6,982 matches
-
un simplu pretext pentru a camufla adevăratul motiv, care pare să afirme poetul lui Augustus nu-i convenea să-l dezvăluie. Ovidiu se simțea oarecum justificat să atace motivarea din edictul imperial, pentru a dezvălui ipocrizia lui Augustus, care se agăța de un pretext, pentru a ascunde motivul adevărat. Cum se știe, sulmonezul ne oferă o dezbatere completă în unica elegia din cartea a doua din Tristele, pe care nu o vom aminti aici în întregime, ci vom scoate în evidență
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
captivante par secvențele ulterioare, în care Bizu, reîntors din călătorie, asistă neputincios la suferința tatălui său, confruntându-se cu "boala" în ipostaza ei pur biologică, de maladie a cărnii, fără nimic "spiritual". Agonia excesivă, clamoroasă a bătrânului Klentze, care se agață cu disperare de viață, contrastează violent cu suferința "invizibilă" ("sobolul interior") a discretului Bizu, omul născut cu moartea în el. Armurierul e un suflet simplu, elementar, iar comportamentul său, pur instinctual, trădează psihologia sănătoasă a omului comun, ce gândește și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a construit, ca și Rebreanu, "o mitologie personală a romanelor", menită a sugera caracterul mecanic al procesului creator, reductibil la un simplu automatism fapt confirmat și de însemnările din Agende, și de următoarea mărturisire culeasă din presa vremii: "[...] m-am agățat ca punct de plecare, ceea ce-mi reușește totdeauna, la o reîntoarcere în orașul natal, de data aceasta nu a mea sau a eroului, care se afla acolo mai demult, ci a vărului său Lică Scumpu, ajuns ministru"48. Prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
obișnuim să extragem pattern-ul sau trăsăturile caracteristice din stimulii prezentați. Adesea aceste patternuri au de a face cu multe aspecte cum sunt: forma feței, anticiparea direcției unei mingi și cât de repede parcurge distanța, sau dacă un tablou este agățat drept pe perete, sau dacă două linii sunt paralele. O parte din aceste patternuri reținute, identificate sunt genetic înăscute și definite, cum ar fi verticalitatea, ce pentru unii reprezintă o greutate în procesul de recunoaștere, cum este în cazul recunoașterii
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
lemn al harponului, celălalt capăt ieșind ca o sabie tăioasă deasupra provei. în felul acesta, arma e la îndemîna harponistului, care o smulge la fel de ușor din suportul ei, cum își ia un pădurar flinta de pe perete. Se obișnuiește să se agațe cîte două harpoane în cavalet - harpoane numite „primul“ și, respectiv, „al doilea fier“. Dar aceste două harpoane sînt legate de aceeași saulă, fiecare prin propria-i parîmă; scopul urmărit este de a le azvîrli pe amîndouă, dacă se poate, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bord, de parc-ar fi o ancoră; iar la momentul potrivit - cîteva zile după celelalte operațiuni - Queequeg, Daggoo și Tashtego, dentiști desăvîrșiți, încep să extragă dinții. Cu o sapă ascuțită, Queequeg taie gingiile, apoi falca e prinsă în belciuge și agățată de un vinciu, astfel încît dinții sînt extrași cam la fel cum boii din Michigan sînt puși să smulgă rădăcinile stejarilor bătrîni din pădurile virgine. în total sînt patruzeci și doi de dinți; la balenele bătrîne, dinții aceștia sînt foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în vîltoarea apelor; corabia, ușurată brusc de povară, se rostogoli pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar nefericitul de Tashtego, îngropat de viu, se ducea la fund! Dar abia se spulberase ceața aceea orbitoare, cînd un trup gol, țînînd în mînă o sabie de abordare, fu văzut planînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
primului cerc, unde vor fi găsit destul spațiu și, poate, chiar unele posibilități de retragere. Dar spectacolul balenelor atinse de drugi, care ieșeau uneori orbește din cercuri, nu era nimic în comparație cu spectacolul oferit acum ochilor noștri. Cînd o ambarcațiune e agățată de vreo balenă peste măsură de puternică și de agilă, oamenii încearcă uneori s-o paralizeze, tăindu-i giganticul tendon de la coadă. Acest lucru se face prin lansarea unei sape tăioase, cu mînerul scurt, de care e prinsă o parîmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
desigur s-o taie, ca să slobozească balena prinsă de voi - e unul din trucurile ei, o cunosc eu bine! Ă Nu știu precis cum s-au petrecut lucrurile, urmă căpitanul ciung - dar, cînd a mușcat saula, aceasta i-a rămas agățată de dinți, deși atunci noi nu ne-am dat seama. Iar cînd am început să tragem de saulă, ne-am pomenit drept pe cocoașa ei, în loc să nimerim pe spinarea celeilalte, care o luase la fugă, în direcția vîntului. Văzînd cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grozavă era - da, domnule, cea mai mare și mai nobilă balenă pe care-o întâlnisem vreodată! - m-am hotărît să o capturez, în ciuda furiei sale năpraznice. Și, închipuindu-mi că saula o să se desprindă sau că dintele de care se agățase putea să se rupă îcăci am niște oameni dați dracului, care se pricep să tragă de-o parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop, aci de față îapropo, faceți cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-o în două și sfărîmînd ambele jumătăți; apoi, cocoașa albă și-a croit drum, cu coada înainte, printre sfărîmături, de parc-ar fi fost niște așchii. Am început cu toții să înotăm voinicește. Ca să scap de loviturile-i cumplite, m-am agățat zdravăn de prăjina harponului înfipt în balenă și am stat o clipă așa, ca o lipitoare. Dar un val înalt m-a luat pe sus și, în aceeași clipă, monstrul, făcînd un salt înainte, a plonjat fulgerător, iar vîrful de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
figura asta; abia mai tîrziu, întorcîndu-mă la Ecuator, am auzit de Moby Dick și am știut că ea fusese. Ă Ți-a mai ieșit în cale de-atunci încoace? Ă De două ori. Ă Dar n-ai putut s-o agăți? Ă Nici n-am vrut să încerc: nu-i destul un braț? Ce m-aș face fără acest unic braț care mi-a mai rămas? Și apoi, mă bate gîndul că Moby Dick mai mult înghite decît mușcă. Ă Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trofee, vertebrele i-au fost scrijelite cu straniile hieroglife ale analelor arsacidiene, iar în craniul cașalotului preoții regatului întrețineau acum o flacără aromatică, astfel încît misteriosul cap își azvîrlea din nou în tării jetul aburos, în vreme ce teribila falcă de jos, agățată de-o creangă, vibra deasupra credincioșilor, aidoma sabiei atîrnate de-un fir de păr, care-l înspăimînta atîta pe Damocle. Era o priveliște admirabilă. Pădurea era verde ca mușchiul din Icy Glen; copacii falnici și semeți miroseau a sevă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fundul în jos, o ambarcațiune, iar la bompres era prinsă falca lungă a ultimei balene omorîte de echipaj. Semnale, fanioane și drapele multicolore, fluturau în greementul corabiei. De-o parte și de alta a fiecăreia din cele trei gabii erau agățate cîte două butoaie cu spermanțet, deasupra lor, pe crucete, se vedeau butoiașe pline cu același fluid prețios, iar în mărul arborelui-mare era atîrnat un felinar de aramă. Precum aveam să aflăm mai tîrziu, Burlacul făcuse o expediție uimitor de norocoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dai o mînă de ajutor! Unde ești, Pip? Ă Pip? Pe cine strigați? Pip a sărit din barcă. Pip nu mai e. Ia să vedem, pescarilor, dacă nu l-am pescuit cumva? Saula atîrnă greu, pe semne că s-a agățat de ea. Scutură saula, tahitianule. Scutur-o zdravăn, pînă-o cădea! N-avem nevoie de fricoși aici! Ia uite-i brațul, cum iese din apă! Un topor, un topor! Să i-l tăiem! Nu tragem la bord asemenea fricoși, nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și pipăind-o. Ia uite ce piele de rechin, catifelată! Vai, dacă sărmanul Pip ar fi fost dezmierdat de o mînă ca asta, poate că nu s-ar mai fi pierdut! E ca o parîmă trainică, de care se pot agăța sufletele slabe. A, domnule căpitan, porunciți-i lui Perth să lege laolaltă aceste două mîini, cea neagră de cea albă, căci n-o să-i mai dau drumul de-aci înainte! Ă Băiete, băiete, nici eu n-o să-i dau drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate lucrurile materiale! Există oare ceva real, în afara gîndurilor imponderabile? Iată însuși simbolul temut al morții îngrozitoare, devenit - printr-o pură întîmplare - un simbol al speranței și al sprijinului de care se agață viața, cînd e expusă celei mai mari primejdii. Un colac de salvare făcut dintr-un sicriu! Se poate oare merge mai departe? E oare posibil ca sicriul să fie, la urma urmei, doar un păstrător; al nemuririi noastre? O să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena părea însuflețită de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur alb, cu răpita Europă agățată de coarnele-i zvelte și privind-o pieziș cu ochii săi galeși în goana lui spre patul nupțial de pe insula Creta - nici măcar Jupiter n-o întrecea în măreție pe Balena Albă, cînd înota atît de dumnezeiește. Cu fiecare val pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vibrară o clipă, în timp ce balena, culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambele fălci peste ambarcațiune, tăind-o în două, pentru a se închide la loc repede, în mare, undeva, între jumătățile plutitoare. Acestea lunecau una lîngă alta; ca niște epave, cu marginile căzute în apă; oamenii din epava de la pupa se agățau de copastie, încercînd să se țină de babaici. în momentul cînd ambarcațiunea încă nu fusese tăiată în două, Ahab - care ghicise, primul, intențiile balenei, după felul perfid cum își înălțase capul, lăsînd o clipă să-i scape ambarcațiunea - în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar era prea beteag ca să poată înota; capul nefericitului căpitan părea o bășică gata-gata să se spargă, la cea mai mică atingere. De la pupa ambarcațiunii sfărîmate, Fedallah se uita la el cu un ochi calm, nepăsător; ceilalți membri ai echipajului, agățați de cealaltă jumătate a epavei, nu-l puteau ajuta, căci aveau destule griji cu ei înșiși. Balena Albă avea o înfățișare atît de teribilă și se învîrtea cu atîta repeziciune în jurul lor, ca o planetă pe orbite din ce în ce mai apropiate, încît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
altora, întreaga lor varietate se contopea într-o singură ființă, tinzînd către țelul fatal, spre care arăta Ahab, stăpînul și cîrmaciul lor. Greementul era plin de însuflețire. Aidoma unor palmieri înalți și stufoși, catargele erau înțesate de brațe și picioare. Agățați cu cîte o mînă de vreun școndru, unii își agitau nerăbdători cealaltă mînă; alți marinari, ferindu-și ochii de lumina orbitoare a soarelui, se cocoțaseră chiar pe vergile legănătoare; toate catargele erau doldora de oameni, copți și pregătiți pentru soarta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe de vîsle, de coșurile de saulă și de celelalte rămășițe ale epavei; în vreme ce micul Flask sălta în sus și-n jos pe valuri ca o sticlă goală, azvîrlindu-și în sus picioarele ca să scape de fălcile cumplite ale rechinilor; în vreme ce Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînătăi, o sumedenie de harpoane și lăncii strîmbate, mormane de parîmă încîlcită, vîsle și scînduri sfărîmate - acesta era bilanțul, dar nimeni nu părea să fi suferit vreo vătămare serioasă ori fatală. Ca și Fedallah în ajun, Ahab încercase să se agațe cu disperare de jumătatea sfărîmată a ambarcațiunii sale, care părea să se țină destul de bine pe apă; și arăta mai puțin vlăguit decît în ajun. Dar, cînd fu ajutat să se urce pe puntea corabiei, ochii tuturor se întoarseră către
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oriunde, chiar și în crăpăturile acoperite cu pămînt, ale ghețurilor din Groenlanda sau în lava Vezuviului. Ce-o mai scarmănă vîntul! Din pricina lui, firele astea de păr îmi biciuiesc fruntea, așa cum zdrențele unor vele rupte biciuiesc corabia de care se-agață. Un vînt murdar, care a trecut, desigur, prin coridoarele și celulele unor închisori și prin sălile unor spitale și le-a aerisit, înainte de a veni să sufle aici, cu aerul unui mielușel nevinovat. Pfui! Ce murdar e! De-aș fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]