7,296 matches
-
descrieți o zi de detenție? E greu... A fost totul foarte greu. În momentul când ne-au luat la anchetă ne-a scos cureaua, șireturile și, de atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un câine nu-l chinui cum ne-au chinuit pe noi. Zeama aia acră, arpacașul, terciul... E fără comentarii. Cai morți cu spanac cu tot, cartofi fierți, cojiți, necojiți. „Animalule, boule, golanule, derbedeule!” Iar noi eram niște oameni cinstiți. Detenția a fost la 23 de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
detenție? E greu... A fost totul foarte greu. În momentul când ne-au luat la anchetă ne-a scos cureaua, șireturile și, de atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un câine nu-l chinui cum ne-au chinuit pe noi. Zeama aia acră, arpacașul, terciul... E fără comentarii. Cai morți cu spanac cu tot, cartofi fierți, cojiți, necojiți. „Animalule, boule, golanule, derbedeule!” Iar noi eram niște oameni cinstiți. Detenția a fost la 23 de ani, 24 de ani
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și unu de partide, nimic nu se rezolvă. E greu de vorbit despre atrocitățile comunismului, până nu se face, cum a spus președintele Băsescu, procesul comunismului. Neapărat trebuie să se facă procesul comunismului, să se vadă criminalii, cum ne-a chinuit și cum ne-a omorât două milioane... prin Salcia, prin Aiud, prin Gherla, la Canal, În Insula Brăilei sau prin Bărăgan, peste tot... Și dom’le, toate astea numai că nu aveai idealul lor comunist... 50 de ani m-am gândit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1 octombrie 1969, după două săptămâni, a venit unu’: „Sunt căpitan Tancău, trebuie să vii la noi, la Securitate, da’ nu vă speriați, tovarășu’ profesor, că nu-i nici un rău”. Zic: „Îmi Închipui. Vreți să mă faceți turnător. M-ați chinuit foarte mult cu turnătorii dumneavoastră și-am avut foarte mult de suferit, de ce să mă faceți turnător? Eu predau cultură și Încredere În adevăr și cultură, nu pot să fiu cu două fețe, nici să-i Învăț pe copiii mei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ungaria, dar am fost arestat și am ajuns aici. Am condamnare de 25 de ani.” Oprișan era student și a avut 20 de ani de condamnare. Tare am regretat pe Oprișan... Se vedea pe fața lui că acest om se chinuie foarte tare și degeaba a trecut prin iad, că el tot a rămas cum era Înainte... Nu știu precis, dar am regretat tare pe el... No, pe urmă ei au ținut discursuri, ne-au povestit viața lor... Și asta-i
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un moment dat de brațe și lăsat să cadă de la un pat de sus. Ați văzut episodul acesta? Nu știu treaba asta. În orice caz, tot felul de mijloace au folosit cu ei, unele mai barbare ca alealalte. L-au chinuit, domne, l-au chinuit, l-au chinuit rău de tot. Cam cât timp a durat bătaia? Vreo două ore sigur. I-au spus de ce-l bat așa crunt? Ce spunea el era neinteligibil. Ei tot Îi spuneau: „Mă, te-ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
brațe și lăsat să cadă de la un pat de sus. Ați văzut episodul acesta? Nu știu treaba asta. În orice caz, tot felul de mijloace au folosit cu ei, unele mai barbare ca alealalte. L-au chinuit, domne, l-au chinuit, l-au chinuit rău de tot. Cam cât timp a durat bătaia? Vreo două ore sigur. I-au spus de ce-l bat așa crunt? Ce spunea el era neinteligibil. Ei tot Îi spuneau: „Mă, te-ai dus... Ai făcut... Ce-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să cadă de la un pat de sus. Ați văzut episodul acesta? Nu știu treaba asta. În orice caz, tot felul de mijloace au folosit cu ei, unele mai barbare ca alealalte. L-au chinuit, domne, l-au chinuit, l-au chinuit rău de tot. Cam cât timp a durat bătaia? Vreo două ore sigur. I-au spus de ce-l bat așa crunt? Ce spunea el era neinteligibil. Ei tot Îi spuneau: „Mă, te-ai dus... Ai făcut... Ce-ai făcut?”. C-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gherilă, traduse În română din limba germană. Le-a dat și busole, fel de fel de alte cărți care le-avea el, deci i-a ajutat mult. Și Securitatea a prins de veste, și l-au arestat... Și l-au chinuit un pic, și i-a dat drumul, pentru că n-aveau Încă interesul să-l aresteze, că vroiau să ajungă prin el la cei cu care făcea el legătura. Bineînțeles, el și-a dat seama de asta și le-a spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care-au făcut ani de zile acolo... Nu mă mir c-o-nnebunit unii, c-aia a fost cea mai groaznică perioadă... Nu poți să știi la ce eram supuși... Noaptea ne scula din somn, ne duceau la anchetă, ne chinuiau, veneau cu fel de fel de minciuni... Vai, nici nu vă pot spune ce groaznic o fost. După ce-am ajuns la Închisoare, parcă am ajuns din rai În iad, așa mare mizerie era În Închisorile comuniste. Da’ măcar n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rușinoasă, să spun așa. Nu-mi puteam Închipui să mă duc să-mi fac necesitățile În timp ce erau În cameră celelalte. Nu puteam concepe asta... Din cauza asta mă constipasem și două săptămâni n-am putut să merg afară... Și m-am chinuit groaznic. No, da’ după-aceea n-am avut Încotro, că am văzut că toată lumea face la fel. La Mislea, deci, erau w.c.-uri din astea englezești și era despărțite de dormitor... Era o cămeruță cu chiuvetă, unde puteai să speli mâinile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și el În organizație... Pe el nu l-o putut prinde, da’ pe Popescu l-o prins... Da’ cum l-o prins... Forțând el cu cleștele când o tăiat cablu, s-o rănit la mână. Și-apoi tare l-o chinuit dup-aia... Și după arestare v-au dus În anchetă? Da. Și am stat În anchetă la Baia Mare șase luni, din februarie până În 15 august. Și șase luni de zile am stat singur În celulă. Tot ziceam cătră locotenentul Costin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăsta cu Gherghișan au ajuns la bătaie, iar eu am sărit Între ei să-i despart. Și Întâmplarea a făcut că am sărit cu fața către Dincă și l-am luat de mâini: „Stai, mă! Sunteți nebuni! Nu suntem noi chinuiți destul?”. Ne mai trebuie alt chin? Și Petrache Gherghișan, peste mine, i-a mai dat un pumn ăstuia. Ăsta a bătut În ușă, a venit gardianu’... În fine... Ne-a scos la anchetă. Și ăsta a reclamat că noi facem
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în alte puncte ale orașului. Locuiește pe strada Eliberării, în casa unui fost avocat socialist. E „plantat” ici-colo de o femeie mai tînără decît el cu vreo douăzeci de ani: soție, soră, nepoată, străină? Am văzut-o odată cum îl chinuia ținîndu-l la ușă, în ger și înjurîndu-l că nu cîștigase îndeajuns în ziua respectivă. I-am sugerat lui Roni, în răspunderea căruia intră „problemele sociale” la gazetă, să abordeze subiectul. Ezită. „îți dai seama c-ar «deranja»”. „și nici Mitulescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o mentalitate de sinecurist, iar eu n-o am. *Sîntem puțini, așa că pot să le observ comportamentele. Pînă mai ieri egali cu G., unii au deja în fața lui o psihologie de slujbași care așteaptă o apreciere de la cel ce-i chinuie. Iar el, ca să-i impresioneze, „joacă teatru”. La începutul ședințelor privește în hîrtii, subliniază ceva o dată, de două ori, taie un cuvînt, mai pune un punct, întărește o virgulă. Își face de treabă afectînd gravitatea. Imprimă apoi fiecărei comunicări un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
văd, îl văd: mers greoi, de gînsac îndopat, aplecat în față, cu umbrela sub braț sau cu ea de mîner, ca pe baston, anticipînd pasul următor, cînd abătut, cînd surîzător... Vestea morții tragice a lui Corneliu Dima Drăgan m-a chinuit toată noaptea. Deși avea talentul de a intra în tot felul de încurcături, de la cele sentimentale la cele financiare, nu mi-am închipuit niciodată că ar putea să sfîrșească așa cum se zice că a sfîrșit: împușcat cu mai multe gloanțe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la nici unul din familie) a aruncat-o acum în cea mai grea dilemă morală: adineaori plîngea că „i-a adus moartea cu mîna”, acum plînge că nu i-a dat morfină mai de mult și a lăsat-o să se chinuie. Încerc s-o împac cu sine, s-o conving că de fapt nu are nimic să-și reproșeze. Un moment e de acord cu mine, apoi o ia de la capăt cu învinovățirea! *Privesc balansul plopilor și ascult rumoarea înaltă a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altul, ne salutăm, stăm puțin de vorbă. Sînt mai puțin atent decît odinioară la ceea ce mi se spune. Îmi privesc interlocutorul și mă întreb: „Ăstuia i-o fi trecut prin cap vreodată gîndul că ar putea să moară? L-a chinuit o asemenea idee venită din vis?” Imposibil de aflat! Revin la mine: sigur e că visul meu exprimă o teamă - teama de boală, de sărăcie, de moarte, care se acutizează în momentele de oboseală. În urmă cu trei zile, ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sîntem împotriva omului instrument! și împotriva societății care are nevoie de oameni-instrumente! Nici o formă de stat nu este cea mai bună și, ca atare, nu poate avea, principial, nici un drept să confiște libertatea de educare a cuiva.” *„Dacă cineva e chinuit de blestemata ambiție de a pune o carte într-o pagină, o pagină într-o frază și această frază într-un cuvînt, acela sînt eu”. Uneori simt la fel ca Joubert, autorul afirmației de mai sus, alteori regret lipsa din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cucerire recentă. Ea se exprimă, mai ales, în interogațiile asupra sensului nostru în lume. Toate religiile și filosofiile pornesc de la frămîntările conștiinței. Dar cîți oameni acced la religie și filosofie? Majoritatea vegetează, se preocupă exclusiv de nevoile trupești, nu i chinuie nici o anxietate, nu-i înfierbîntă nici un ideal. Dacă ceva n-a fost împărțit egal în lume, acel ceva e conștiința. *Amenințați de învîrtoșarea inimilor cu zgura meschinăriilor zilnice, să încercăm a ne salva prin „tandrețe”, prin redescoperirea „sentimentului”, a „misterului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hemoragie cerebrală (...) traumatism cranian. După o seară de ședere În spital, dimineața, speram că va trece și peste această Încercare, dar după o scurtă revenire, când ne-a vorbit cu luciditate, a intervenit paralizia generală. În această situație s-a chinuit aproape trei săptămâni, fără a avea altceva viu decât ochii. Nu a mai 56 Prieteni din Brașov ai Mariei Mihăescu, profesoară, pictoriță și sculptoriță. 57 Profesoară și directoare a Liceului de fete din Fălticeni, artista Maria Mihăescu este autoarea Între
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
talent, nu mă Îndoiesc o clipă. Ca și Ion Jalea, lucrează cu același zel la o vârstă Înaintată. Maria Mihăescu Își cunoaște aptitudinile artistice, s-a dovedit modestă prin propriile afirmații. 118 Mama mea, grav bolnavă, avea să se mai chinuiască până În 3 martie 1977, când a trecut la cele veșnice. și-a găsit loc de odihnă lângă mama ei, În cimitirul Tâmpești (Grădini) din Fălticeni. 596 Atenția și bunătatea Dvs., cu care ați scris despre mine, În revista Nr. 2
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și mă chinuiesc să fac lucruri bune, care să-mi facă cinste oricând. Vă doresc succese În munca D-voastră și deplină forță fizică. Vă mulțumesc mult pentru cartea trimisă. Cu multă afecțiune și prețuire, Nicolae Milord Str. Calistrat Hogaș 10, Piatra Neamț, Cod
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că așteptam scrisoarea matale și că am deschis-o cu nerăbdare. Doream să cunosc condițiile În care ne-a părăsit, bunul nostru profesor. D-ta ai avut amabilitatea să-mi scrii amănunțit și eu sunt mulțumit că nu s-a chinuit, ci a adormit, așa cum am dori cu toți să avem norocul, când ne-o veni rândul. și acum să trecem la cele ce-mi ceri să ți le lămuresc. „Primarul vajnic” de la Horodniceni este Todică, tatăl lui Moș Jănică, Mihai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
este: Prof. Dr. Paul V. Miron, Universitatea din orașul Freiburg, Breisgau, Postleitzahl 78, Republica Federală Germania. Acum, În altă ordine de idei, vă comunic că am pierdut adresa lui Mihail șerban, ghinion pentru mine, Întrucât din anul 1969 mereu mă chinuiesc să obțin adresa colegului meu de liceu, și de data aceasta am pierdut-o, pur și simplu, numai că nu o mai găsesc... Vă rog foarte mult să o repetați, după care am să o trec Într-un carnet, unde
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]