10,749 matches
-
în orice lucru și găsești mereu bucurie chiar dacă ești trist uneori... Dacă devii adult, e ca și cum ai răsări pe un cer înnorat, nimeni nu te-ar observa, ai fi ceva nesemnificativ pentru noi, în schimb o stea care strălucește este admirată de toată lumea. Știi, când ne gândim noi la viitor și începem să născocim tot felul de povești sau când spunem basme cu prinți și prințese, sau la școală folosim expresii frumoase într-o compunere, se întâmplă pentru că suntem copii... Vedem
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]
-
lui sălbatic strălucind până la perfecțiune, trăsăturile dăltuite și șarmul lui patrician cu tentă erotică. Sexul se înscrisese în categoria „experimental“. De obicei încercau ce Amanda citise sau i se povestise despre preferințele erotice ale cine știe cărei vedete pe care ea o admira. Experimentele respective nu erau întotdeauna niște succese; Hugo uitase cui îi plăceau stridiile asezonate cu Viagra. Dar își amintea durerea de cap năucitoare cu care se căptușise el. Iar în ceea ce privea persoana care agrea sashimi de mare proaspăt mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oamenii care veneau mai devreme. Era un gest grosolan și deloc la modă. Tu erai surprins în momente penibile și, în cel mai rău caz, sugera faptul că persoana respectivă nu avea nimic mai bun de făcut. Oamenii care erau admirați erau cei care aveau întotdeauna ceva mai bun de făcut. Erau puternici și ocupați și trebuiau să se ducă în multe locuri. Dacă, așa cum se părea că se intenționa, Carinthia avea să devină o astfel de persoană, atunci era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Știu că-ți plac trandafirii, draga mea. De ce crezi că ți i-am trimis? Mama lui Alice i-a aruncat o privire înveninată lui Jake, care, așezat pe marginea patului, răsfoia cel mai recent număr din La Gunoi!. Să-ți admiri propria publicație, în timp ce fiica ta nou-născută se află la numai câțiva metri depărtare, i se părea doamnei Duffield un gest de un egocentrism dus la extrem. Cui îi păsa că el „căuta greșeli“, așa cum îi șoptise repede Alice. Mocnind sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus ea nerăbdătoare maică-sii, în timp ce aceasta scotea din pachet inelul butucănos pe care se vedeau inițialele ei. — Ce drăguț, a spus pe un ton chinuit doamna Duffield. Și-a strecurat inelul lângă diamantele Garrard și a întins mâna ca să admire efectul. Între timp, tatăl lui Alice, care detesta grădinăritul, se holba nedumerit la suportul de picioare pentru grădină, rezistent la apă, care era realizat din fâșii vechi de tapet. Ei îi cumpăraseră lui Jake niște romane de Umberto Eco. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sănătate. Cu toate că nu aștepta cu nerăbdare să-și vadă fiul înțepat cu un ac, lui Hugo îi venea greu să nu fie vesel. Era o zi absolut superbă. După ce a parcat, în timp ce-l căra pe Theo, Hugo s-a trezit admirând clădirile georgiene de pe drum. A înregistrat, puțin surprins, că a existat o perioadă de câteva minute bune până când a început să calculeze cât valora fiecare structură. Și, în cazul în care el ar fi fost agentul vânzător, cam cât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cât ar fi putut să obțină din comisioane. Oare obiceiul lui de-o viață începuse să-și piardă din forță? Oare ajunsese, în sfârșit, să aprecieze arhitectura doar din punct de vedere estetic? Desigur, în ultima vreme, Hugo se trezise admirând până și contururile de la Fitzherbert Place. Casa era, într-adevăr, grațioasă, în ciuda volumului enorm de reparații de care avea nevoie. Însă de-acum Hugo abandonase, pe tăcute, planurile de renovare ale Amandei. Care, pentru a fi duse la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa cum spusese doctorița Watson că se va întâmpla. Apoi, chiar și mai miraculos, cei de la Chicklets acceptaseră băiețelul înapoi fără nici un murmur. Dimineața era senină și însorită, făcând ca iarba să sclipească și punând în evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare, alămurile elegante și sticla strălucitoare a ferestrelor. Pietrele sclipeau datorită miilor de minerale fără nume. Pentru el, cel puțin. Hugo a admirat toate aceste lucruri în parte ca să nu se gândească la Alice în timp ce conducea. Când își amintise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
senină și însorită, făcând ca iarba să sclipească și punând în evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare, alămurile elegante și sticla strălucitoare a ferestrelor. Pietrele sclipeau datorită miilor de minerale fără nume. Pentru el, cel puțin. Hugo a admirat toate aceste lucruri în parte ca să nu se gândească la Alice în timp ce conducea. Când își amintise de gura lui în jurul sfârcului ei, lovise bordura de două ori. Și se temea să-și aducă aminte de chiloțeii ei cu broderie englezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
particular, cele cu care vă confruntați dumneavoastră. Ce vreți să spuneți? a croncănit Hugo. —Ăăă. La început, a fost foarte limpede că ați trecut prin - cum să mă exprim? - printr-o perioadă plină de provocări cu Theo. Dar cu toții am admirat felul în care ați făcut față și cum ați reușit să construiți o legătură extraordinar de strânsă și de plină de iubire cu fiul dumneavoastră. Hugo era mult prea surprins ca să mai poată vorbi. În plus, întotdeauna v-ați conformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot felul de experiențe într-o viață de om, poftiți și admirați-l chiar acum. Cu doar câteva ore în urmă nu făcea altceva decât să înjure ploaia și implora închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită, a se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prepare un ceai. Și se mai întrebă o dată cine putea fi musafirul cu geamantan care intrase în casa scriitorului și nu mai ieșise... 14 Lucia plăti, coborî din taxi și grăbi pasul către casă. Șoferul o mai privi câteva secunde, admirându-i pulpele pline, apoi demară în trombă. Pe măsură ce se îndepărta, mașina galbenă tăia apa de pe stradă, precum o amfibie, și o arunca într-o parte și în cealalaltă, un fel de modernă și paradoxală despărțire motorizată a unor ape deloc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fu din nou trimis către cupolă. Iar se dădu peste cap și crezu că va vomita. Mișcarea se repetă obsedant până în clipa în care auzi vocea inconfundabilă a Magicianului, venind de undeva, de departe: - Priviți, doamnelor și domnilor, priviți și admirați un iepure care știe să facă tumbe. Aplaudați-l, este momentul său de glorie! Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care îl ameți definitiv rămase prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cazul meu - să o iei de la capăt. Luați loc, aici, pe fotoliu, nu serviți un ceai? - Nu, mulțumesc (ceva tărie n-ai, tataie?). Aș vrea să vă întreb (scoase dintr-un alt buzunar un carnețel, eternul carnețel care poate fi admirat în aceleași filme polițiste, plus un pix de duzină) dacă ieri, din întâmplare, doar din întâmplare, evident, nu ați văzut cumva ceva demn de a fi adus în discuție... Poate un musafir oarecare care a intrat în curtea vecinului dumneavoastră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Liniște. Și dacă nu apare Magicianul, atunci când polițiștii mă vor pistona cu întrebări? Cătușele la mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit de viu, pe un eșafod ridicat în mijlocul intersecției. Da, aceasta ar fi o soluție de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste cealaltă, fără nicio conotație ostentativă. Pantofi asortați, un toc cui de lungime medie, vârfuri ascuțite care țineau captive degetele delicate (și le închipuia așa, ținând cont de ceea ce i se desfășura sub ochii curioși). O privea dintr-o parte, admirându-i profilul, încercând să-și imagineze gândurile care îi treceau prin minte în timp ce expira fiecare fum. Observase că avea degete lungi (țigara le scotea în evidență, te determina să le privești cu cea mai mare atenție), cu unghii lăcuite. În fața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
siguranță, cu un nou mod de a vedea viața, oamenii și pe mine. Treceam ultima dată pe la școala la care fusesem student și, la ieșire, m-am întâlnit cu profesorul salezian de antropologie fenomenologică, părintele Sabino Palumbieri, pe care îl admirasem și îl ascultasem cu plăcere și cu o deosebită curiozitate intelectuală. Spunându-i că urma să mă întorc acasă, în România, i-am mulțumit pentru tot ceea ce a putut să-mi transmită în timpul cursurilor. Oarecum surprins de gestul meu, m-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
etc... ”- Ei, dacă tot am iscodit oleacă, viața astrelor...vrei, să-ți spun o poveste, dar numai dacă n-o știi, povestea Andromedei foarte pe scurt.” ” - Spune-o, spune-o!” se bucură ea ca un copil. Cât de mult o admira Iorgu, în clipa aceea, în inima lui... cât de mult!... ”- Se spune, în poveste, că prințesa Andromeda era fiica lui Cepheu, regele Etiopiei, și a reginei Cassiopeea...” Da ? Să continuăm ? Întreabă el. ”- Da, da... îmi place! ” dădu ea din cap
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zile erau la un hotel de trei stele din Mamaia, hotel ce se afla aproape de plajă. În prețul biletului era inclusă și masa. Camera lor se afla la etajul doi, cu vedere spre mare, o priveliște încântătoare din care puteai admira faleza, plaja și marea care nu se mai sfârșea. În cameră îi așteptau două paturi cu așternuturi curate. Au desfăcut bagajele și le-au așezat în dulap. Era deja după amiază. Au făcut plajă doar două ore. După cină au
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vă las, eram pe picior de plecare. Am niște treburi administrative. Frusina, continuăm când mă întorc. Primarul plecă. Alexandru se asigură că nu mai este nimeni prin preajmă și îi întinse buchetul cu flori de câmp. În timp ce ea luă buchetul, admirându-l și pregătindu-se ca să-i mulțumească, se trezi și sărutată pe buze. - Îți plac? Am fost și le-am cules de dimineață, sunt cu rouă pe ele! - Îmi plac foarte mult, mulțumesc, sunt florile mele preferate, spuse cu ochii
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Diana Îmi părea că o văd aievea pe nepoata mea Iulia, care-i cu doar un an mai mică și arată tot ca o studentă. Cel puțin o dată Îi urasem Dianei să fie bucurie pentru oricine o vede și o admiră, așa cum este pentru mine de fiecare dată, când am norocul să o văd. Iar, după ce Începu tratarea bolii sale necruțătoare, văzând-o din ce În ce mai rar, Îi spuneam, tot de fiecare dată: „Diana arăți super” (ca s-o Încurajez Întru ridicarea moralului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Maghiară din octombrie noiembrie 1956) prea puțini erau cei care-și câștigau existența, executând lucrări agricole aproape În fiecare zi (iar iarna la curățenia grajdurilor și la transportarea bălegarului pe câmp). Unul dintre aceștia era Ică. De aceea era foarte admirat de țăranii din localitățile vecine Cuza-Vodă, Însurăței, Lișcoteanca și Viziru, care munceau ca zilieri, cot la cot cu noi, deoiștii, pe foarte Întinsele tarlale ale acelei Întreprinderi agricole de stat (I.A.S.) cu nume bolșevic. Se bucurau țăranii, când Îl
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
rămas consternat câteva clipe, după care revenindu-și din uluială, ar fi conchis, zicând că ești țigan get-beget, măcar că te tragi din bucureșteni, renumiți În bun-simț (fac, desigur, aluzie la bunii tăi părinți, pe care i-am cunoscut, prețuit și admirat pentru aceeași cumsecădenie și aceeași bunătate naturală pe care le remarcasem la Înșiși părinți mei). Însă eu te cunosc de circa 40 de ani (precis: de 35 de ani), și constat, fără surprindere, dar cu cea mai adâncă durere și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu‑ți mai poate fi frică de nimic, și abia atunci câștigi bătĂlia. Așa gândește un samurai, spuse el zâmbind din nou. Ascultându‑l pe Teo Haiduc, aproape că aș fi vrut și eu să devin un samurai. Ceea ce am admirat Întotdeauna la samurai este că au un cod al onoarei, un set de principii pe care le respectă indiferent de circumstanțe. Deși disprețuiam stilul per‑ sonal, care mi se părea că era Însăși moartea, Împietrirea Într‑un model mecanic al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bine de doi ani. Nu știu ce Învârți acum și nu mă interesează. Pe vremea când te-am cunoscut eu erai un tip Șaman 199 cumsecade, la locul lui, care nu-și băga nasul În viețile oame- nilor, dimpotrivă. Tot timpul am admirat la tine felul În care știai să te ții deoparte. Vezi, aici nu spui adevărul, spuse Teo Haiduc foarte liniștit, cu aerul zeflemitor al vechiului Teo Haiduc. Întotdeauna ai crezut că sunt un păcĂlit, un personaj Împietrit Într-o mască
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]