12,606 matches
-
Dinu, ca să-l văd învinețindu-se. Câteodată mă urmărea și pe țărm. Arunca bucăți de pâine peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut pe individul cu mers de pisică dezbrăcîndu-se. Soarele ardea puternic și omul se hotărâse să facă o baie. Și iarăși m-a izbit, ca prima oară, pielea lui albă, de un alb veșted, parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, ce-i făcea trupul și mai dizgrațios. A intrat în apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuit să convină în acest punct că aici era ceva adevărat, dar, cu toate astea, că era vorba de un adevăr puțin prea general. LA UN MOMENT DAT, RAMBERT SE AGĂȚASE DE O SPERANȚĂ. PRIMISE DE LA PREFECTURĂ UN FORMULAR ÎN ALB, ȘI ÎL RUGAU SĂ-L COMPLETEZE CU EXACTITATE. FORMULARUL SE INTERESA DE IDENTITATEA LUI, DE SITUAȚIA LUI DE FAMILIE, DE VENITURILE VECHI ȘI ACTUALE ȘI DE CEEA CE SE NUMEA UN CURRICULUM VITAE. A AVUT IMPRESIA CĂ ERA VORBA DE O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bâzâiau aparate care împrospătau aerul și elicele lor curbe răscoleau aerul lăptos și supraîncălzit pe deasupra a două rânduri de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb se mișcau cu încetineală în lumina crudă care se revărsa pe ferestrele largi și înalte prevăzute cu gratii. Rambert s-a simțit prost în căldura cumplită a acestei săli și l-a recunoscut cu greu pe Rieux când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că ai un asemenea copil? Pentru mine e suprema satisfacție, suprema împlinire a vieții mele.” (p. 38) Al. Mânăstireanu este iubitor al naturii ale cărei frumuseți le descrie cu har de scriitor. „ Ieri a nins liniștit îmbrăcând totul cu un alb imaculat ... E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii ... Eu, în colțul meu liniștit, mă mulțumesc cu rolul de privitor, de admirator al acestor dantelării de alb-alb cu adevărat. Din cauza cernerii zăpezii, atmosfera pare cuprinsă de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unor brume întârziate ori mai ales în a le feri de dogoarea soarelui. Având asigurată protecția se dezvoltă fructele mult dorite în diferite etape ale verii ce-și face apariția la timpul ei. Dacă privesc și mai atent observ un alb nuanțat pigmentat cu maroniu și roz în atmosferă, cu zborul tot mai insistent al albinelor, urmat de un covor de petale ce se depun în straturi succesive cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Dacă privesc și mai atent observ un alb nuanțat pigmentat cu maroniu și roz în atmosferă, cu zborul tot mai insistent al albinelor, urmat de un covor de petale ce se depun în straturi succesive cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos din natură! Adăugați la cele spuse până aici covorașele de toporași (albăstrele), zambile albastre și albe, narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
valuri-valuri de fulgi de zăpadă ce se așezau liniștiți pe locul căderii lor gravitaționale. Mut de admirație, asist la acest fenomen hibernal. Nici cea mai mică adiere nu se simte! Totul pare încremenit, iar eu privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se încline sub recea și proaspăta povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer cu nori alburii, nori ce par transfigurați sub
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tabăra de la Homorod în 1957, este o altă frumusețe albă, încremenită în văzduhul liniștit. Brăduțul sădit de mine acum 10-12 ani pare un veritabil con alb, cu baza la sol. Chiar poarta și gardul verde de la stradă sunt de același alb pur fermecător. În această atmosferă fermecătoare am lucrat ceva mai mult de o oră, după care, mulțumit de reușită, am reintrat în rolul meu de om al cărții - citind mai spornic și cu un mai accentuat grad de pătrundere a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Rezistența aceasta mi-a folosit în mod excepțional mai ales în anii de război, în timpul cărora m-am aflat sub drapel. Toată ziua de astăzi s-a derulat sub semnul luminii solare, dar și a luminii blânde și răcoroase a albului abundent din preajmă, aducându-mi un plus de mulțumire privind existența mea cotidiană. Până la orele serii doar un telefon de la Serghei Coloșenco mi-a întărit convingerea că nu sunt singur pe lume... Ca fapt divers, iarna din părțile Bârladului e
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
m-a biruit și... la ora 4 dimineață mă trezesc din somn cu lampa aprinsă și oarecare agitație în rândul alor mei. Ce se întâmplase? Ora sfârșitului lumii viețuitoare îmbogățea gospodăria noastră cu apariția unei vițele frumoase cu pete de alb pe firavu-i trup ce tremura în mijlocul casei pe o rogojină și învelită cu un levicer. A apărut, în ciuda celor spuse, vițica noastră frumoasă pe care am și numit-o Florica, de la aspectul ei frumos și care după aceea avea să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ei sunt „Alfa și Omega”. Eu mă bucur că spusele auzite de la tata se confirmă cu prisosință. Stau la masa obișnuită, privesc spre stradă de unde vine lumina de un alb-alb atât de pur, că lumina soarelui reflectată de acest miraculos alb se simte ca ceva ce apasă pleoapele și creează senzația de disconfort vizual. Încă mai persistă minunata dantelă cu milioane de franjuri și întortocheri ale broderiei săvârșite de promoroaca abundentă din ajun, încât ramurile copacilor și pomilor fructiferi se înclină
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
copii care se întorceau de la școală, striviți sub greutatea unor rucsacuri supradimensionate. Se uită în altă parte. Pe toate zidurile și pe toate ferestrele magazinelor abandonate erau lipite postere cu chipuri de copii și bărbați, imaginile fiind încadrate de verdele, albul, roșul și negrul steagului palestinian. —Martiri, spuse Lee. —Atentatori sinucigași? Da, dar nu numai. Și copii care au tras în imigranți sau care poate au încercat să lanseze o rachetă. Mașina se lăsă brusc în jos, intrând într-o groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dizolve în lacrimi. Nasul aluneca și el în jos, fața acestei creaturi electronice nemaifiind veselă, ci din ce în ce mai hidoasă. Maggie nu putea decât să se uite cum trupul Lolei intra în descompunere, sânii topindu-i-se într-un vârtej de roșu, alb și albastru, ca o înghețată într-o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap de iepure planând în continuare deasupra ei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stângă, femeile în dreapta. Mai era un indicator, adresat femeilor. Intrați într-un spațiu sacru. Femeile trebuie să fie îmbrăcate potrivit, într-o rochie modestă. Dar ea se uita la bărbați. Chiar și acum erau destui, mulți înfășurați în șaluri mari, alb cu negru, cu fața la perete. Unii lăsau șalurile să le acopere capul, precum boxerii în halate cu glugă pregătindu-se de luptă. Alții le purtau pe umeri. Toți păreau să se legene înainte și-napoi pe călcâie sau să se balanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-o să se așeze pe un scaun tare, de lemn. În timpul care îi trebui pentru a se obișnui cu lumina, bărbații cu măști de schi ieșiră din cameră. Aceasta era goală și lipsită de orice semn distinctiv, văruită într-un alb murdar, fără ferestre și fără nimic atârnând pe pereți. În fața ei se afla o masă. Poate că acesta era unul dintre bărbații care o făcuseră să se aplece cu numai câteva secunde în urmă. Și de cealaltă parte a mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să nu-i lase să vadă că suferă. Dar nu-și putea învinge durerea. Rana îi era vie și sângerândă, toate extremitățile nervilor expuse. Luați mâna de pe mine, ticăloșilor, luați mâna! Atunci roșul pe care îl văzuse se transformă în alb. Durerea explodă în intensitate, apoi dispăru, ca și cum ar fi sărit de limita maximă. Acest vid de senzații dură numai câteva secunde, până când auzi o voce care părea să vină de foarte departe. —... de fapt, dacă apăs în continuare, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de senzații dură numai câteva secunde, până când auzi o voce care părea să vină de foarte departe. —... de fapt, dacă apăs în continuare, probabil că aș putea să-ți ating osul. Uite așa. — Ce vreți? Nu știu nimic. Din nou alb, tot pentru numai câteva secunde. Când se sfârși, Uri își dădu seama ce se întâmpla, agonia era atât de cruntă, încât își pierdea și-și recăpăta cunoștința. Acum, când degetul sonda adâncimile rănii sale de glonț, se ruga să leșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zăcuse îngropată zeci de ani, amintirea poveștii dinainte de culcare ce îi plăcea pe când era copil, aceea pe care îl ruga pe tatăl său să i-o citească de nenumărate ori, despre un băiețel foarte năzdrăvan. O clipă, întrerupând roșul și albul durerii sale, Uri reuși să vizualizeze coperta cărții: Fratele meu, Ehud. Ce spusese tatăl său în acel mesaj video? Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi. Desigur, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost foarte drăguți cu tine la colegiu, Ignatius. Să spunem adevăru’. Te-au lăsat să stai acolo o grămadă de timp. Ți-au dat voie chiar să predai niște cursuri. — O, a fost în fond același lucru. Un prăpădit de alb din Mississippi i-a spus decanului că fac propagandă pentru Papă, ceea ce era evident un neadevăr. Nu-l pot suferi pe actualul Papă. Nu se potrivește deloc cu concepția mea despre un papă bun și autoritar. De fapt, mă opun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar ieși din fund o matură de la Bucuria Nopții, spuse Jones, foarte încet. Au mătură bun-aci, veche și cu așchii. — Isprăviți, le strigă Lana. Nu vreau aici un tărăboi rasist. Am investiții care trebe apărate. — Zi mai bine puțoiului ăsta alb care ț-e preten s-o ia din loc. Jones suflă o pală de fum spre cei doi. Cu slujba pe care-o am aici, nu vrau să-nghit ș-afronturi. Vino aici, George, spuse Lana. Deschise caseta de sub bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Molotov, sau chiar două. În plus, mi-aș da osteneala să evit de a mă așeza lângă clasa de mijloc, în restaurantele cu autoservire și în mijloacele de transport public, păstrându-mi cinstea intrinsecă și măreția propriei persoane. Dacă un alb din clasa de mijloc ar fi atât de imprudent încât se așeze lângă mine, l-aș bate zdravăn peste cap și umeri cu una dintre mâinile mele mari, în timp ce cu cealaltă aș arunca unul dintre cocktailurile Molotov într-un autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
celelalte demostrații să pară sindrofie de dame. — Așa? Mi-mi pare c-o să vă conducă pe toț’ direct la pârnaie, spuse Jones, acoperind barul cu și mai mult fum. Aș zice mai degrabă că nu-i decât o mutră de alb smintit. — E cam năstrușnic el, admise omul. Da’ lucrează chiar acolo-n birou cu șefu’, domnu’ Gonzala, care crede că tipu’ ăsta-i tare deștept. Îl lasă să facă ce vrea. Să vină chiar la noi în fabrică de câte ori poftește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
De ce oare filmele îi făceau întotdeauna pe bărbații pe care îi cunoscuse - domnul Reilly și domnul Robichaux - să fie drăgăstoși? Privea orbește spre ecranul pe care nu o vedea pe Debbie zburdând colorată, ci mai degrabă pe Jean Harlow, în alb și negru, făcând baie. Doamna Reilly se întreba cum ar putea să-și tragă ușor mâna din cea a domnului Robichaux și să iasă pușcă din sală, când Santa strigă: — Ian privește, Irene, pun pariu cu tine că Debbie o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decât tot restul era faptul că semnătura - „Gus Levy“ - părea destul de autentică. Abelman săruta probabil originalul chiar în momentul acela, lingându-se pe buze. Pentru unul ca Abelman scrisoarea aceea era ca un titlul de rentă, ca un cec în alb la o bancă. — Cine a scris asta? întrebă domnul Levy, dând scrisoarea domnului Gonzalez. — Ce s-a întâmplat, Gus? Vreo problemă? Ai probleme? Asta-i una dintre problemele tale: nu-mi spui niciodată ce probleme ai. — Dumnezeule! chițăi Gonzalez. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]