7,211 matches
-
șterpelit de Zuza de pe masa lui tanti Cucu. Păi dacă te-au păcălit și pe tine cu crenvuști, fă reclamație la Protecția Consumatorului. Femeile adoră să îndrepte lumea, mai ales în punctele ei neesențiale. Uf, ce prost ești! Apoi, în șoaptă: nu mi-a venit ciclul, sunt însărcinată. Imposibil, doar te-am protejat! Și eu am zis la fel, dar uite că mi s-au umflat sânii și am niște pofte teribile. Gândul la sânii ei umflați mă face să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu degetul pe buze, mi-a indicat o scrumieră albastră, de parcă ar fi vrut să spună că e vorba de un microfon de sticlă. Privirea îi era rătăcită, sălbatică, defectă. - Ei, dacă tot ai venit până aici, a continuat în șoaptă, hai să facem sex. A început să se dezbrace până a rămas goală, numai piele și os, totul ambalat într-o piele extrem de fină. Apoi, fără niciun fel de pudoare, m-a desfăcut la curea și m-a descheiat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde seara când se-arată Luna veselă-n ferești, Ea îmbracă-n aur toată Casa bunei cu povești.
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
-n Ceahlău, și-n Călimani poporul și-a pus legendele din preistorie. Misterul lor stăruiește încă. În pâcla lor vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă Călimanii de Ceahlău; șoapta amintirilor curge pe cetina codrilor venind din Călimani și din trecutul cel mai adânc. Aburii Bistriței fac popas în pisc învăluind Toaca și Panaghia; așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
are! Oare cum o fi crescut? se mira Ionel, ciocănind pe ici, pe colo tulpina groasă. Deodată, pe neașteptate, frunzișul copacului începu să foșnească și să sune ca din sute și mii de clopoței verzi și un glas ca o șoaptă se auzi atunci: Vrei să știi cum crește pomul? Crește-ncetișor ca omul. Din tulpina copacului, Ionel vazu, ca-n poveste, cum s-a deschis o portiță. Și așa se trezi într-un fel de pădure ciudată. Aici copacii păreau a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
oare, Strai de sărbătoare Gândurilor mele? Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată, Floare de cireș Mai strălucitoare, Tril mai fără greș, De privighetoare! Luna iese-acum Și-n albastra noapte Ninge-argint pe drum, Umple tot de șoapte; Adâncite-n vis Florile grădinii, Gingașul narcis, Iasomia, crinii, Trandafirii-nvolți, Sub catapeteasma Uriașei bolți, Își unesc mireasma; Taine din povești ..................... Cerințe: 1.Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor mai/m-ai. 2.Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 3.Construiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Cerințe: 1. Citiți și memorați versurile. 2. Scrieți cuvinte cu sens opus celor scrise cursive în text. 3. Descoperiți mesajul textului. Notați-l. 4. Folosiți cât mai multe însușiri despre albină și expresiile: cununi de aur, veșmânt catifelat, parfum răscolitor, șoaptă de vânt, într-un scurt text. Alegeți un titlu potrivit. Hanul cu rândunici Ion Pillat Colo-n umbra nucului Stă din vremea turcului, Leagănul urzicilor, Hanul rândunicilor. Han vestit la drum de țară, han cu streașina afară, Vechi de când e
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar Mădălina citea cu glas tare o poveste. Glasul fetiței se amesteca lin cu murmurul pârâului, cu șoapta frunzelor, iscând un fel de cântare nemaiauzită. Când Mădălina închise cartea auzi în văzduh un zbârnâit ca de aripi de cărăbuș. Până să se dumirească, se pomeni lângă ea cu un pitic cât o lingură de supă, și cum tocmai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
semn că iarăși trebuia mers și cumpărat altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori, lăsa furca pentru a se apropia de fereastra dinspre curte, unde lua ceaslovul cu rugăciuni și bolborosea din el, în șoaptă, să audă numai ea. Sora mea, Leana, fire neastâmpărată, nu prea suporta să stea acasă. Eu, mai cuminte, sedentar din naștere, încercam să țin pasul cu tata la "lecturi". Biblia o învățasem, cred, pe dinafară, o citisem de vreo șapte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bombardeze însă acum sunt mulți, foarte mulți soldați. Nu mai au nimic doar șlagărul de Dendrino, pe care nu-l suportă rușii, îngânat în surdină, ‘’A plecat la vânătoare Agarici A plecat să vâneze bolșevici’’ Cei doi bărbați vorbesc în șoaptă... parcă nici nu vin sfintele sărbători. Nu auzi copiii cântând colinde, orașul este tăcut, paralizat de teamă și viscol. Ei sunt pregătiți pentru sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-l deranjează în timp ce, femeile stau răbdătoare în cameră, sporovăind încetișor. După un timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
numai buni de apucat, așa că după ce au fost expediați din cameră toți, gazda și slugile, amândoi s-au pus pe treabă. Fata era încântată de atenția ce i-o acorda musafirul și cum amândoi erau tineri, era și luna florilor, șoaptele lor se răspândeau peste toată suflarea satului, miresmele pământului le răscoleau sângele, nu le-a rămas altceva de făcut decât să joace cu patimă rolul, ce le-a fost dat de creatorul tuturor vietăților și lucrurilor, și ca totul să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
asupra spiritului... — Deci nu dumneata ai pătruns în casa lui McGanny ieri-noapte? Se uită repede în sus, îmi șuieră să tac și aruncă o privire prevenitoare spre ușă. — Pentru Dumnezeu, Michael! Vrei să-mi agravezi situația? Și pe urmă, în șoaptă: De ce crezi că te-am adus aici, dacă nu să discutăm taman această chestiune? M-am așezat pe bancă lângă el și am așteptat să mă lămurească. După un timp, mi-am dat seama că se posomorâse. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un asemenea tratament, Michael.Nu mai pune întrebări. Slavă Domnului că rămân sănătos la minte și la suflet, deci o să supraviețuiesc calvarului, poți fi sigur. Dar apropo de supraviețuire (și în acel moment, glasul i se transformă din nou în șoaptă), am auzit pe căi neștiute că membrii unei familii de vază se pregătesc să înfrunte o pierdere tragică. Mortimer Winshaw se stinge repede. — Păcat. E singurul care s-a purtat frumos cu mine. — Adulmec revolte. Adulmec frământări. Cunoști la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te ajută cu ceva în carieră, mi-ar fi foarte ușor să te prezint câtorva persoane. Am o oarece influență la domnul Eliot. Adevărul este, dacă poți păstra un secret (și în acel moment își coborî glasul, transformându-l în șoaptă), mi s-a spus că e înnebunit după... — Vă referiți la...T.S. Eliot? Michael ezită. Cel care a scris Tărâmul pustiu? Tabitha izbucni într-un râs sclipitor, muzical. — Vai, prostuțule! spuse ea. N-ai aflat? E mort de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
opri brusc când Tabitha spuse asta. Nu era sigur că auzise bine. — Semeni mult cu el, să știi. Exact cum mă așteptam. Aceiași ochi. Exact aceiași ochi. — Hai odată, spuse domnul Sloane, trăgându-l pe Michael de mânecă. Adăugă în șoaptă. E dusă, săraca. N-o băga în seamă. Să n-o zăpăcim și mai mult. Hilary rămase singură cu mătușa ei. Rămase un timp în picioare în fața focului, mușcându-și unghiile și străduindu-se să înțeleagă ultima sugestie derutantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trăi cu ea, ba chiar de a o susține, devine și ea un fel de nebunie. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că ne împotmolim în ea. Nebunia nu se va sfârși niciodată. Cel puțin nu... (glasul îi scăzu până la o șoaptă spectrală) pentru cei vii. Pic. Pic. — Uite, domnișoara Barton, de exemplu. Vorbele lui Mortimer începeau să nu se mai deslușească. E o fată atât de bună... Atât de încrezătoare. Și totuși eu am înșelat-o tot timpul. Picioarele mele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe toată întinderea pustie, de câte un firav alo! Câte nu sunt legate prin asemenea fire, văzute sau nevăzute, îngropate sub pământ și pe sub oceane, răsucite prin văzduh sau zdrăngănind prin ionosferă unde dau ture uriașele ceaune gata să amplifice șoapta cea mai perfidă și să difuzeze poruncile vremii până hăt! Cine știe unde! Întreg pământul poate fi închipuit precum un ghem de fire de toate culorile prin care călătorește înmulțită și împărțită de milioane de ori cu ea însăși și la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vibreze. ─ Și eu am citit ceva care seamănă cu povestea asta. Ceva din Chaucer, care se cheamă Casa faimei. E un templu suspendat în văzduh, frunzișul murmură necontenit printre pilaștri și pe frontoane, iar înăuntru se păstrează pentru vecie fiecare șoaptă, fiecare cuvânt, fiecare discurs, fiecare geamăt care-a scăpat vreodată de pe buzele unei ființe omenești. Și-atunci ar trebui să ne recunoaștem unii pe alții, nu? După vorbă? Poate, zice Sandu. Cred că și pe la voi se spune că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du-te dom’le mai încolo când te-apucă! Câtă nesimțire! Nu se poate măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există deja și totuși nu există, spune el. Într-adevăr, încuviințează femeia în șoaptă. Sunt pregătite dintru vecie, sunt rânduite în fiecare an și totuși de fiecare dată trebuie așteptate, conjurate chiar, continuă Pascal. Dacă sunt rânduite, nimic nu le poate împiedica să apară. Dacă nu, nimic nu le poate sili, oftează femeia. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă frământ, Pentr-un colț de lună, pentr-un tril de cânt, Rătăcesc prin neguri, mă târăsc și sânger Pentr-un dram de soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
de lectură și concepte pentru articolele publicate săptămânal întrun ziar moldovenesc. În compartiment găsise o tânără doamnă flancată de o fetiță și un băiețel, amândoi de vârstă preșcolară. După ce, în fine, obosiți, adorm, își permite să răspundă, mai mult în șoaptă, la obișnuitele întrebări puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe schimburi de replici, ea pare interesată de preocupările lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie erotică potrivită mai curând fostului... student) „Ia să vedem noi - îmi zic, pregătindu-mi «spada criticăă - în ce «complicațieă a intrat și cum a descâlcit-o pînă la urmă «pudicul scriitoră
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]