8,186 matches
-
mondiale sau Literaura Română și expresionismul. Dar... lui Crohmălniceanu, sau Croh, cum i se spunea, pe numele său Cahn - i-au displăcut de la Început „acrobațiile literare” ale lui Nichita Stănescu, pe care Îl compara cu un „scarabeu”, ca și felul „ciudat, paradoxal” În care reacționau personajele brebaniene. Le imputa reacții „false”, inadecvate firii și rolului pe care-l ocupau În țesătura, În trama cărții. „Breban, mi se pare că spunea el, nu respectă adevărul psihologic, personajele sale reacționează totdeauna altfel decât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Însă o tradiție milenară În „forma” ei: foi subțiri de piele, pergament sau papirusuri legate, tăblițe de ceară, este Înlocuită, zic unii, cu ecranul de sticlă și cu o nouă „ideologie” nu numai a Cărții, dar și a culturii - comunicarea! Ciudat e faptul că, prin acest termen aproape zeificat de cele mai tinere generații - care, se pare, nu pot trăi În afara unei „ideologii” -, nu se mai Înțelege ceea ce, să zicem, Înțelegeau „locuitorii” secolului al XVIII-lea europea când scriau și Își
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
poeții greci care erau și geometri și filozofi, În sensul că Omul, folosind acel canal al iraționalului, al „neînțelegerii”, a pătruns fulgerător și profund natura sa ca și natura amplă, largă, ce-l Înconjura și-l infiltra, devenind un „exponent” ciudat, „sinucigaș” al acesteia. Inventând zeii, ca apoi să-i ucidă, cu un patos uriaș pe care „dezvoltarea calmă, organică” a materiei nu putea să-l prevadă! Dar „nouă”, urmașii „primelor genii”, ne rămâne libertatea și datoria, bineînțeles, de a trata
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cazul, poate cel mai celebru, al marelui descoperitor al principiului conservării energiei, Robert Mayer, Închis de propria familie până ce englezul Joule, publicându-și „teoria”, similitudinea cu cea a lui Meyer a devenit evidentăă Și, oricât le-ar părea unora de ciudat, de la acest „model” mi-am luat nu rareori forța -, În momentele de depresie prelungită și de gravă dezorientare față de textele mele, acuzate de mulți, dar și de propria-mi nesiguranță - de a-mi continua drumul, În ciuda slabelor și falselor ecouri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scenă” și unele cochete sinucideri. Pentru că „o ratasem” o dată, stafia trandafirie și mlădioasă a sinuciderii, am regăsit-o și am reconstruit-o „din toate piesele” În „realitatea propusă de mine”, lectorilor mei fideli și invizibili. Astfel, oricât ar părea de ciudat, din „inautentic”, am devenit mai mult sau mai puțin „autentic”. Deși, am mai spus-o, nu țin prea mult la acest epitet, adjectiv, „coroană” cu care nu puțini literați autohtoni și străini se plimbă ocoși pe culoarele literare, convinși, după
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
idealiști, de la Greci până la Nemții romantici, pentru care am avut Întotdeauna o feblețe. (De altfel, nu cumva și „edificiul literar” seamănă puțin cu aceste castele splendide, sofisticate, minuni ale minții umane, clădite pe nisip? Mai mult... pe nimic, un „nimic” ciudat totuși, mai viu uneori decât tone de materie?!...Ă Și, exemplul cel mai celebru, nu-i așa, În modernitatea, În clasicitatea filozofiei, este acel numen al lui Kant, das Ding an sich, lucrul În sine, esența transcendentalității. Cu care s-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
XX - cel „roșu” și cel „negru”, comuniștii și naziștii. Nietzsche, profund incomod, iconoclast, devine Încă o dată profet: noi, Într-o jumătate de secol „roșie”, a trebuit să acceptăm „noua etică” - unii, În Occidentul ironic, au și crezut, cu un entuziasm ciudat pentru o țară atât de sceptică cum este Franța! - „binele” Își pierdea orice coloratură și substanță umană, binele era ceea ce „clasa”, care avea puterea, decidea că este. Un bine care nu Întârzia să-și schimbe nu numai „linia”, ca un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de miile de asiatici care pleacă Într-o grotescă aventură pe ocean, În vase putrede, ca să ajungă În Europa Occidentală, această Îngustă fâșie de continent mai degrabă „pitic” spre care se Îndreaptă cohorte de indivizi și rase. Iată, alături de un „ciudat” nou război religios, renașterea și mai „ciudată”, aproape ridicolă - dacă nu ar fi dramatică! - a vechilor mișcări gregare ale populațiilor din Estul globului spre acel Vest pe care l-au răscolit În primele secole după Christos. Pentru noi, Însă, care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de existență fundamentale - ei bine, aceste„unelte” ale mele nu numai că nu s-au uzat, nu s-au perimat, dar sunt mai „lucitoare”, mai vii, mai neschimbate, aș zice -, mai insolente ca niciodată! Același Eu - valet sâcâitor, persiflant și, ciudat, profet uneori! -, libertatea mea - aceeași, insuportabil de aceeași, Îngustă cât o palmă de copil -, literatura: hazardul meu, ei bine, până azi el joacă, se pare, În favoarea mea, dar atenție: numai a „literatului”, a individului care se dedică total, fără nici un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-mi Înțelege, de a fi solidar cu ideile și cărțile mele, În anul 1990, la Întoarcerea mea În țară - părăsindu-mi casa și pe editorul meu parzian -, m-a taxat nici mai mult, nici mai puțin, decât drept un oportunist! Ciudat, nu?... Da, după cum se vede, nu mi-a fost ușor să-mi apăr realele calități, după ce, cu chinuri Îndelungate, rătăciri și eșecuri neglorioase, am reușit să le „accept” ca atare. Așa cum unii părinți Își acceptă copiii născuți cu handicap, ba
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În cap unui naiv apărător al „drepturilor și demnității” omului. Medievalitatea, o spun Încă o dată, Renașterea, hălăduiesc În tot ce au aceste două uriașe segmente ale evoluției istorice europene mai detestabil, dar și mai eficace, din punctul de vedere extrem de „ciudat”, de paradoxal, de „reacționar”, al unui ins contemporan, În ce privește unul dintre fenomenele cele mai „ascunse, mai misterioase”, crearea, formarea și afirmarea În social a unui artist, a unui autentic creator, azi - În lumea, În lumile literar-artistice, poate chiar și științifice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ideologizându-se” cumva, și gruparea s-a adunat, și se mai adună Încă În jurul dlui Grigurcu, mai ales de când a izbucnit o ceartă oarecum de neînțeles Între P. Goma și foștii săi susținători de la Paris, În speță dna Monica Lovinescu, care, ciudat - și ni se pare cam nedrept, dacă nu de-a dreptul trivial -, „regretă acum că l-a cunoscut!”, după ce, dacă ne-amintim bine, vreo două decenii și-a sprijinit cronicile de la radio, ca și criteriile estetico-politice tocmai pe opera și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
inflamați ai adolescenței mele sentimentale și viguroase, să-l Înlocuiască: Bucureștii eterni, ce nu puteau să dispară cu una, cu două, În ciuda tancurilor sovietice, a noilor guvernanți, mitocani, săracii, animați de crude și brutale resentimente pentru tot ce era Înalt, ciudat și fără preț, capitala aceea a Românilor, punct, cerc magnetic pentru toți cei care visau să publice În litera românească - și Într-o literatură liberă, mândră! -, acel București, acei București nu puteau să dispară și iată, el renăștea - pentru mine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
legate de aceasta, atât câte erau, se pomeneau Într-un no man’s land al opiniei publice: refuzați, persecutați de foruri și, În același timp, ocoliți de confrați sau chiar și de cercuri mai largi, care vedeau, cumva, În acel ciudat „revoltat”, nu un om ce reacționase după un resort al demnității și nu rareori În interesul obștei, mai degrabă un ciudat, cineva care nu Înțelege bine resorturile sociale și psihologice ale lumii În care trăiește!... Din acest motiv, puterea comunistă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și, În același timp, ocoliți de confrați sau chiar și de cercuri mai largi, care vedeau, cumva, În acel ciudat „revoltat”, nu un om ce reacționase după un resort al demnității și nu rareori În interesul obștei, mai degrabă un ciudat, cineva care nu Înțelege bine resorturile sociale și psihologice ale lumii În care trăiește!... Din acest motiv, puterea comunistă, sub Dej, dar mai ales sub Ceaușescu, a avut o treabă atât de ușoară În a pune o surdină sau chiar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de după primul război - anii ’20 și Începutul anilor trezeci - nu au fost scutiți de mici și chiar de mai mari „cutremure” (vezi mișcarea legionară, de exempluă! Azi Însă, aflându-ne grosso modo cam În aceeași situație de „criză” generalizată și „ciudat” de persistentă - unii sceptici o numesc organică! -, diagnosticul nostru, al multora, este greșit; nu În ce mă privește și nu numai pentru că fac parte dintre adulții acestei colectivități, eu nu cred că „adulți sunt În primul rând de vină!” nici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
necazurilor noastre care nu mai au sfârșit, imaginea persistent negativă pe care o are țara noastră În ochii occidentalilor și a presei lor - În timp ce Ungurii și Cehii, par exemple, sunt purtați pe brațe, aproape orice ar face! - sau, și mai ciudat, aproape grotesc, cum Întâlnim nu numai nemulțumirea, uneori de-a dreptul disprețul unor concetățeni exilați de nu prea multă vreme, două-trei decenii, care ne judecă mai abitir decât străinii!: „Românii sunt toți niște hoți, niște corupți, Îi auzi spunând, eu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Ioan Cușa, proprietarul unei mari imprimerii și prieten cu marele poet Pierre Emmanuel, printre alții, la care m-a și dus Într-o seară; dar despre Cușa vom vorbi mai Încoloă, iar Cioran - da, Cioran - intrând În culoarul vehement și ciudat, aș zice poetic!, al unei rupturi violente față de origini. Violență ce ea Însăși trădează nostalgia, de parcă ar vrea cu tot dinadinsul să se convingă (pe sine, În primul rândă de „gravul inconvenient de a te fi născut” Într-o zonă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în conflict cu această disciplină de program, de fibră ardelenească. Azi, killerismul cultural pe care îl practică unii cu osârdie nu mai are legătură cu o astfel de motivație. Etern ca poet, actual prin gândirea sa politică, Eminescu este privit, ciudat, ca un exemplu anacronizat. În replică, un grup de eminescologi, printre care și Th. Codreanu, stăruind asupra contextelor face demonstrația că testul Eminescu rămâne o piatră de încercare. Iar cartea Domniei sale consacrată Mitului Eminescu se va dovedi o carte fundamentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vol. Transmodernismul, Iași, Ed. Junimea, 2005, de Theodor Codreanu (n.ed.,L.C.)] Am citat din cartea semnată de Theodor Codreanu, Transmodernismul, carte apărută la Editura Junimea, la sfârșitul anului 2005. Și este, într-adevăr o imagine fidelă realității. Cu mult prea ciudat pentru o "avangardă", așa cum își doreau o parte dintre adepții săi, "Cenaclul de luni", condus de Nicolae Manolescu, pare mai degrabă produsul unor indicative superioare ale partidului comunist, decât o manifestare spontană a unor conștiințe tinere și libere. Manipularea evidentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum vini mașina, studenți, elevi jucînd șeptic pe mîna navetiștilor învățați cu asta e o metaforă renț rentz, cum mănîncă dă și la vecin, departe, peste culoar, ieșirea din Iași, depoul, întoarce ultimul fund de tramvai "Tatra", ronțăi la semințe, ciudat program de supraviețuire Vonnegut Galapagos, fețele încep să vorbească, prima piedică motivația, ce, vrei să ți le-arăt? să le dai pe față, iese exact șie n-am eu! ari șaptari la greu! ari ăsta toți șaptarii wăi! e! limbajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Dan Merișca mă informa permanent. A ieșit foarte bine ca eveniment și au scos și reviste, numere speciale, foi. Și s-a perpetuat, după care, din păcate, Merișca a murit, în mod ciudat, în baie, cu föhnul în cadă, foarte ciudat. Și "Quasar"-ul rămâne unul dintre cele mai de top cercuri. S.B.: L-a continuat George Ceaușu. D.T.: Foarte bine. S.B.: Dar bridge-ul de ce era considerat subversiv? Eu știu de la Titus Ceia, mare jucător, că printre marii jucători de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cazul acestui nou "subiect" logic este identic cu ceea ce se petrecea mai devreme, când subiect era Dumnezeu. De aceea am putea spune, în baza acestor două exemple identice sub aspect formal, că în spațiul judicativului se întâmplă un lucru oarecum ciudat: subiectele logice nu mai pot fi distinse, discriminate, nici măcar sub aspect formal; "Dumnezeu" și "lucrul", potrivit exigențelor judicative, în esență formale, sunt tot una. Așadar, exercițiul judicativ transformă ceva (indicii despre un "obiect", poate un "lucru") într-un substrat (hypokeimenon
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilă. Recunoașterea luminii ființei logos-ului aduce cunoașterea veritabilă; aceasta înseamnă și o recunoaștere de sine, adică o recunoaștere a putinței proprii de a fi într-o legătură cu sine însuși prin mijlocirea Celuilalt. De ce pare ultimul paragraf atât de ciudat, în privință stilistică și chiar în ceea ce privește sensul vorbelor? Pentru că l-am construit suspendând, cumva, convențiile dictaturii judicativului constitutiv; totuși filosofia era "făcută", odată, și în acest fel: în fond, am reluat, aici, câteva idei ale lui Platon, relaxate judicativ. Dincolo de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt admise fel de fel de "entități", veritabile "lumi" ale acestora, care au, desigur, sens ontologic, "entități intensionale" (semnificații, concepte etc.), entități dimensionate referențial, adică extensional etc. Toate acestea, însă, presupun timporizarea; altminteri, ele pot ține de un posibil foarte ciudat, fiindcă refuză orice actualizare. Timporizarea, așadar, apare și acum drept operație fundamentală de constituire. Preluarea "poziției" de substrat (subiect) de către stările de lucruri și a celei de predicat de către propoziție (atomară sau complexă; simplă sau compusă etc.) constituie fenomenul cel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]