11,066 matches
-
și vorbă dulce îl conducea spre oamenii în halate albe. Era clar că îl prinseseră, așa că își smulse mâna, dar bărbatul chipeș nu-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică mâinile. — Ușurel, spuse el, totul va fi ... Arma din mâna lui Brad trase. Brad nu își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trei ani, aparent sănătos, fără zgârieturi sau răni externe... În regulă, să începem. Luă un scalpel. — Cu o incizie midsagitală, expun musculatura anterioară a gâtului și faringelui, observăm corpul superior și inferior al omohioidului, iar aici, sternohioidul ... Hmmm. Erickson era aplecat peste gâtul animalului. Lui Gorevici îi era greu să prindă o imagine bună. — Ce vedeți, profesore? — Mă uit acum la mușchii stilohioid și cricotiroid, aici și aici ... Iar asta este chiar interesant. În mod obișnuit, la Pongo găsim o musculatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
măsurau din cap până-n picioare de parcă ar fi văzut-o pentru prima oară. Într-un fel sau altul putea Întotdeauna să le Înfrunte privirile. Ceea ce nu putea cu nici un chip Înfrunta era tăcerea lor. — Mandarinarule... mandarinarule... Cât e kilogramul? strigă, aplecându-se pe fereastra deschisă, o femeie de la unul din etajele de sus ale clădirii de vizavi. Pe Zeliha o amuzase Întotdeauna să vadă cât de ușor, aproape fără efort, reușeau locuitorii acestui oraș să născocească denumiri neverosimile pentru profesiile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ați făcut zile fripte, a spus Barsam fără să se uite la nimeni În mod special. Băgați de seamă că primul cuvânt În armeană pe care l-a Învățat a fost odar. — Păi era o odar, a spus unchiul Dikran aplecându-se În față și bătându-și nepotul pe spate. Dacă era o odar, de ce nu i-am fi spus așa? Zguduit mai mult de bătaia pe spate decât de Întrebare, Barsam a Îndrăznit să adauge: — Unii din voi i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de vedere numeric. Ne-am Împuținat precum ramurile unui copac curățat de crengi... Rose se poate Întâlni și chiar se poate căsători cu cine vrea ea, Însă fiica ei e armeancă și ar trebui crescută ca atare. Apoi s-a aplecat În față și, cu un zâmbet, i-a spus fetei ei celei mari: — Vrei să-mi dai mie jumătatea aia din farfuria ta? Diabet, ne-diabet, cum ar putea cineva refuza o bucată de burma? CAPITOLUL PATRU Alune prăjite Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
abia acum. Poate că așa și era. De când intrase În cea de-a cincea fază a Alzheimer-ului, Începuse să amestece chipurile și Întâmplările cele mai familiare din viața ei. Săptămâna trecută, de pildă, spre sfârșitul rugăciunii de după-amiază, de Îndată ce se aplecase și pusese capul pe covorașul de rugăciune pentru sajda, uitase ce trebuia să facă mai departe. Cuvintele rugăciunii pe care trebuia să o rostească se legaseră dintr-odată Într-un lanț prelung de litere și se Îndepărtau În tandem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să te pronunți. Era prea devreme ca să te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase pe față și pe dinți. S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când era mică, dintre toate femeile din familia ei, Petite-Ma ocupa un loc aparte În inima Asyei. O iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care prăpastia nu e lucrul pe care Îl cauți. Asya a tras din nou din țigară și a ținut fumul Înăuntru. — Hai, lasă-mă să te hrănesc, a spus Caricaturistul Alcoolic, luându-i țigara cu marijuana din mână. S-a aplecat spre ea, cu pieptul lui păros lipit de trupul ei; a deschis gura, asemeni unui pui de pasăre orb, gata să fie hrănit. I-a suflat fuiorul de fum direct În gură; ea l-a tras nerăbdătoare În piept de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu luptai mai Întâi pentru libertatea umorului? În colțul biroului, sub lumina portocalie a unei lămpi de birou art deco, În formă de gât de gâscă, era așezată o sculptură masivă din lemn, lucrată manual, reprezentându-l pe Don Quichote aplecat asupra unei cărți, adâncit În gândurile sale. Asyei Îi plăcea foarte mult sculptura aia. — Familia mea, o adunătură de fanatici ai curățeniei. Care șterg mezeria și praful de pe amintiri! Vorbesc neîncetat despre trecut, Însă e o versiune purificată a acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și mătușa Feride au făcut o vizită la bucătărie și s-au Întors cărând fiecare câte o tavă uriașă, amândouă sincronizate perfect Într-un mers egiptean. Au pus tăvile pe masă. — Ați făcut pilaf, a zâmbit Armanoush și s-a aplecat În față cercetând mâncărurile. E și turșu și... — Uau! au exclamat mătușile În cor, impresionate de cunoștințele de bucătărie turcească ale musafirei lor. Armanoush a zărit dintr-odată ultima cratiță așezată pe masă. — Ooo, mi-ar plăcea să vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
uitat pentru prima oară la musafiră cu un real interes, dându-și seama că, la urma urmei, poate nu venise să facă cercetări asupra „Islamului și femeilor“. — A, da? a spus Asya deschizând gura pentru prima oară și s-a aplecat În față, punând coatele pe masă. Ia spune-mi, e adevărat că System of a Down ne urăște? Armanoush a clipit, neavând nici cea mai vagă idee despre ce vorbea. O privire rapidă a fost deajuns ca să o facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva o frământa pe mătușa Feride. Aruncând priviri alarmate spre ușa Întredeschisă a balconului, părea agitată, ca cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya și a intuit că era probabil Îndrăgostit de ea. Între timp Asya părea să fie Într-o stare de spirit cu totul diferită, pregătindu-se să lanseze un nou atac asupra noii prietene a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste. Aplecându-se În față cu o privire neîndurătoare Întipărită pe chip a spus: — Totuși tatuajele pot fi extrem de periculoase. Asya a așteptat câteva clipe, tocmai atât cât cuvântul periculoase să-și facă efectul. — Instrumentele folosite la această operație ar trebui dezinfectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi Înregistrat fiecare detaliu, apoi s-a lăsat pe spătarul scaunului și a Început să râdă amuzat. Armanoush a fost mai degrabă deranjată de râsul ăla, căci simțea că o excludea. Nefiind convinsă că fusese Înțeleasă corect, s-a aplecat În față și a Încercat să ofere o explicație mai bună: — Dacă ești oprimat aici, poți să vii oricând În America. Multe comunități armene de acolo ar fi mai mult decât fericite să vă ajute pe tine și pe familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Când șeful formației a Întrebat dacă voiau să ceară un cântec anume, mătușa Zeliha l-a Înghiontit cu cotul pe Aram și a spus pe un ton de flirt: — Haide, cere un cântec. Cântă, privighetoarea mea! Roșind, Aram s-a aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra a atacat melodia cerută, spre marea surpriză a lui Armanoush, Aram a Început să cânte - nu În turcă, nici În engleză, ci În armeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de lăcomia lui, maică-sa nu l-a certat, ci de atunci a păstrat În frigider câteva boluri de ashure În plus, pregătite numai și numai pentru el. — Ce a-ți dori să beți, domnule? a Întrebat stewardesa În turcă, aplecându-se pe jumătate spre el. Avea niște ochi de un albastru de safir și purta o vestă de aceeași culoare, pe spatele căreia erau imprimați nori albi și pufoși. O fracțiune de secundă Mustafa a ezitat, nu pentru că nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mea. Să sperăm doar că nu vei fi niciodată nevoită să faci asta. — Destul! Ce-a fost chestia asta? l-a Întrerupt mătușa Banu furioasă, deși cunoștea bine răspunsul. — Asta... Domnul Bitter s-a Îndoit de spinare și s-a aplecat ca un actor modest ce primea ropote de aplauze... — A fost un moment din timp. O feliuță de memorie. Cu o privire otrăvită s-a Îndreptat de spate și a ridicat vocea: — A fost un lucru menit să-ți amitească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În ceruri? Sunt campionate În rai? Neștiind ce să răspundă la această ultimă Întrebare, Asya s-a foit stânjenită În scaun, Însă apoi atenția șoferului a fost din nou atrasă de taxiul galben. O melodie mecanică răsuna din mobilul suporterului aplecat pe fereastra din față. Ținându-se Încă de taxi cu o mână, dirijând Încă orașul cu cealaltă, huliganul solid a făcut o Încercare de a răspunde la telefon, uitând că nu mai avea Încă o mână pentru treaba asta. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mobilul. Ambele au căzut În stradă, chiar În fața dricului. Taxiul galben s-a oprit brusc, iar dricul a oprit și el tocmai când distanța dintre cele două mașini se micșorase până la un fir de păr. Asya și Armanoush s-au aplecat În față din cauza opririi bruște și apoi au verificat amândouă deodată sicriul din spate. Era intact. Într-o clipă proprietarul obiectelor căzute a sărit din taxi, Încă zâmbind și cântând, cu fața pe jumătate galbenă, pe jumătate roșie strălucind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-a amintit să-și ridice mobilul și bățul din mijlocul străzii. După ce a mai aruncat o ultimă privire sicriului din dric, s-a Întors și s-a suit din nou În taxi. De data asta nu s-a mai aplecat pe fereastră, ci a rămas Înăuntru, liniștit. Armanoush și Asya nu s-au putut abține să nu zâmbească. — Trebuie să aveți cea mai respectată profesie din orașul ăsta, i-a declarat Asya șoferului care urmărise Întreaga scenă Împreună cu ele. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
socoteală. Nu era singurul care gîndea astfel. Editorul lui era cu siguranță de aceeași părere. Cunoștea editorii: tatăl lui era unul dintre ei. Îi plăcea mult cel al următoarei lui cărți, cel care semăna cu un dirijor și care se apleca asupra unui manuscris precum Otto Klemperer asupra unei partituri. François Îi spusese: „Dumneavoastră vă compuneți autobiografia cu cărțile pe care le alegeți spre publicare. Catalogul editurii este autoportretul dumneavoastră. Numai Dumnezeu știe ce efect o să aibă cartea asupra Înfățișării dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atunci cînd rezultatul este neașteptat: „Să-ți fie limpede că tot ce prezintă cu adevărat interes se situează În mod aproape necesar În afara proiectului prestabilit“. Eram complet uluit. Mi se spusese mereu că trebuie să planifici totul. Domnul Piaget se aplecă dintr-odată spre mine: — Dar pe dumneata ce te interesează cel mai mult acum? — Figurile de stil. — A! De-ai putea să fii creativ! Nu te mulțumi să moștenești toate figurile astea de stil, consideră-le ca pe o stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu purta sutien și Îi vedeam sînii cînd se apleca să mă ajute să fixez trepiedul camerei cu pietre. Avea niște rochii cu nasturi În față și nu le Închidea chiar pînă sus. De Îndată ce putea, Își scotea sandalele și umbla desculță. Nu eram Încă marele perturbat sexual ce aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Carné, aveam În fața mea un pahar de whisky - „un scotch pentru puștiu’!“, decretase Prévert - de care nu Îndrăzneam să mă ating. CÎnd Îi spusesem lui Prévert că nu mă duceam niciodată să văd filme În care nu erau femei, se aplecase peste masă ca să mă bată pe umăr: „Te adopt!“. Îi semnalasem că În afară de Doisprezece bărbați furioși, trebuia să deoui ceva efort ca să găbjești un film fără rol feminin (dacă el spusese „biștari“, puteam spune și eu „să găbjești“). Eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]