7,201 matches
-
schimb, lucrurile sunt definitiv clare. Pecetea sub care se zbat ar fi versul acesta: "Să țip, să zbor și să visez". Patetice pasteluri amoroase în care "soarele străluce" și "fluturi aleargă", onor autoarea "aleargă" și ea și, prinsă în zig-zagul banalelor dileme, declară: "Vreau să plec, vreau să rămân/ Și alerg, dar mă opresc/ Stau și totuși mă gândesc..." ( Elena-Daniela Sivriu, Târgoviște) * Ce e lumea, ce este geniul? Pentru a le defini, adolescentul sensibil ce n-ar putea respira fără să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
viața", aduce în arenă un proaspăt divorțat, tentat de a-și analiza și contextualiza noua poziție, de a-și evalua trecutul, libertatea eului, viitorul, ca un existențialist sadea. Dar vai, inevitabilul se petrece. Lucidul și avizatul nostru erou într-o banală dimineață, în cel mai prozaic decor, are revelația "femeii unice". După un scurt filaj, urmează atacul, adică dialogul, ceva între Ionesco și Băieșu. Rezultatul? Aveau o mulțime de puncte comune: "divorțați amândoi, soțul ei bețiv, microbist și curvar, nevastă-mea
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
decît cea a calendarului), selectează doar părțile sugestive - pentru el caiet înseamnă orice notație, intimă sau nu, în timp ce jurnalul este considerat o formă finală o încercare indirectă de etică ("învățături"). în rest, găsim aici toate ingredientele jurnalului clasic: anecdotă, reflecții, banal cotidian etc. Mai ales partea de anecdotă atrage în notațiile lui Felix Lupu, un vajnic membru al boemei bucureștene. Prietenul său, Paul Daian, are grijă să anime atmosfera și cînd are doar un "corp textual": "Am bîntuit cu Sergiu (Paul
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
unei împăcări cu lumea, a unei transcendențe mundane am putea spune, dacă transcendența n-ar presupune o depășire a mundanului: "Împărțeam frățește/ frigul acelei piețe -/ mai mult o celulă de pușcărie/ expusă în aer liber// vorbeam în galopuri/ moderat/ sentimental/ banale/ treceam pe lîngă ziduri/ ce le credeam cunoscute/ nevăzut dar brutal/ ele ne-mpingeau/ cu degete de-oțel/ spre mijlocul pieței/ ca pentru-o execuție/ prea mult amînată; nici nu-nțeleg/ cum am reușit/ să ne menținem pe trotuar" (Trecut
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
a fost însă filmul lui Sas Tamás Băieți răi, însoțit de o melodie rap, la fel de dură ca și realitatea pe care o sondează. Un aparat video îl urmărește pe eroul-victimă: imagini "impresioniste" ale unei existențe mai mult sau mai puțin banale în rîndul tineretului de azi. Ajuns la o școală de corecție, adolescentul (interpretat de Bodó Viktor, un nume ce merită reținut) va trebui să-l înfrunte întîi pe leaderul clasei de răufăcători, apoi pe profesorul-killer care-și pune în aplicare
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
Manolescu Un fenomen destul de răspîndit, și nu de azi-de ieri, este ceea ce s-ar putea numi orbirea critică. Nu mă refer la cazurile, frecvente și ele, de receptare greșită a valorii unor opere sau scriitori, ci la o formă mai banală, dar și mai greu de explicat, de cecitate: și anume aceea de a nu vedea pur și simplu, într-un text, un pasaj, o replică, și de a-ți clădi interpretarea pe „absența” lor. Dacă intuiția valorii nu ține, în
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
greu de ințeles decît aceea, să-i zicem axiologică, și care ne ascunde uneori adevărata valoare a unei opere: dacă aceasta din urmă poate primi tot felul de justificări, cum am mai spus, cealaltă nu se lasă măsurată de o banală neatenție de lectură. Orbirea e generală, așa dar nu poate fi întîmplătoare. E ca și cum frazele lui Maiorescu ori versurile lui Bacovia și Arghezi ar fi fost invizibile. Cărui fapt se datorează oare lipsa lor de vizibilitate. Și nu e această
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
întîlnirea cu persoane dragi, unele demult trecute în lumea drepților. Glisarea dintr-un plan în altul se face pe nesimțite, uneori ca în proza lui Marcel Proust prin revelația în amintire adusă de gustul unei mîncări sau de un gest banal: „...nu se mai termină supa asta călduță pe care o sorb din lingură cu gîndul la alte amieze tata nu vorbi stai drept mănîncă cu pîine vioara la conservator profesorul brandeis ochelarii lui cu rame baga și accentul tipic german
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
și bucățica de marmeladă. Doar rar primeam câte o linguriță cu gem, iar atunci când se Întâmpla să fie În preajmă tanti Maria, tot Întindeam mânuțele către borcan, iar ea mă sătura. Mi se părea ca mierea! Urma apoi o zi banală ca toate celelalte: țipete din partea noastră, urlete din partea celor ce trebuiau să ne Îngrijească și, din când În când, mai murea câte unul dintre noi. Se Întâmpla uneori, la cei care dormeau doi În pat, ca cel rămas În viață
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
om mare tu singur”. Nu credeam însă că o continuare a ei este un pas potrivit pentru un scriitor, fie el și atât de talentat. Ce se mai putea spune și cum, fără să nu se cadă într-un obișnuit banal scăzând astfel valoarea globală a creației? Cu ce ar putea schimba imaginea Căminului Racoviță la ceas de seară de pe coperta lucitoare, o realizare a domnului profesor Dan Cepeș ce redase atât de perfect zbuciumul cuvintelor închise între ele? Acestea au
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL II, O CARTE CE CONFIRMĂ NU NAȘTEREA UNUI SCRIITOR, CI EXISTENȚA LUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349710_a_351039]
-
român, "iubitele" poetului capătă o identitate socială. Octavia Olteanu - în afară de faptul că are prenume și nume, ca orice femeie obișnuită - este o exaltata dintre acelea care, sub pretextul dorinței de a se află în preajma unor personalități, practica desfrâul. Un caz banal de snobism sexual. La rândul ei, Ana Rareș, cu toată poezia numelui ei, se află în condiția unei neveste care își înșeală soțul, profesor de stiinte naturale la Universitatea din Iași. Este caraghios să-l vezi pe poetul care o
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
luciditatea personajului că un drum spre plenitudine vitală și că un mod de creație artistică. "Joacă" lui Don Quijote este serioasă, nobilă, creatoare. Extrapolând puțin, am putea spune ca, datorită ei, cavalerul este un mutant nu numai valoric, ci și existențial. Banalul, anodinul Alonso Quijano se transfigurează în extraordinarul și magnificul Don Quijote. Așa cum am anunțat, aceasta depășire se efectuează cu sprijinul unor autori moderni a Huizinga, Harold Bloom, la care trebuie adăugat J. Volkelt și R. Caillois a pe care criticul român
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
că rareori că în Lumini crepusculare (exceptînd producția sufocant-retorică din anii ^50) chiotul se aude cu atîta sîcîitoare obstinație. Scurtă piesă intitulată chiar Chiot adună, parcă, toate păcatele unui scriitor. (...) O specialitate fastidioasa a lui Mihai Beniuc sînt moralitățile săltărețe, banale, scrise cu uluitoare neglijență. (...) Cînd e iritat, Beniuc scrie și mai rudimentar-tantos, cu personificări grăbite: ăAducere-aminte, de ce mă provoci?a, a Tu, Orfeu, ce vrei în lume?a; unor eroi li se spune: aDormiți nani-naniă, ca și codrului: ăHai, dormi
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
dar îi prisosește celuilalt. Și există, categoric, o lină curgere a românului, care nu poate fi atribuită decît, mă tem, unei cumințenii a ideilor și a temei. Eroii lui Troyat sînt fapturi modeste, iar povestea lor are o lentă și banală desfășurare. Dar nimic plictisitor, ci, dimpotrivă, un apăsător sentiment al tragicului, dar nu al unui tragic sublim și eroic. Mai degrabă un tragic derizoriu, stupid, care te lasă descumpănit și gol pe dinăuntru. De pe prima pagină a românului cititorul află
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
românului: prezența ei inspiră o anumita pace, un sentiment al așezării și al firescului pe care nici macar scenă finală, menită să sugereze foarte clar posibilitatea că ea și Bernard să fi fost amanți, nu o distruge. Tragicul acestui român este banal, cum sugeram din titlu. Nu pentru că un accident de mașină ale cărui victime nu supraviețuiesc este forma cea mai comună de moarte neașteptată astăzi. Ci mai curînd pentru că Jean, Bernard și Madeleine sînt personaje desprinse dintr-un univers cotidian: nimic
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
zona unde se odihnesc actorii noștri. M-am auzit șoptind: "uite-l pe Cotescu, uite-l pe Toma, pe Gina, pe Amza!" Parcă ar fi fost în viață și aș fi adus la cunoștință prezența lor în cotidianul cel mai banal. Cu ani în urmă, frisonam, cei mai mulți dintre noi, dacă aveam șansă să vedem aproape, pe viu, un mare actor. Oamenii nu-l lăsau să stea la coadă la salam cu soia și îl treceau peste rînd, în fața cozii, ca un
Statia de legătură by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17666_a_18991]
-
dar mai ales că reflexivitate. Singular, deoarece atacă problematică evreiască din capul locului, mă gîndesc la personajul Baruch Landau din Ghetto veac XX, 1934, cum și la starea de izolare, tipică fenomenologiei excluderii, abordată în dimensiunea anatemizării psihice, cu Subiect banal și Hilda, Ury Benador merită o schimbare de optică. Înclin să propun aducerea să în altă constelație, alături de Anton Holban, Victor Papilian, Camil Petrescu, pentru a reduce distanță și invită la apropiere. Benador nu e numai un refrent, simplu referent
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
prin breșe dispersate în câmpul memoriei. Fie că memoria ridică la suprafață cazuri de gelozie superlativa, fie că în registru involuntar otrăvește rememorările, si Ury Benador și, involutiv rafinat, M. Blecher merg împreună prin singularitate. Moștenirea traumelor iudaice din Subiect banal și Hilda denotă solide calități artistice, dorite astăzi exact în măsura în care facilitează paroxismul individualității debordate de irosiri vitale. Nimic nu pare previzibil în această cazuistica a arderii subiective. Pentru recenzenții dispuși a menționa iraționalul implicațiilor incomode (adulter bănuit, fabricitare a simțurilor
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
din imponderabile psihotice, scheme caracteriale. În exterioritatea supraindividuală naratorul manipulează canoanele clasice doar pentru a le învălui în tenebre, asociate fixațiilor, frustrărilor. Din aportul acestora vine propensiunea spre îngroșări șocante. Că nu e o bravada inutilă o demonstrează în Subiect banal cerneală scriiturii: Benador și-a dorit mereu să fie un psiholog al iubirii denaturate de tensiunile geloziei în vecinica ei degringolada. Doză de experiment se distinge nu numai ca temă de laborator, descumpănirile, halucinațiile continuă și astăzi, indiferent de natură
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
declanșeze dorința altor bărbați, Chantal articulează, de fapt, reversul temerii lui Jean Marc, si anume ca la un moment dat va deveni și pentru el, ca pentru toți ceilalți, o femeie precum multe altele, poate chiar urîtă, în tot cazul banală. Neliniștea femeii, astfel percepută, nu e frivola frică de îmbătrînire, ci ceva mult mai grav: o angoasa a pierderii identității ei de iubita, în ambele sensuri ale termenului, ca predicat (așadar persoană ca obiect al iubirii cuiva) și că nume
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
vaselor în care a fost turnat. Ortodoxismul, legionarismul, comunismul, și l-au revendicat cu aceeași convingere. Eminescu a fost, pe rînd, emblematic pentru toate curentele de gîndire din secolul nostru. Critică mîțului nu trebuie confundată, cum fac zelatorii lui, cu banală contestare. Nici un om serios nu se îndoiește de locul și de rolul lui Eminescu în cultura românească. Problemă se află în altă parte. Spre deosebire de mit, interpretarea cu spirit critic a personalității și a operei eminesciene n-a stat pe loc.
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
a descoperi un șir de criminali sau criminalul sînt un interval al experiențelor majore, profund modificatoare. În spectacol, adso, interpretat de Mihai Călin, nu are nici pe departe consistentă figurii din român. el este redus aproape exclusiv la un însoțitor banal, fără nici un fel de strălucire, cu care nu se întîmplă nimic pe scenă, nici o evoluție, nici o succesiune de stări. Totul este jucat alb, cap-coadă. Mi se pare o diminuare nu doar excesivă a figurii lui adso, dar și nedreaptă. O
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
mecanism al premierilor, în care nimeni nu își asumă vreo responsabilitate pentru că ea este pasata abil între secții și juriu, se poate întîmpla orice. Iar acest orice, în cadrul actualei ediții, se numește simplu: cumetrie administrativă. Din cele șaptesprezece premii, oferite banal și lipsit de imaginație pe secții și pe genuri, șase sînt acordate conducerii Uniunii Artiștilor Plastici și unor șefi de filiale, iar două dintre ele chiar unor membri ai juriului. Așadar, marele premiu îi revine lui Nicolae Alexi, presedintele UAP
Premii si cadouri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18155_a_19480]
-
multe sînt nume de botez fundamentale din onomastica tradițională, evocînd într-o anumită măsură și repertoriul folcloric al basmelor: Ana, Maria, Ana-Maria, Ioana, Sultană, Minodora, Dafina, Margareta. Există și excepții, precum mitologica Atena sau modernă Beatris, după cum există cazuri mai banale, mai greu încadrabile - Luminița, Rodica - și chiar nume stranii că Suedia sau Brățară. Prezentarea e impersonala și neapărat respectuoasa, numele fiind însoțit de termenul de reverența: "aceste două obiecte se află la doamna Dafina"; "Doamna Margareta, doamna Ana, doamna Maria
Anunturi magice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18153_a_19478]
-
tentanta și nu degeaba și-au disputat întîietatea pe generic J.D. Zeik și renumitul David Mamet, "ascuns" sub pseudonimul Richard Weisz. Maestrul care a fost cîndva John Frankenheimer a preluat ideea în substanță ei sarcastica, inducînd-o subtil unei pelicule aparent banală, ce pare a folosi o rețetă comună, excesiv asezonata într-un mod ambiguu, pînă și cu o stea a baletului pe gheață rus interpretată de (sic) Katharina Witt. Subiectul în rezumat: o tînără pe cît de misterioasă pe atît de
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]