26,366 matches
-
lacrimi am să am Pentru moșii mei ce sacri-mi Fost-au, sunt și-or fi ca neam. Viață am dar nu am viață Câtă viață am să duc Dacă țara mi-e trupeață În trup nou și-am să apuc. Mamă am dar nu am mamă, Căci s-a dus la mama ei, Dar măcar să dau eu seamă Pentru bietele femei. Țară am, dar nu am țară Câtă țară am de strâns De pe drumuri de afară Unde mulți români au
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]
-
aflase câte ceva despre asediul cetății Atalya de către armata persană. Totuși, zărind de departe zidurile înalte și cenușii ale cetății și văzând puzderia de corturi strălucitoare ale păgânilor întinse pe câmpia din fața cetății, inima i se făcu cât un purice. Fu apucat de un tremur cumplit al picioarelor, iar pielea de pe spinare începu să i se zgâlțâie de frica pe care o simțea că pătrunde în el. S-a aruncat numaidecât la pământ, privind cu teamă în jur și târându-se până în
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
se sfârșește. Simți apa rece mușcându-i picioarele goale care-l dureau de atâtea lovituri și înțepături. Încercă să se dumirească pe unde se află și tresări văzând deasupra capului zidurile impunătoare ale cetății. Oare perșii erau departe? Nici n-apucă să se bucure de izbânda sa și să-și pună întrebarea că și auzi niște pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât cu fața la pământ, rămânând nemișcat. Straja trecu chiar pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
nu familie. - Ai și tu dreptate. Bine atunci, mai vorbim. Eu am plecat. Mă bucur că v-am văzut. Părăsi imediat biroul, se urcă în șaretă și dispăru după grajd. - Hai, Săndica, să ne facem câte o cafea până ne apucăm de treabă. - Nu a spus soțul tău că sunt bună de cinste? Atunci fac eu cinste cu o cafea. Am luat din București cafea bună. - Bine, atunci te aștept în birou sau o faci la tine? - Nu are importanță. O
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
Cu pământu-nstrăinat. Plângeți bieți români românii Care plâng rămași în sat, Care plâng în poarta stânii, Care plâng că au plecat Și își șterg la fund stăpânii Și s-au dezromânizat... Plângeți bieți români, atâta V-a rămas și-ați apucat: Umilința, foamea, bâta, Fratele cel renegat Pentru care-ai fost bun cât a Profitat și i-ai tot dat... Plângeți bieți români cu ciudă Și cu plâns îndoliat, Cine să vă mai audă? Și pe Dumnezeu l-ați luat Din
PLÂNGEŢI BIEŢI ROMÂNI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364155_a_365484]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. - Cinci... șase... șapte... Teama ce o simțea acum nu cunoștea cifrele sau nu voia să le audă. Ea creștea, creștea, creștea, cu aceeași repeziciune cu care mâinile apucau știuleții și le desprindea boabele. O găleată, și încă o găleată, un sac plin... Șerban număra cu voce tare, din ce în ce mai tare, trebuia, trebuia să își învingă teama. - O sută zece... o sută unșpe... o sută doișpe... Maria apăru în ușa
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
genunchi și se uită lung la ea. - De ce naiba mi frică, când ar trebui să sar în sus de bucurie? Uite că Dumnezeu pă căile lui neștiute mi-o împlinit o rugăminte... Măria? Va face ea o scenă, o va apuca amețelile și durerile de cap, dar o să-i treacă, va înțelege și la sfârșit va fii fericită. Netezi încă o dată bucata de hârtie, apoi o împături, se ridică vioi, vârîscrisoarea înapoi în buzunar, adună în grabă porumbul risipit, legă sacul
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
al Sănicăi e și copilul vostru. Chiar azi la prăvălie povestea că e ziua copilului mâine și vrea să facă „Tort alb”, cumpărase unt. Mulțimea începuse să se agite și la orizont își făcu apariția autobuzul. - Ține loc lângă tine, apucă Șerban să-i mai zică înainte ca autobuzul să se oprească, exact în dreptul lor, așa că Maria puse piciorul pe scară imediat ce ușile se deschiseră. Șerban se retrase puțin, își lăsă nepotul să urce, apoi pe o bătrânică căruia îi luă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
Neața, Șerbane! îl trezi din gânduri un vecin ce trecea pe uliță. P-acasă, p-acasă? - ´Neața! Apăi, merg în schimbul doi, în săptămâna asta! - Aha, îi bine! No, or adus tuburile astea, dar de lucru nu știu când s-or apuca. - S-or apuca ei, că altfel nu le-ar fii adus. Cică mai fac un furnal la fabrica de ciment și au nevoie. - Ne îngropă praful... - Apoi, pă noi, nu, da, la oraș... Ei, nu le poți avea pă toate
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
trezi din gânduri un vecin ce trecea pe uliță. P-acasă, p-acasă? - ´Neața! Apăi, merg în schimbul doi, în săptămâna asta! - Aha, îi bine! No, or adus tuburile astea, dar de lucru nu știu când s-or apuca. - S-or apuca ei, că altfel nu le-ar fii adus. Cică mai fac un furnal la fabrica de ciment și au nevoie. - Ne îngropă praful... - Apoi, pă noi, nu, da, la oraș... Ei, nu le poți avea pă toate! Nu mai auzi
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
nerăbdarea de a o citi îi creștea. Ceva din interiorul lui îl oprea să îi vorbească Mariei despre ea. Termină de mâncat și se ridică cu greutate ca și cum povara secretului din fundul buzunarului îl trăgea în jos. - Apoi, m-oi apuca de sfărnit că imediat se face unu și trăbă să merg la servici. - Da, da, grăbește-te! Să duci sacul la moară. Mi-o zâs cumnatu, că sunt mulți la rând... Io mă duc la prăvălie să cumpăr niște zahăr
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
ar contribui la excluderea mea. - Și? - Eu am fost nevoită până la urmă să semnez. Nu le-am dat nicio informație și apoi au făcut o anonimă precum că am relații imorale cu un profesor și norocul a fost că am apucat să-mi susțin toate examenele și să le iau, însă la examenul de stat nu m-au mai primit și nici dovadă că am luat examenele anului cinci, chiar dacă nu am susținut statul, nu mi-au eliberat. - Nemernicii! - Cum acasă
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
Vreau să-ți cunosc părerea asupra accidentului Săndicăi. Cum eu îi sunt șefă, nu vreau să am probleme pe linie de protecția muncii în cazul unei anchete, mai ales că doar a venit din concediul de odihnă și nu a apucat să-și semneze fișa. Cine se gândea la ce se poate întâmpla? - Ce să-ți spun, doamna Axinte! Eu știu ce să se fi putut întâmpla și cum s-a întâmplat de fapt? - Cum, nu aveți nicio părere? Doar dumneavoastră
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
singurătatea. Atârnă ca o tonă! • Războiul al Treilea Mondial se va produce pentru resursele naturale. • Arabii ăștia: noroc și ghinion pe capul lor că au petrol ... și îl râvnesc și alții. Lucrul să-ți fie pasiune, și pasiunea lucru. M-apucă așa o bucurie nebună când plec în excursii. • Viața e agitată. Viața este foarte agitată. Viața fierbe în clocot! • Îți mulțumesc că exiști! [adresare către un prieten]. • Totul se plătește în viață, mai devreme sau mai târziu. • Blestemele părinților le
AFORISME DE VIAŢĂ (II) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364197_a_365526]
-
al reprezentanților de seamă ai Literelor și Științei românești - ’’Scriitori și cărturari români’’- de prof. univ. dr. doc. Constantin Marinescu, Editura ‘’Samia’’ Iași, 2013 În literatură, ca și în viață de altfel, există mii de drumuri pe care poți s-o apuci. Exact ca-n grădina lui Borges, cu multe poteci care se bifurcă. Iar majoritatea dintre ele reprezintă un refugiu față de urâtul înconjurător. Pășind pe oricare din aceste poteci, nu doar că ajungi să trăiești altundeva, dar ajungi la o înțelegere
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
asemenea manifestări. - Io-ti-te bă, plânge ca o babă, acu’ când e mare și tare, da’ să vezi ce-o să mai plângă când io-i lua io gâții, gândi, foarte firesc, un văr primar. - Bă, da’ oare ce dreacu-l apucă p-ăsta tomnai acușica, că doar nu ierea în protocol, gândi, la rândul său un alt văr, mai țăran, fiind el din Băilești. Nimeni nu putea însă ghici cauza lacrimilor. O nenorocită de furnică i se urcase prin nădragii de
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
Iudeea care îl dezamăgiseră cumplit și de care i se făcu după un timp lehamite. I se păruse la momentul respectiv că prea mult sânge se vărsase și nu se înfăptuise mai nimic. Părăsi deci repede pe zeloți și se apucă încet, încet, de mici lovituri tâlhărești care crescură ca amploare în următorii ani. După câteva lovituri, ocazie cu care reușise să-și adune o ceată de tovarăși, Baraba crezu că e pe cale să-și cumpere libertatea. Visa deja la clipa
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
Preda citea pe atunci Spinoza și asculta încontinuu Bach. Difuzoarele bubuiau în toată casa, pentru că lui îi plăcea să simtă muzica cu tot trupul. Adormeau după miezul nopții, pe acordurile din “Mattheus Passion”, iar el se deștepta dis-de-dimineață și se apuca de scris. Când se trezea, Aurora era primul critic al celor mai proaspete fraze din “Moromeții”. A moșit facerea cărții, care a fost, într-un fel, și copilul ei. Singurul pe care l-au avut împreună. Erau istoviți unul de
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
i-am cotrobăit prin sertare ca o pisică curioasă ce sînt și am dat peste un manuscris în care erau niște amintiri din copilărie puse cam în dezordine, fără să constituie încă un roman sau altceva bine definit. M-am apucat deci să citesc într-o doară și, brusc, am simțit că nu mai pot lăsa hîrtiile din mînă. În amestecul acela de impresii și întîmplări țesute haotic în jurul unui personaj destul de șters și lipsit de importanță epică (un anume Adam
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
în felul lui - cu emoție și curiozitate. Nu m-a întrerupt nici o secundă. Dimineață, i-am spus tot ce credeam despre manuscris și el a tresărit, i s-au deschis ochii minții. Aproape imediat, chiar în acea zi, s-a apucat de lucru. Imaginea lui Moromete și a familiei lui trebuia să rămînă în acel prezent de dinainte de război, prezent pe care, pînă atunci, scriitorul parcă se temuse să și-l asume literar. Deci rolul meu a fost să văd ceea ce
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
cât pentru moarte, Cât o za din veșnicie, Gol din golul care spart e! Strig când taci și râd când plângi Preț de-o disperare hâdă, Mă rănești și mă însângi Lumea-n ură să mă râdă... Și nici nu apuc lumina Cât de-un ochi să mă lumine, Să îmi scapere retina Și te-ai lepădat de mine... Nu blestem în gând și-n sân, Nu hulesc dar mă revoltă Că secunda ce-o rămân Nu-mi dă timp să
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
mărăcini Mai cenușăresc icoane, Că românii sunt străini Și străinii-și zic ”Ioane...!” Ce să spun, aș spune multe Dar, mărite Dumnezeu, Cine să mă mai asculte Când la mine-s surd și eu? Când nici să mă nasc n-apuc Și, vâltoarea morții, morții Îi usucă. Mă usuc Când mă ții în fața porții... Poartă-mă din poartă-n poartă Mai departe de-o secvență, Pe a hărții mele soartă Viu sunt numai în absență... Știu și simt și mă afund
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
stinsă discret și pretimpuriu, artistul, sfătuit de tatăl său va renunța la studiile universitare de drept, pe care le începuse de doi ani și se va decide să se dedice total cântecului. „Decât să ajungi un avocățel mediocru, mai bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent, n-o să-l înveți la seminar, în nici o facultate. Cultivă-l și folosește-te de el!”, l-a povățuit tatăl. Un prim „contract de diseur” îl realizează la grădina restaurant „Princiar” din
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
fata morgana”, dorind să trăiască, dacă se poate, o viață lipsită de griji și asta, fără a se deranja prea mult... Desigur că atunci când dau de realitatea crudă de aici și mai ales când nu au acte în regulă, se apucă de lucruri urâte...; de aceea sunt văzuți de autoritățile și de populația autohtonă printr-o ”prismă neplăcută” și nu sunt bineveniți, oriunde s-ar duce. Cu toate cele descrise mai sus și cu toate cele ce mi s-au întâmplat
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]