9,323 matches
-
ameliorate, aspect ce dă sentimentul unei anumite stabilități. În strânsă legătură cu acest paradox se află un altul, cel dintre respectarea tradiției și promovarea valorilor moderne/postmoderne. Deși am făcut referiri la acest contrast în analiza noastră anterioară, trebuie să accentuăm faptul că cele două aspecte coexistă, schimbarea neînsemnând anularea tradiției. Adevărata problemă care se insinuează este cu totul alta, susțin specialiștii. Dacă modernitatea, prin valorile sale deja experimentate, a reușit să fie ușor de anticipat și să ofere o oarecare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
umane (cadre didactice și elevi), care trebuie formate în vederea obținerii unor rezultate pozitive; * Organizațiile care promovează și produc învățare, numite "organizații educaționale". Această orientare are ca principal reper activitatea de bază a școlii, învățarea individuală, mai exact activitatea instructiv-educativă. Se accentuează rolul de resursă a școlii pentru educarea, instruirea și dezvoltarea tinerilor. În ceea ce ne privește putem afirma că școala întrunește ambele sensuri. Ea învață și produce învățare, cele două planuri condiționându-se reciproc. Astfel, schimbările promovate în urma dezvoltării de ansamblu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sau la implementarea acestora. În funcție de natura schimbărilor, o organizație poate opta pentru anumite strategii, în general acestea având un pronunțat caracter managerial. Din acest motiv, se consideră că în funcție de tipul de management, mai exact de dominanta culturii organizaționale, se pot accentua două aspecte: * valorile umane, ceea ce implică îmbunătățirea comunicării, implicare personală, relații interpersonale etc. și * randamentul, urmărindu-se creșterea calității serviciilor, creșterea performanței colective etc. Din combinația celor două aspecte rezultă patru situații, cărora le corespund tot atâtea tipuri de strategii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
orice efort de diagnosticare a situației de fapt și care manifestă interes ridicat pentru propria lor viziune și nu pentru realitatea în care se mișcă. Atât valorile umane, cât și randamentul sunt ignorate; b) Strategiile raționaliste se raportează la schimbare, accentuând importanța randamentului în defavoarea valorilor umane. Sunt specifice organizațiilor tradiționaliste ce promovează cultura defensivă, puternic centrate pe aspectele formale, de tip birocratic; c) Strategiile personaliste descriu situația opusă, în care interesul crescut pentru valorile umane nu este susținut de același interes
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prin comunicare directă și nu ca urmare a aplicării unor instrumente sociologice, standardizate. Organizarea prin haos Apărută din dorința de a marca o detașare față de strategiile tradiționale, avându-și originea în cercetările din domeniul științelor naturii, strategia organizării prin haos accentuează importanța dezordinii, a anarhiei în promovarea schimbării. Ea presupune renunțarea la concepțiile tradiționaliste ce favorizau stabilitatea, predicția, controlul, specifice organizațiilor birocratice, în favoarea promovării haosului ca proprietate a funcționării organizaționale. Acesta ar eficientiza procesul decizional, ar facilita acceptarea inovației. Nu vom
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
rolul de a concretiza aplicarea acestor strategii. În ceea ce ne privește, ne vom opri la analiza a două dintre cele mai importante și cunoscute strategii de formare continuă a personalului didactic: programele de formare continuă și mentoratul, pentru care vom accentua elementele esențiale care le caracterizează. Programele de formare continuă Datorită evoluțiilor înregistrate la nivelul general al sistemului educativ, precum și importanței deosebite ce se acordă astăzi managementului educațional, conținutul programelor de formare continuă trebuie să se raporteze atât la funcțiile generale
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
intern al organizației școlare, precum și a oportunităților și amenințărilor mediului extern, ce favorizează sau împiedică realizarea obiectivelor școlii sau a competențelor profesionale ale cadrelor didactice. Dincolo de opțiunea pentru una sau alta dintre metodele amintite, unele dintre ele fiind complementare, se accentuează în general ideea ca între nevoile individuale de formare și exigențele sistemice să se păstreze un echilibru, determinându-se în același timp nivelul la care se va realiza formarea. Fig. 7. Gradul de satisfacere a exigențelor sistemice și a nevoilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de a învăța, de a investiga, de a formula obiective, abilități decizionale etc. Cu cât individul deține mai multe asemenea abilități, cu atât ele îi vor asigura flexibilitatea profesională. 3. Planificarea individuală a carierei. Reprezintă o strategie prin care se accentuează necesitatea responsabilizării individului în ceea ce privește alegerile profesionale. Ea trebuie susținută de gândire sistematică, capacitatea de a stabili obiective pe termen scurt, mediu și lung. Presupune atât autoevaluare, cât și capacitate de explorare a oportunităților legate de carieră. În general, se consideră
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
teoriilor organizațiilor ca sisteme naturale reliefau funcția motivațională a obiectivelor, fiind convinși că ele asigură atașamentul indivizilor față de organizație, îi motivează în sensul implicării active în viața organizației, asigurându-i acesteia și șansa construirii propriei identități. În general, organizațiile care accentuează latura motivațională au șanse mult mai mari de a atrage resurse umane (de exemplu, profesori și elevi), decât organizațiile interesate strict de valorizarea dimensiunii cognitive. Unul dintre posibilele dezavantaje ar fi absența oricăror specificații legate de modalitățile concrete în care
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sens, se impune stabilirea unor criterii concrete, utilizate atât ca standarde ale formării individului, ale funcționării organizației, cât și ca repere ale evaluării acestora. Dacă ne raportăm la organizația școlară ca la un sistem natural și deschis, suntem tentați să accentuăm importanța funcției motivaționale a obiectivelor sale, și nu am fi departe de adevăr. Cu toate acestea, obiectivele sale au atât valențe cognitive, cât și simbolice și evaluative. Ele oferă școlii propria identitate, delimitând-o net de celelalte organizații. Prezența obiectivelor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ci mai degrabă prin încorporarea și integrarea acestora în scopurile organizaționale. Pe această cale, scopurile organizaționale vor fi acceptate de către indivizi și vor genera interacțiuni, practici participative și acțiuni comune în direcția realizării lor" (E. Păun, 1999, p. 8). Se accentuează astfel necesitatea construirii unei identități a organizației la care indivizii să se simtă părtași. Este binecunoscut faptul că, împărtășirea obiectivelor de către toți membrii unui grup sau organizații oferă șanse sporite îndeplinirii lor. În sens contrar, există riscul apariției unor situații
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Cele două valori promovate, ce devin și criterii de definire a matricei, sunt: sociabilitatea, definită prin intermediul relațiilor ce se stabilesc între indivizii ce împart aceleași interese, idei, valori și solidaritatea ce presupune colaborare la nivel interuman și intergrupal, dar care accentuează aspectele formale și rolurile pe care le îndeplinesc indivizii la nivelul organizației. Cultură de tip rețea Cultură comunitară Cultură fragmentară Cultură "mercenară" Fig. 8. Matricea arhitecturii sociale (adaptare după R. Goffee și G. Jones) Sursa: G. Pânișoară, I. O. Pânișoară
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
dimensiuni, conduse de manageri școlari considerați "cu har", care se confundă cu școala; b) Cultura de roluri (gen "templu"), patronată de Apollo, este reprezentată sub forma unui templu grecesc, având o structură bine definită, specializată. Este specifică organizațiilor birocratice care accentuează importanța definirii riguroase a rolurilor și activităților, ceea ce favorizează apariția unui climat puternic formalizat, standardizat. Indivizii sunt selectați în conformitate cu specificul posturilor, având atribuții clare, fișa postului fiind mult mai importantă decât persoana care ocupă acel post. Echipa managerială are dimensiuni
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nu se reducă la simple clișee verbale, ci să descrie adevărata personalitate a acesteia (de exemplu: "Școala care îți dă aripi" sau "Educație pentru fiecare"). 2. Ritualurile și ceremoniile ca expresie a "vieții de grup", care au rolul de a accentua valorile școlii și de a realiza nevoia de apartenență a indivizilor. Iată câteva dintre cele mai cunoscute ritualuri și ceremonii: a) Ritualurile de trecere către noi roluri sociale (de exemplu, primirea noilor veniți într-o școală) au ca efect primar
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
afective și comportamentale ce se cer cunoscute și analizate la nivel managerial. În ceea ce ne privește, vom interpreta climatul organizațional ca fiind spiritul unei organizații, acea forță interioară a acesteia, capabilă să mobilizeze indivizii pentru angajarea în sarcină, să le accentueze atașamentul față de organizație sau, dimpotrivă, să le inducă comportamente de evitare. Stabilirea unei tipologii a climatului organizațional este strict dependentă de tipologia culturii organizaționale și, mai exact, de tipul de management asumat și promovat la acest nivel. În ce măsură poate fi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
teoriilor organizaționale. Astfel, dacă în managementul științific, promovat de Taylor, comunicarea deținea un rol instrumental, de supunere ierarhică a indivizilor, în managementul clasic al lui Fayol comunicarea are valoare doar pentru sublinierea relațiilor ierarhice aflate pe aceeași poziție. Ambele curente accentuează importanța comunicării doar ca modalitate de delimitare a ierarhiilor. Odată cu apariția teoriilor relațiilor umane, rolul comunicării devine evident la nivelul relațiilor de grup, fiind extins la nivelul de ansamblu al organizațiilor în perspectiva teoriilor moderne. Analiza comunicării din perspectivă organizațională
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
pe care aceasta le vizează, știut fiind faptul că acestea pot influența într-o măsură covârșitoare stilul sau conținutul comunicării. Toate acestea au favorizat conturarea perspectivei organizaționale a comunicării care are marele avantaj de a conserva elementele clasice ale acesteia, accentuând totodată importanța factorilor psihoorganizaționali (experiențiali și contextuali). Elementul de noutate pe care-l avansează această perspectivă îl constituie competențele de comunicare, ce pot fi extinse de la nivel individual la nivelul organizațiilor în ansamblu. Shockley-Zalabak, P. (2002, p. 5) identifică patru
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
particularitățile resursei umane. Astfel, consideră Ș. Iosifescu (1999, p. 190) putem vorbi despre strategii orientate spre: a) investiția în resursa umană, în scopul: * diminuării rezistenței la schimbare; * sensibilizării personalului în raport cu strategia de dezvoltare a organizației etc. b) seturi axiologice, ce accentuează valori esențiale: performanță, comunicare, echitate, informare etc. c) resursele existente la nivelul organizației, în scopul dezvoltării personalului acesteia. Aceste strategii devin însă inoperabile în condițiile în care indivizii înșiși nu își asumă responsabilitatea propriei formări și dezvoltări. În fapt, motorul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
dintre administrație și management. Se poate spune că administrația este primul sens dat managementului de către F. Taylor care reducea activitatea managerială la simpla administrare a procesului de producție. Deși implică și administrare, managementul nu poate fi redus la aceasta, el accentuând și necesitatea asumării riscurilor. În realitate, organizațiile operează cu ambele situații. Astfel, rolul administratorului este de a supraveghea buna funcționare a organizației, pentru aceasta asigurându-se ca resursele, de orice natură, să fie în număr suficient sau ca la nivel
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
semantică dintre management și leadership aduce în discuție alte două aspecte, fundamentale pentru situarea în concret a rolului managerului și liderului: raporturile centralizare-descentralizare și autoritate-putere. Este binecunoscut faptul că în societățile sau organizațiile cu o structură rigidă, puternic centralizată, se accentuează aspectul strict managerial-administrativ al conducerii, în timp ce descentralizarea presupune autonomie funcțională, activând funcția leadership-ului organizațional. Considerată un atribut semnificativ al conducerii, autoritatea managerului este vizibilă în cazul structurilor centralizate, cu condiția ca aceasta să fie recunoscută și acceptată de către ceilalți membrii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
intereseze în mod deosebit sunt diferențele ce se pot stabili între management ca activitate generală și managementul educației ca activitate/domeniu specific. Baza acestor diferențe este dată de specificul școlii ca organizație. În acest sens, E. Păun (1999, p. 142) accentuează diferențele de ordin moral-axiologic și psihologic. Astfel, din perspectivă moral-axiologică managementul educațional nu poate ignora faptul că principala atribuție a școlii este de a forma în rândul elevilor un sistem de valori transpuse în finalități ale educației. Din perspectivă psihologică
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
psihologic. Astfel, din perspectivă moral-axiologică managementul educațional nu poate ignora faptul că principala atribuție a școlii este de a forma în rândul elevilor un sistem de valori transpuse în finalități ale educației. Din perspectivă psihologică, managementul educațional va trebui să accentueze rolul resurselor umane și al strategiilor comunicativ-participative, trecând în plan secundar ca importanță resursele materiale, instrumentale. Din aceste considerente se presupune că transferul elementelor de management în plan educațional va fi dificil dacă accentul nu va cădea pe schimbare, abordare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
preocupare a managerilor școlari pentru obținerea eficienței în educație, dar și o disciplină care, în opinia lui G. De Landsheere (1992, p. 19), studiază "evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative". Se accentuează astfel responsabilitatea cadrului didactic în gestionarea corectă a activității instructiv-educative derulate la nivelul clasei de elevi. Deși teoria și practica managerială educativă sunt încă în plin proces de conturare, I. Jinga (1998, p. 409) consideră că managementul educațional se definește
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
celelalte opțiuni fiind excluse. Această limitare a perspectivelor conduce, inevitabil, la limitarea accesului la pârghiile schimbării. Soluția pentru promovarea managementului strategic al schimbărilor este reprezentată, în opinia sa, de disponibilitatea următoarelor pârghii ale schimbării: * interfața externă. Deoarece complexitatea mediului se accentuează, identificarea și previziunea reperelor viitorului devine o sarcină tot mai dificilă, pentru depășirea căreia este nevoie de construirea unor noi "unelte" de supraveghere a mediului; * misiunea. Noile presiuni politice, economice, sociale impun organizațiilor să-și reformuleze misiunea, ceea ce va servi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
suflu nou dat educației tradiționale, efectele sale benefice fiind mult mai vizibile la nivelul procesului instructiv-educativ, decât la nivel organizațional sau interorganizațional. Ea a favorizat restructurarea conținuturilor curriculare, abordarea lor interdisciplinară, apariția unei noi forme de realizare a învățării ce accentuează individualizarea instruirii. Deși din punct de vedere statistic școala românească se află pe unul din ultimele locuri în ceea ce privește utilizarea tehnologiei informației, ea și-a făcut simțită prezența și, sperăm, va deveni o preocupare constantă impusă de necesitatea racordării la standardele
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]