportamentul rușilor, iar R. Poincaré, prieten al Rusiei, spunea: Mi se face rușine cînd mă gîndesc cum ați fost obligați să cedați Basarabia ca să vă cumpărați libertatea"20. Orice s-a întîmplat de atunci încoace nu a întărit încrederea românilor în vecinul lor de la răsărit. Iorga credea în dictonul lui Napoleon că politica externă a unei țări este determinată de geografia ei. Nici o ideologie mesianică nu va schimba natura organismului considerat de el drept constituind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost un succes, fiind apreciat de Tudor Vianu și de Mihai Ralea. Comentariile lor au fost luate din scurt de către Iorga: cum îndrăzneau ei să-l numească pe Arghezi "cel mai mare poet al nostru în viață, de la Eminescu încoace" sau "regele noii poezii?" În T. Maiorescu și posteritatea lui critică (București, 1943, p. 210), Lovinescu comenta: "Ce jalnic exemplu de critică literară!" Dar Iorga își va continua atacurile împotriva lui Arghezi cu o violență neostoită. Tudor Arghezi i-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În viața politică și culturală. Iugoslavia și Uniunea Sovietică - un imperiu, nu o țară, și oricum doar parțial europeană, cum am remarcat deja - erau singurele excepții În această Europă nouă, omogenă În fiecare segment al ei. Dar din anii ’80 Încoace, mai ales după căderea Uniunii Sovietice și extinderea Uniunii Europene, Europa se confruntă cu un viitor multicultural. Refugiații, muncitorii imigranți, locuitorii naturalizați din fostele colonii, atrași Înapoi În metropolă de perspectiva libertății și a unui loc de muncă, sau imigranții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șocuri externe au frânat brutal economia occidentală. La 15 august 1971, președintele american Richard Nixon a anunțat decizia unilaterală a țării sale de a renunța la sistemul ratelor fixe de schimb. Dolarul american, stâlpul sistemului monetar internațional de la Bretton Woods Încoace, urma să fluctueze liber În funcție de celelalte valute. Această decizie s-a luat pe fondul uriașei poveri militare a războiului din Vietnam și al unui deficit bugetar federal În creștere. Dolarul era legat de prețul aurului, iar Washingtonul se temea că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postmoderne (Condiția postmodernă, 1979), a surprins exact situația: „Postmodernitatea este neîncrederea În metanarațiuni”. Ca de atâtea ori În deceniile trecute, sursa profundă (adesea nemărturisită) a influențelor intelectuale predominant franceze era... germană. Scriitorul italian Elio Vittorini observa cândva că, de la Napoleon Încoace, Franța s-a dovedit impermeabilă la orice influență străină În afară de filosofia romantică germană - lucru la fel de adevărat În 1957, când remarca a fost făcută, ca și 20 de ani mai târziu. Dacă generația precedentă, cu sensibilitatea ei umanistă, fusese atrasă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o găseau pe doamna Thatcher destul de sexy. François Mitterrand, un cunoscător În domeniu, considera că ea are „ochii lui Caligula și buzele lui Marilyn Monroe”. Putea să intimideze și să constrângă așa cum nu mai făcuse nici un politician britanic de la Churchill Încoace, dar era În același timp seducătoare. Din 1979 până În 1990, Margaret Thatcher a intimidat, constrâns (și sedus) electoratul britanic, impunând o revoluție politică. „Thatcherismul” Însemna multe lucruri: piață liberă, impozite reduse, libertatea inițiativei, privatizarea industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care nu erau suficient de nemulțumiți pentru a protesta Împotriva situației - Îi făcea pe scriitorii disidenți ca Ludvík Vaculík să se Îndoiască de posibilitatea unor mari schimbări În viitorul apropiat. Istoria părea să fie Împotriva cehilor și slovacilor: din 1938 Încoace, Cehoslovacia nu mai reușise să recapete controlul asupra propriului destin. Așa se face că, atunci când poporul Însuși a preluat inițiativa În noiembrie 1989, „revoluția de catifea” a părut neverosimilă. De aici presupozițiile despre comploturi ale poliției și crize provocate, de parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
secundare pentru cei mai mulți locuitori, cât pe un melanj curios de superioritate și resentiment. Căci, așa cum mulți dintre clasicii literaturii engleze moderne sunt de fapt irlandezi, mulți dintre corifeii gândirii sociale și politice de limbă engleză din secolul al XVIII-lea Încoace (David Hume, Adam Smith, John Stuart Mill ș.a.) sunt, de fapt, scoțieni. Edinburgh a fost capitala intelectuală a Marii Britanii la Începutul erei industriale, iar Glasgow nucleul radical al laburismului britanic În primii ani ai secolului XX; mai mult, afaceriștii scoțieni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
localități de pe coastele înalte ale Burgundiei, unde au loc o slujbă religioasă și o procesiune în timpul căreia statuia Sfântului este purtată solemn de-a lungul străzilor satului de către "Cavalerii Tastevin", îmbrăcați în costume specifice confreriei. De vreo cincizeci de ani încoace, în jur de 100000 de persoane vin în satul burgund, ales pentru desfășurarea ceremonialului destinat acestei sărbători, profane și religioase, pentru a se bucura împreună sub ocrotirea Sfântului Vincențiu. Pe vremuri, sărbătoarea Sfântului Vincențiu era o ocazie de a veni
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
nostru, îmbrăcat în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră uniți Ion I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici și Corneliu Georgescu, cei care străbătând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toată greutatea mișcării naționale de cinci ani încoace. Rugăciunea La ora 10 am plecat toți în costum național, cu căciulă, cu zvastica mare în dreptul inimii, în coloană de marș, direcția Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugăciune pentru pomenirea sufletelor: Ștefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]