7,931 matches
-
libertatea de a-l aduce pe fiul meu cu mine. Se uită drăgăstos la copilul care se Împrietenea deja cu Tosca. — Îmi amintesc ce emoționat am fost, când eram de vârsta lui, să Îi fiu prezentat lui Thackeray de către tata - Întâmplător, nu departe de locul acesta, ne plimbam prin Kensington Gardens - și ce plăcere mi-a făcut să Îmi amintesc de Întâlnirea aceea, după ani de zile. Nu am avut puterea să-l privez de un privilegiu asemănător. — Desigur, desigur... e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putea compara cu James și cu Howell, Îi făcuse o vizită la hotelul din Washington, numai pentru a lua dezgustat contact cu manierele sale. Wilde Îi vorbise de sus, Îi completase observațiile cu epigrame ridicole, lăsase să-i scape aparent Întâmplător nume ale unor persoane importante pe care Henry le cunoștea mult mai bine decât el și se purtase, În general, ca un exhibiționist vanitos. I se păruse, de asemenea, că persoana și personalitatea lui Wilde emană ceva indecent și nesănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu Își facă nici un fel de iluzie cu privire la adevăratele lui sentimente. Erau lucruri pe marginea cărora comunicau mai deschis prin scrierile lor decât În conversații. Doctorul Hugh avea de-acum câteva personaje analoge În viața reală - tineri inteligenți și fermecători, Întâmplător majoritatea americani expatriați, care așterneau balsamul admirației personale peste rănile provocate de uitarea publicului. Bietul Balestier fusese unul dintre ei. William Morton Fullerton, un ziarist chipeș și foarte deștept care se mutase de la Boston la Londra În 1890 și obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hemoragie cerebrală, care ar fi putut afecta pe oricine, oriunde. Vestea ajunsese În Anglia În prima săptămână de repetiții la Guy Domville, de aceea nu avusese timp să Îl jelească așa cum s-ar fi cuvenit, iar când i se amintea Întâmplător, ca acum, cu anunțul acesta, simțea ca o durere ascuțită. Care fusese prima carte a lui Louis, se Întrebă. Călătorii cu măgarul? Și cine erau ceilalți douăzeci și unu de autori celebri? Ar fi putut contribui el Însuși cu o bucată bunicică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
detestabil, nu mai ceream ieșirea autorului la rampă, spuse Gosse. — Așa e, aprobă Norris. Nici eu. — James o să fie grozav de afectat. — Crezi că ar trebui să Încercăm să dăm de el? Întrebă Norris. Să Îl căutăm? — Nu, zise Gosse. Întâmplător, știu că a organizat un dineu pentru trupă. Mă tem că nu va fi o petrecere prea veselă. Va trebui să Încercăm să Îl Îmbărbătăm mâine. — Da, așa e. Își urară noapte bună și se despărțiră. Nici unul din ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
modele, ceea ce seamănă puțin, bănuiesc, cu intrarea separată a doctorului În sala de operație. — Cam așa e. Apropo, să nu afle Pem că ți-am povestit episodul de la Începuturile căsătoriei, zise Du Maurier. — Dragul meu, bineînțeles că nu, spuse Henry. Întâmplător, Emma, care nu se simțea bine În ziua aceea, se duse la culcare imediat după ce terminară cina. După plecarea ei, Du Maurier luă o a doua sticlă din vinul său roșu preferat de pe servantă și, făcându-i cu ochiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lucru care Îi făcea lui Du Maurier o plăcere reală. Se căznea În continuare cu Marțianul și, În ciuda faptului că era de-acum aproape orb, continua să lucreze pentru Punch, desenând la scară foarte mare, pentru a vedea ce face. Întâmplător, după această Întâlnire produse unul dintre cele mai bune desene după mult timp. Hașurile erau grosiere și trasarea siluetelor lipsită de subtilități, dar compoziția avea forță și umor. Intitulat Adevărata smerenie, el prezenta un tânăr diacon, luând micul dejun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reporteri, intruși, invadatori, unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-ar fi putut Îndemna să Își dorească sfârșitul mai degrabă, să invoce călăul și securea. Să fi fost oare Întâmplător faptul că faima a venit prea târziu, că a venit, În felul ei pervers, ca și cum ursitoarea cea rea i-ar fi prezis, Într-un trecut Îndepărtat, lângă leagăn: «O, da, vei avea parte de ea din plin, vei avea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
n-ai venit la servici. Da... Bei ceva? Nu, mulțumesc. Doru se așeză la masă și semnă. Se uită la ele mai mult de fază. Nu-i stătea capul la lucru. Nu avea ceva anume la care să se gândească. Întâmplător, privi afară. Cerul era acoperit cu nori. Nimic poetic, mai degrabă potrivit cu marele oraș în care locuiau el și alte 30 milioane de oameni. Ajunsese aici datorită lui Alex, Se săturaseră să tot călătorească. Au dat cu banul cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe toți cei dragi și muritori, însă îi păstra în suflet. Alex nu trebuia însă să moară. Am terminat. Spune-i lui Petru să se ocupe personal de afacerea "Morisette", vrei? Și am o observație. In dosarul numărul 5... Văzuse întâmplător și tot așa o corectase. Ai temperatură? Nu chiar... Nu e nimic. Sunt sigură de un lucru. Nu ai nevoie de un medic, ci de o vacanță. Au sunat soții Nori și ți-au lăsat un mesaj. Dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
then. Și faza e că petrecem din nou timp împreună. Până într-o zi, în care, mă vede și-și dă seama. Privirea de pe fața lui spune totul: nu are rost să neg (Îl și văd peste ani, întâlnindu-se întâmplător cu mine de mână cu copilul meu). Izbește cu pumnul în copac. Nu se mai poate face nimic, nu? Te rog. Va trebui să accepți să te ajut, măcar cu bani, din când în când, și pleacă. Mă simt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu nelipsitul și plictisitorul Victor Socaciu. - "...În industrie se estimează depășirea planului producție marfă vândută și încasată cu peste 350 milioane lei... La export urmează ca livrările peste plan să se ridice în final la peste 93 milioane lei... Nu întîmplător s-au obținut peste plan 59 000 tone de fontă, 5 060 tone laminate, 3 750 metri cubi prefabricate din beton, 1 500 tone construcții metalice, 79 500 metri pătrați țesături din bumbac... Rezultate tot atât de înfocate au fost consemnate și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descarce marfa direct prin debaralele din Perone. Stăpâna plătind, cîntărindu-l din ochi și plăcîndu-l și pe noul șofer. Înroșindu-se, bătu genele puțin, făcu ochii mari de mirare 206 DANIEL BĂNULESCU de bumbac și lenjeriei aparținând ucenicelor (în sezonul acela, întîmplător, nu erau rubedenii feminine în ospeție, doar un băiat). Navigară atenți printre burțile prosoapelor, pe jumătate ridicate din apă și susținând pe sinusozitățile lor adevărate lanțuri muntoase din pulberi răsturnate din cutiile de detergenți și înălbitor. Ungîndu-l, tacit, drept un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unii care recomandă o ușoară luare de sânge îbuzele i se strânseră într-o expresie de dezgust elegant), dar desigur că eu nu sunt întru totul de acord cu ei. Le înțeleg punctul de vedere, asta-i drept. Doar că, întâmplător, nu sunt de acord. Probabil din cauza educației mele liberale. Care este poziția dumitale? întrebă Vultur-în-Zbor. — Aha. Poziția mea. Aha. Acum se pune o întrebare. Citez din zicerile axone. Corectează-mă dacă greșesc cumva: „Tot ceea ce este ne-Axona este necurat.“ Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e o noapte caldă, începu domnul Jones. Ceața nu s-a ridicat. Cuvintele îi sunau prostește atunci când le rostea, dar Dolores nu arăta nici un semn de dezaprobare, ci stătea timidă în fața lui, cu o mână odihnindu-i-se pe jumătate întâmplător în locul unde i se împreunau coapsele. în întuneric părea mai puțin zbârcită, iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a tras în spate și în lături. Și a dispărut în groapă, descompunându-se în haos, în ne-ființă. Axona era în picioare, cu ochii scăpărând de furie. Dar Vultur-în-Zbor știa că în spatele furiei se ascundea spaima. Osul, acel element întâmplător, îi știrbise planul ei perfect, iar acum Axona era la cheremul lui Vultur-în-Zbor. Acesta înaintă către ea, chibzuind totul încet. — Rămîi acolo unde ești, Necuratule, a zis ea, dar vocea a trădat-o. — Nu știu ce ești, a spus Vultur-în-Zbor în timp ce înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
favoritul Iocastei. Era prea predispus să devină sadic și să deterioreze personalul. Ușa următoare nu lăsa să se audă altceva decât tăcerea. Aici se afla odaia lui mademoiselle Florence Nightingale. Ea emana o sexualitate casnică și confortabilă, extrem de liniștitoare când, întâmplător, își dezgolea un sfărc și extrem de serioasă atunci când se dezbrăca. Florence o făcea întotdeauna, niciodată nu și-o punea, nu și-o trăgea, nu se pompa sau coțăia. O făcea cu grație și pe întuneric. Când Iocasta s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avea acum timp pentru așa ceva. Plănuia ascensiunea lui Vultur-în-Zbor spre Grimus. — Poarta către Grimus este asemănătoare cu cea prin care ai intrat în Marea Calf. Deși e mai puțin rudimentară. E imposibil s-o găsești dacă nu știi unde este. întâmplător, eu știu. Acolo îți va fi de folos experiența cuceririi Dimensiunilor Interioare. De-acum ele nu-ți mai pot face rău, așa că te poți concentra asupra traversării celor Exterioare. Deși s-ar putea să nu fie plăcut. Grimus va ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar gura i se uscase ca într-o zi toridă de vară în care nu avea la îndemână nici o picătură de apă. Să fie destinul atât de neprevăzut și de prielnic încât să o ajute să-l întâlnească cu totul întâmplător? Avea nevoie de o perdea pentru că renunțase atât de ușor și într-un mod cât se poate de neconvențional la cea veche, deci trebuia să intre. Și totuși de ce rămăsese pironită în fața magazinului uitându-se la mașina aceea albă ca
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aceeași culoare. Se strâmbă în oglindă văzându-și imaginea desprinsă parcă dintr-o secvență dintr-un film de înmormântare. „- Tu porți doliu? Te văd mereu îmbrăcată în negru.” Își aminti că-i spusese într-o zi o cunoștință întâlnind-o întâmplător prin oraș. Nu, nu purta doliu. Aceea era culoarea care o atrăgea de fiecare dată când își cumpăra un obiect de îmbrăcăminte. Poate că în acele momente, în subconștient, mintea ei făcea corelația cu moartea sufletului. Cum poate muri sufletul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
coada racului, ferindu-se de cleștele amenințător care venea, leneș, spre degețel apoi, prindea racul de coadă și rotindu-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii, repeta figura până când un alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță dolofană și cum-necum, condus de mirosul de cărniță vie, confunda degetul cu o râmă bine-crescută și Îl prindea, strângându-l din ce În ce mai tare. Atunci, copilul scotea un țipăt disperat, plângând și Înspăimântându-se gradual, pe măsură ce apărea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî la mine! Apoi Își găsea o poziție din care să nu poată fi văzută nici de Va și nici de către Didița. Ar fi fost mare nenorocire dacă Întâmplător sau nu, ar fi trecut Jănică, vărul mai mare al fetelor, care o tachina adesea pe Dorița deși gândurile Îi zburau mult mai departe. Didița era mai mică decât sorăsa, biologic, cu un an și intelectual cu opt, numită de către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu „școala vieții” și purtat prin lume, a Înțeles repede direcția În care merge politica țării și drumul „ireversibil”, s-a lăsat convins cu argumentele solide ale celor cu haine lungi, din piele de câine, pe sub care adesea se zărea Întâmplător sau nu și țeava câte unui pistol: Domnu’ Olaru, vă privesc și mi dau seama că sunteți un om elevat și că Înțelegeți noblețea scopului nostru comun, deci pot să vă spun „tovarășe” și să afirm la modul cinstit că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
despre viața de zi cu zi a britanicilor care se stabiliseră pe coastă. Cinci oameni muriseră În incendiul catastrofal care devastase casa familiei Hollinger. VÎlvătaia feroce izbucnise pe neașteptate În jur de ora șapte seara la data de 15 iunie, Întîmplător ziua oficială de naștere a reginei. Mă agățam de-un pai, amintindu-mi dezagreabila Guardia Civil din Gibraltar și speculînd că focul fusese pus de vreun polițist spaniol psihopat care protesta față de ocupația britanică a Stîncii. Îmi și imaginam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pustie și se cățăra pe zidul exterior, În vreme ce flăcările urlau și mușcau din acoperișul imens. — Va să zică, În afară de menajeră și de soțul ei, nu mai era nimeni aici? — Nu chiar. (Hennessy Își puse iar pălăria pe cap, coborîndu-și borul pe ochi.) Întîmplător, toată lumea era aici. — Toată lumea? Te referi la personal? — Nu, mă refer la... (Gesticulă cu mîinile lui lăptoase În direcția orașului din vale.) Le tout Estrella de Mar. Era ziua reginei. Familia Hollinger dădea mereu petrecere pentru membrii clubului. Așa contribuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]