43,150 matches
-
au unele de altele și au, în consecință, un sentiment viu și continuu al dependenței lor reciproce"86. În acțiunea dreptului pot să apară anumite tulburări funcționale, numite de sociologi disfuncții ale dreptului. Printre fenomenele de acest gen se numără: absența dreptului din anumite domenii ale vieții sociale; lipsa de validitate și eficacitate a dreptului; dreptul nedrept și dreptul represiv 87. În anumite momente pot apărea neconcordanțe între momentul elaborării și promulgării normelor și cel al aplicării lor efective. Aceste neconcordanțe
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
apărea neconcordanțe între momentul elaborării și promulgării normelor și cel al aplicării lor efective. Aceste neconcordanțe, care se pot datora unor cauze multiple, pot determina stări de inefectivitate sau de ineficiență a normelor juridice, dar și stări de injustiție socială. Absența dreptului din anumite domenii ale vieții sociale pe care ar fi trebuit în mod normal să le reglementeze, poartă denumirea de non-drept. Non-dreptul nu trebuie confundat nici cu anti-dreptul sau dreptul injust, nici cu subdreptul, adică dreptul aparținând unor subculturi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
acte sunt semnificate prin cuvinte care implică un caracter negativ, cum ar fi, de exemplu, "adulter". Astfel de cuvinte nu se referă doar la un tip de mișcare fizică, ci arată și că astfel de mișcări contravin unei legi. În absența unei legi care să interzică această conduită, crede Pufendorf, nicio acțiune nu ar mai fi considerată adulter 116. Hobbes face apologia supunerii necondiționate, considerând-o tributul necesar pentru asigurarea păcii sociale. Fundamentul legii stă numai în voința suveranului legislator, care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
referă la capacitatea cuiva de a efectua alegeri între valori și norme autentice și de a acționa rațional. El presupune reunirea intelectului, cu care se apreciază o stare de lucruri, cu voința de a face sau a nu face ceva. Absența sau alterarea, permanentă sau temporară, a discernământului cuiva pune sub semnul întrebării vinovăția. Astfel, minoritatea presupune insuficiența discernământului și o experiență de viață precară, iar alienația mintală este o împrejurare care exclude vinovăția ca urmare a iresponsabilității persoanei în cauză
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
face mila posibilă, pentru că a fi milostiv înseamnă a-i da cuiva o parte sau toată pedeapsa pe care el recunoaște că o merită"155. Victima unui viol poate să-l ierte pe agresorul său, însă acest lucru nu autorizează absența pedepsei. Nici aplicarea unei pedepse nu este autorizată de formula "nu te iert". Prima situație indică faptul că victima nu intenționează să caute răzbunare, ci dorește păstrarea unor relații amiabile, iar cea din urmă, dimpotrivă. Pedepsirea și iertarea reprezintă îndeplinirea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
nimic: "te iert" sau "te voi recompensa". În cazul pedepsei și al recompensei urmările sunt mai evidente decât exprimarea, așa că se ajunge de multe ori în situația în care aceste cuvinte sunt folosite impropriu. Dar, deoarece urmările iertării sunt negative absența pedepsei nu apar astfel de situații în cazul acestei noțiuni. A recompensa presupune darea unei recompense, a pedepsi aplicarea unei pedepse, dar a ierta nu implică consecințe palpabile, e.g. înmânarea unui certificat scris de iertare"157. I s-a replicat
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
etapa preșcolarității, când gândirea este preoperatorie, concretă, situativă, sincretică etc., explicația are, în principiu, la bază analogia (pe baza unor similarități întâmplătoare). ( În valorificarea explicației, trebuie avute în vedere și particularitățile copilului preșcolar pe această componentă a limbajului: ,,se remarcă absența oricărei explicații propriu-zise [cauzale] între copii"; ,,toate informațiile observate, care s-ar putea apropia de explicație, sunt statice, adică descriptive și străine grijii de a expune cauza fenomenelor"189; ,,pentru că" leagă două idei/judecăți, nu elemente tip efect cauză 190
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Se remarcă orientarea rapid modificată a secvențelor dialogului și totodată dificultăți în sesizarea sensului replicilor partenerului, oscilații (atât în ceea ce privește grupările dintre parteneri cât și temele discuțiilor) și, totodată, replici repetate până la sațietate, lipsa de variație a conținutului și formei comunicării, absența mijloacelor de argumentare și de susținere a conversației" Slama-Cazacu 1999: 303-304. De asemenea, elemente din ,,grila comportamentelor" preșcolarului: participă la activitate ca vorbitor și ascultător, ascultă cu atenție un mesaj, pronunță corect sunetele limbii române, poate compara două sau mai
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
obținută de o gimnastă este 10, 00 iar nota minimă este 9,10. Cu cât nota este mai mare cu atât nivelul artistic de pregătire este mai bun (Tabelele 7 și 8). Pentru insuficientă utilizare a bârnei se penalizează: 1 - absența unei mișcări aproape de bârnă; 2 - direcție (mișcări înainte, înapoi, lateral); 3 - toată lungimea bârnei. Pentru insuficientă prezentare artistică se penalizează: 4 - coregrafie creativă; 5 - stil personal. Pentru insuficientă utilizare a solului se penalizează: 1 lipsa unei mișcări aproape de sol; 2
Abordări practice privind pregătirea artistică în gimnastica artistică feminină by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1674_a_3027]
-
de epuizare a prolificului care este amenințat cu extincția fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau pur și simplu piere datorită absenței prolificului care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la unul dintre nivelurile posibile de interpretare, acestea sînt forțe arhetipale psiho-fizice, materio-spirituale): Luvah-Inima-Duhul este Centrul infinit de adînc și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Beula a lui Blake, unde toate Contrariile sînt la fel de adevărate. De aici, spune Steiner, germenele divin a pătruns în om doar prin cristalizarea corpului fizic 270. La Blake, spectrul fără trup nu poate exista, este moarte veșnică; spectrul este absența timpului, prin care lumea Temporalului-Los devine, prin polarizare, posibilă. Altfel, totul ar fi veșnicie atemporala, plinătatea ce nu poate fi decît plinătate. În sistemul lui Blake există prin urmare următoarea ecuație crucială: intrarea în temporal se face prin căderea în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică, șezu Umbră-a Disperării; de-aceea spre Apus80, Urizen făcu În zid lăcaș pentru că focuri luminos să ardă peste-a' femeii Mădulare palide-n absența lui, și-ades Fiicele ei pe un 190 Altar de Aur arseră parfumuri: era-ntocmit în patru colțuri 81 Cu o Cerească Artă, Gravat cu gingășie și sculptat ca să incinte pe-a lor întunecată mama. Urcînd în diafanele-i vesminte, albastrul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care se naște nu printr-un proces de emanație, ci ca rezultat al procesului de rupere care este simultan cu procesul de emanare (a ființei sexuate feminine). Așadar, Spectrul este forța vida de fragmentare a plenitudinii edenice. El este principiul absenței necesar pentru că procesul de emanație să aibă loc (nașterea femininului), dar el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu noțiunea de antimaterie: Spectrul trebuie să se reunească cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de ordine în lume. Această topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a omului într-o încercare de refacere a ordinii lumii în absența transcendentului divin sau a imanentului spiritual, iar pe de altă parte, reacția la această mișcare riscă, paradoxal, să elimine omul însuși din spațiul umanului; teoria filosofică asupra personalității, care trebuie interpretată, prin raportare la filosofia contemporană, ca proiect personalist. Modelul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
oarecum paradoxal, determinare individuală a "modului" uman de a fi; b) utilizarea acestui postulat ca principiu explicativ al ordinii umane. Acest model are semnificație într-un decupaj ontic al omului, deși el cuprinde și elemente ale unei "ontologii generale", în absența căreia nu ar fi posibilă nici o opinie despre "existența umană". Prin el se urmărește în primul rând separarea "omului ca lucru de lucru"42. De aici și prezența modului uman de a fi (determinat ca o "natură", printr-un atribut
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
două "elemente" ale sale. Elementul de deasupra, personalitatea, constituie prezența omului în "imperiul scopurilor": este vorba despre o prezență "noumenală", cu un termen kantian; din această poziție, el condiționează "fenomenul om", adică prezența umană în lumea fenomenală. De aceea, în absența dublei determinări a unității de existență a omului ca personalitate și ca persoană și a situării personalității în poziția elementului "existențial" uman condiționant pentru "persoană", omul însuși nu mai poate fi gândit potrivit contextului aporetic kantian. Întregul demers kantian, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cauză primă inteligibilă, cel puțin în orizontul acțiunii umane, iar forma în care ea apare este autonomia voinței (a rațiunii pure practice). Imposibilă în lumea fenomenelor, "cauzalitatea prin libertate" este validată de Kant în orizont inteligibil, în universul scopurilor; în absența sa, întreaga viață practică (morală) ar fi imposibilă, iar fără acceptarea postulatului corespunzător, moralitatea ar fi de neînțeles. Imposibilitatea sa în fapt, ca "realitate obiectivă", l-ar transforma pe om în genere, ființa rațională într-un automat natural. Rațiunea practică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
proiectului antropologic reapar în Critica rațiunii practice și sunt întărite în cea de-a treia Critică. De asemenea, metafizica, chiar în sensul ei prekantian, nu poate fi edificată așadar, nici nu poate fi conceput un nou proiect al ei în absența unor linii de semnificație "teoretică" ce trimit către un proiect antropologic. Reproșul lui C. Rădulescu-Motru privind înțelesul kantian al subiectului cunoscător, anume că acesta apare într-o formă abstractă, ca subiectivitate transcendentală, fără semnificație la nivelul individului concret, are justificare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
priori a rațiunii). Ideea omului ca scop final al creației trebuie păstrată atunci când gândim structura finalității kantiene, pentru că ea dă sens extinderii asupra naturii a unui principiu al facultății de judecare reflexive și pentru că semnalează, în modul cel mai direct, absența din această structură a ideii acțiunii unei Inteligențe supreme care își realizează scopurile în lume. Structura formală a finalității kantiene (formală, deoarece este posibilă exclusiv pe temeiul unei facultăți a ființei raționale și pe baza unor operații logic-formale ale acesteia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
desăvârșit, aflat într-o ordine universală în care natura nu mai poate produce forme superioare de actualizare a energiei; acest plan vizează omul ca universal, umanitatea, modelul absolut al umanului, care rămâne, nedezmințit, transcendența după care ne orientăm și în absența căreia ne-am rătăci față de însăși calea umană. Nu este vorba aici, cel puțin în mod direct, despre transcendența divină, ci despre idealul de umanitate, a cărui origine poate fi, totuși, Divinitatea: "ideea de Dumnezeu este principiul suprem care fundează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Exercițiul dispozițiilor sufletești pentru simpla adaptare devine activitate aptitudinală care are drept scop invenția unui nou mod de muncă. Arta, știința, religia sunt spații culturale posibile prin creația vocațională; evoluția la care ele sunt supuse nu ar avea temei în absența acesteia. Dar tocmai pentru că ele evoluează, creațiile nu pot să apară oricum, ci într-o ordine potrivită unei "logici" culturale. Rolul vocației este de a asigura această evoluție determinată a spațiilor culturale. Puterea sa este și limita sa. Originată în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
concepte: creație, noroc, profesie, ideal, mesianism. Creația vocațională are o singură caracteristică esențială: apare într-un moment istoric determinat, în momentul în care era cerută pentru a lega trecutul cultural al unei comunități, prin prezentul ei, cu viitorul imposibil în absența sa. Vocația, socotește C. Rădulescu-Motru, nu se confundă cu norocul. Acesta din urmă constă în "coincidența de împrejurări favorabile". Conștiința norocului, originată în credința în noroc, presupune două elemente incompatibile cu vocația: ignorarea realității timpului (chiar ignoranța, în general) și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la aneantizarea ei. Existența omului este legată și de împrejurări concrete care hotărăsc munca profesională. De asemenea, vocația lucrează și în limitele unui mod de muncă, înnoind continuu acest spațiu profesional. Vocația este nimbul fiecărei profesiuni"; "vocația înnobilează profesiunea"236. Absența vocației dintr-o profesiune face ca aceasta să devină rutinieră sau vetustă. Munca, sistemul de referință al relației dintre profesionist și omul de vocație, este faptul uman care susține evoluția culturală. Dar ea specifică vocația în sensul înnobilării ei cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
luat în seamă, vor împiedica risipirea energiilor vocaționale. În alte cuvinte, știința educației are rostul de a descoperi individualitățile înzestrate vocațional și de a le sprijini în desăvârșirea lor ca vocații. Un rol necesar, pentru viața unui popor, fiindcă în absența vocațiilor individuale așadar și în absența unei "tehnici" care le favorizeze constituirea, așa cum pare a fi știința educației lipsește însăși vocația acestui popor. Prezentarea de față nu ar putea fi încheiată fără a relua răspunsul filosofului la problema vocației românilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energiilor vocaționale. În alte cuvinte, știința educației are rostul de a descoperi individualitățile înzestrate vocațional și de a le sprijini în desăvârșirea lor ca vocații. Un rol necesar, pentru viața unui popor, fiindcă în absența vocațiilor individuale așadar și în absența unei "tehnici" care le favorizeze constituirea, așa cum pare a fi știința educației lipsește însăși vocația acestui popor. Prezentarea de față nu ar putea fi încheiată fără a relua răspunsul filosofului la problema vocației românilor și a-i căuta sensuri valabile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]