8,127 matches
-
a asigurat un ștreang, dintr-o funie de rufe. A socotit unde să-l agațe, și cum să-l așeze, pentru ca,în momentul când ea, strigată de el, o să bage capul, când o să vrea să vadă unde e, jmâcul să alunece, săpunirea funiei să faciliteze culisarea, iar ea, frumoasa, lunecând, să se termine, cât mai curând, din viață.S-a dezbrăcat. A intratîn vestibul. A legat bine aparatul de spânzurare, după care, voind să facă o mică probă,își introduse capul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
azi. După ce s-a pus acest semn de egalitate între cele două generații, de către acea persoană avizată și demnă de încredere care a arătat clar, că politicianul român, a fost și este dintotdeauna o apă și-un pământ, discuția a alunecat, diplomatic, spre altceva și, dezastru, m-a lăsat fără distracție. Dar eu, care sunt un perfecționist din fire, nu am vrut să las totul să treacă așa, fără să mă distrez puțin prin documentarea serioasăn a ce și cum era
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mea cunoștință Emil Constantinescu care nici acum nu a aflat precis, cum de a ajuns președinte al României postdecembriste, dar prostia românului, fiind nu numai imensă, ci uneori de-a dreptul monstruoasă, l-a ajutat să ajungă. Apoi individul, a alunecat treptat în uitare. Dar, parcă spre a da de veste că încă mai respiră, din când în când apare la televizor. „Am rămas singur“, spune de fiecare dată invitatul Emil Constantinescu, indiferent de tema dezbătută, „cu toată presa împotriva mea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a mai rămas în bucătărie să pregătească bucațile de slănină și să termine de topit untura. Frusina plecă să îl conducă pe George până la poartă. Acesta o luă în brațe și o sărută tandru, cu sărutări lungi. Apoi, mâinile îi alunecă spre coapse, cu mângâieri drăgăstoase. - Sina, haide să intrăm în casă pe ușa din față, că nu ne aude tatăl tău de la bucătărie, vreau să facem dragoste. - Dacă ai ști că abia așteptam să îmi spui lucrul acesta! Noroc că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vacanța de iarnă, de sărbători, George și Frusina au plecat la munte cu niște prieteni, câteva zile, să se mai recreeze și să petreacă revelionul acolo. S-au simțit foarte bine. La întoarcere, pe aleea care ducea spre gară, Frusina alunecă și în cădere îl trase și pe George așa încât și el căzu lângă ea. Ceilalți au râs și le-au urat să fie într-un ceas bun, sigur este anul când se vor căsători.Mama lui George, fără să știe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din clasă, așa că l-a iertat! A vrut să iasă din clasă după ei dar a dat nas în nas cu profesoara normal, nu îi putea spune adevărul, să umble cu pâra și a bălmăjit-o: - Doamnă profesoară, mi-au alunecat tenișii din mâini în timp ce pluteam nevinovat prin sala de clasă, bine că nu am zburat cu totul, poate mă loveam! Înfuriată profesoara l-a dat afară însă el asta și urmărea. Dar urma o lecție care-i plăcea și după ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
avut la început senzația unei dureri îngrozitoare, îl înnebunise și năucise. Credea că a sublimat și nu a rămas din el, decât maieul. Nu degeaba era studentă la limbi orientale. Nu a mai întâlnit așa fată dar uita tot când aluneca să o sărute pe gât însă dacă se apropia de gura ei era pierdut și tare îi plăcea să rătăcească! De multe ori, tentat de timpul frumos, făcea drumul, lăsând deoparte Foișorul de Foc, căminul de fete de la Izvorul rece
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus: — Să-mi ziceți dacă lipsește ceva. Am impresia că piciorul tot nu v-a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Duncan poezia. Nu am cum să sun la poliție. Nu am cum să-i explic lui Helen Hoover Boyle de ce mă interesez de moartea copilului ei. Gulerul mă strânge atât de tare, încât trebuie să înghit din răsputeri ca să-mi alunece cafeaua pe gât. Chiar dacă lumea m-ar crede, primul lucru pe care ar vrea să-l știe ar fi: „Ce poezie?“. Arată-ne-o. Dovedește-ne. Întrebarea nu e dacă se va afla de poezie. Întrebarea e cât va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Chiar are vreo importanță, în ordinea superioară a lucrurilor, cum au murit soții Stuart? zice. O întreb cum a aflat de descântec. Atunci când i-a murit fiul, Patrick? Și ea merge pur și simplu mai departe, lăsându-și degetele să alunece de-a lungul muchiilor sculptate, de-a lungul suprafețelor lustruite, mătuind mânerele și mânjind oglinzile. N-a fost nevoie de prea multe săpături ca să aflu cum i-a murit soțul. La un an după Patrick, a fost găsit zăcând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
foarte mult pentru mine în momentul ăsta. Și eu te iubesc. Închide și se lipește iar de fața gagicii. Nash ia bancnota de zece dolari de pe bar și și-o vâră în buzunar. Nu, n-am auzit nimic, zice. Gagica alunecă de pe bară și râde. Se urcă la loc și zice: — Ea era? Și tipul cu favoriți zice: — Nu. Și, fără să mă străduiesc câtuși de puțin, iată că se întâmplă. Nu fac decât să mă uit la tipul cu favoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la bar zice: — Marty? Și tipul cu favoriți care stătea într-o rână pe bar alunecă pe podea. Nash se întoarce să se uite. Gagica a îngenunchiat lângă tipul de pe podea, cu mâinile larg deschise deasupra reverelor în dungi, însă fără să le atingă, și zice: „Marty?“. Are unghiile vopsite cu ojă mov cu sclipici. Rujul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fost pentru mine ca un părinte. Al dracului să fie Oliphant, cu mâinile lui transpirate. Iute ca un fior, înghețându-mi șira spinării, descântecul mi se învârte în gând, iar numărul victimelor crește. Probabil că Oliphant cade pe podea sau alunecă din scaun. Iată că problemele mele cuagresivitatea ca un butoi de pulbere, explodează din nou. Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Nash are în față o farfurie de carton goală, în care nu au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant masiv îi alunecă de pe deget și fulgeră în jos, printre lumini și bare de susținere, printre culori și chipuri, până în mijlocul angrenajelor mașinăriei. Helen se uită după el, zicând: — Ei, nu erau decât vreo treizeci și cinci de mii de dolari. Poate că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți un bărbat adult pentru cercetări...“ Ceaslovul cade și se lovește de birou cu zgomot. Tinctura de iod, amoniacul, oțetul și zeama de varză împroașcă peste tot. Hârtiile și cărțile alunecă pe jos. — Mona! țipă Helen. Nu o omorî! îi zic. Nu o omorî, te rog! Și Helen îmi apucă mâna cu mâna ei pătată și zice: — Cred că ar fi mai bine să pleci de-aici. Îți mai aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citească. Geaca mi se ridică la subsuori. Helen se face mai înaltă. A ajuns la nivelul meu. Apoi mă uit la ea în sus. Picioarele îi atârnă, cu degetele în jos; atârnă deasupra podelei. Unul după celălalt, pantofii galbeni îi alunecă din picioare și i se rostogolesc pe scânduri. Cu aceeași voce monotonă și egală, Helen se uită în jos la mine și zâmbește. Și, apoi, simt că nu mai ating pământul cu un picior. Mi se înmoaie și celălalt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-se între picioare, zice: — Poate ai timp de una mică cu mami înainte s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cărora le vorbești în cuvinte „meșteșugite” nu prea te ascultă cu atenție, de vină nu sunt ei! Visul-taină ce ne leagănă pe aripile somnului, ne ajută să înțelegem câte ceva din viața cea de toate zilele. Când visul e urât și alunecă în coșmar, ne trezim și continuăm a visa cu ochii deschiși la darnicele zile de mâine... Poate că nu lumea, poate ceilalți, sunt de vină pentru toate necazurile câte ți se întâmplă! Gândește-te la „ partea” ta si fii mai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Aș vrea să mă cheme Ana Și vin să fiu, să-ți umplu cana, Să mă bei, să nu știi că-ți sunt Oțelul care taie blând. Pe buza ta să m-odihnesc Ca pe-un divan împărătesc, Să ard alunecând în tine Noi leac ne-avem spre nemurire. Manole te-aș reboteza, Să fiu eu Ana ta din stea, Să mă zidești cu gânduri moi, În zidul vieții de apoi... Anotimpuri Să fii simplu țăran aș vrea, iubite, Să-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de crizanteme aleargă spre Octombrie. “Nu mă certa! Nu mă certa!, strigă străina din mine, până când ai s-aluneci pe marea de vise? Nămeții-s cât viața, o cale-i desparte, Steaua Polară colindă a noapte” O privesc cu ură, adevărul doare, ninge cu întrebări, la fel și în Martie, doar o poză uitată într-un colț de odaie râde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce va face loc printre pașii grei de vise pe pământul negru-ntins pe fața albă a primului cuvânt două steluțe aprinse un surâs și cerurile se deschid în inima ta cu primul gângurit auzit la pieptul mamii suav colind alunecând ușor în diminețile fără margini când seara se-aprind felinare, o carte, o pagină ninsă în gând și un zâmbet de copil... Mădălina DONOS <biography> Sunt elevă la Colegiul National Mihai Eminescu IAȘI Debut literar în anul 2010 în revistele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adormisem, pe o frunză de măr, pe care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul de Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită stea, alunecă spre cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]