7,023 matches
-
lui Inge, fiul Ceciliei și a al primului ei soț. Cu toate acestea, Eric, Arhiepiscopul de Nidaros și fermierii din Trøndelag, au insistat să fie ales Inge, care condusese până atunci regiunea Trøndelag sub Guttorm. S-a ajuns la un compromis prin care Inge a devenit rege, în timp ce contele Haakon a devenit lider al armatei și a primit jumătate din venitul regal. În următorii patru ani au avut loc lupte intense între birkebeiner și bagler. Regele bagler Erling a murit în
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
o lovise și pe soția lui Reed, Margret. Dar Snyder era o persoană plăcută de membrii grupului, în timp ce Reed nu era plăcut de nimeni. Keseberg a propus ca Reed să fie spânzurat, dar până la urmă s-a ajuns la un compromis: Reed putea să părăsească tabăra singur; de familia sa urma să se ocupe restul grupului. Reed a plecat în dimineața următoare dezarmat, dar un membru al grupului, din compasiune, a reușit să se îndepărteze și să-i ducă în secret
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Lavard, l-au învins pe Knut în Iutlanda, în 1150 iar Knut a fugit la socrul său, Sverker I al Suediei. Knut a încercat de mai multe ori să recucerească țara însă fără succes, apelând la Frederick Barbarossa pentru ajutor. Compromisul din 1152, care a fost susținut de Valdemar, l-a făcut pe Knut co-guvernatorul inferior lui Svend. Cu toate acestea, Svend a decis să nu se țină de înțelegerile dintre ei. Knut a format o alianță cu Valdemar și Sverker
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Knut. Svend a fugit din Danemarca în 1154 și Knut a încheiat un acord cu Valdemar, făcându-l co-domnitor sub numele de Valdemar I. Knut a fost un rege inferior lui Valdemar și după reîntoarcerea lui Svned în Danemarca, un compromis final a fost dat în 1157, sub presiunea magnaților danezi. Svend, Knut și Valdemar au fost numiți co-domnitori, Knut guvernând în Zeelanda. În timpul banchetului de pace de la Roskilde din 9 august 1157, Svend a încercat să-i omoare pe cei
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
A fost eliberat odată cu toți deținuții politici, în iulie 1964. Abia în 1967 Andrei Ciurunga a fost reprimit în Uniunea Scriitorilor și a început să-și publice opera, atât cât i-a permis cenzura. A fost nevoit să facă și compromisuri, scriind și poezii de laudă pentru conducătorii perioadei, ca de exemplu poezia „Istorie” dedicată în 1984 Elenei Ceaușescu:
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
a rămas în scaun și în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577), nepărăsindu-și misiunea nici în timpul domniei efemere a lui Ioan Potcoava (noiembrie - decembrie 1577), care uzurpase tronul. După alungarea uzurpatorului, Petru Șchiopul a hotărât scoaterea din scaun a mitropolitului compromis și l-a readus pe mitropolitul Teofan. Grigore Ureche descrie laconic această schimbare de mitropolit: „Pre acéia vréme Patru vodă déde mitropoliia lui Theofan mitropolitul, cârile la Ion vodă o lașase și fugise prin munți, de frica lui”, fără a
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
cetățenie permanentă și de a primi permisiunea de a înființa un district rural care să fie exploatat agricol de „nu mai puțin de Două Mii de Africani Domestici ai lor." Cererea a stimulat unele dezbateri, dar a fost îngropată în comisii. Compromisul din 1850, prin care s-au înființat teritoriile Utah și New Mexico, ar fi facilitat o rută sudică spre întrucât tot teritoriul pentru calea ferată era acum organizat, ceea ce permitea folosirea concesiunilor federale de terenuri ca măsură de finanțare. Rutele
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Mexico (3.379 de locuitori în 2000), reședința , se afla în zona disputată înaintea Achiziției Gadsden, iar Deming, New Mexico, reședința , se afla la nord de frontierele revendicate atât de Mexic, cât și de Statele Unite înaintea Achiziției Gadsden, deși linia compromisului Bartlett-Conde propus în 1851 l-ar fi lăsat în Mexic. Limitele a mare parte din nu urmează limita nordică a Achiziției Gadsden, dar șase comitate din Arizona au majoritatea populației în teritoriu achiziționat cu acea ocazie. Patru dintre acestea cuprind
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
obezei Salema Efraim, văduva bogată a unui bancher levantin, moștenind la moartea acesteia întreaga ei avere. El organizase în palatul Barodin de pe Șoseaua Kiseleff un sanatoriu de lux pentru tratarea bolilor interne și nervoase ale noilor îmbogățiți. Dezgustat de propriul compromis moral, medicul își suprimă orice pornire sufletească și se căsătorește cu o pacientă (Lenora, fosta soție a moșierului Doru Hallipa, ce se internase acolo în urma unei crize nervoase) într-o încercare de a-și ascunde trecutul rușinos și de a
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
caste, personajele fiind tot mai conștiente de rolul superior pe care-l au în societate. Născute în bogăție, noile generații au înlocuit impulsivitatea naturală cu eticheta; comportarea personajelor este artificială, „un joc al aparențelor goale” (după cum îl denumește Nicolae Manolescu). Compromisul medicului Walter care a contribuit la îmbogățirea acestuia prin moștenirea unei bătrâne soții de bancher nu mai este privit ca un fapt rușinos ce trebuie ascuns, iar bătrâna și obeza Salema Efraim devine o „donatoare”, formulă convenabilă ce ascunde realitatea
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Efraim pentru a avea posibilitatea de a-și realiza aspirațiile medicale. „El năzuise și se trudise până atunci pentru gloria științifică; acum, când se vindea, vrea cel puțin să cumpere firma aparentă a gloriei, reputația”. Medicul Walter poartă povara propriului compromis moral care l-a făcut să-și cenzureze orice pornire sufletească autentică. El se consideră un om imoral și se teme că lumea îl condamnă pentru ce a făcut. Se izolează tot mai mult de oameni și acceptă suferința sufletească
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
a plâns de faptele evreilor în Palestina, și a adus mărturii în favoarea acuzației aduse colectivității evreiești din Palestina că ar fi responsabilă de „distrugerea” locurilor sfinte ale islamului. El a afirmat ca pământurile Palestinei aparțin musulmanilor și a respins orice compromis cu ideea oricărei expresii de suveranitate evreiască în Palestina. În plus el a cerut Marii Britanii să-și țină promisiunea făcută în anii Primului Război Mondial în scrisoarea MacMahon. După asasinarea la Nazaret a guvernatorului Galileei, Lewis Andrews, de către militanți arabi din organizația
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
London Passenger Transport Board (LPTB, în română Comisia pentru transportul pasagerilor în Londra), o corporație publică ce urma să preia controlul asupra UERL, Metropolitan Railway și asupra tuturor companiilor de autobuze și tramvaie din zona de responsabilitate. LPTB era un compromis - proprietate publică dar nu naționalizare completă - și a fost înființată pe 1 iulie 1933. Pe aceeași dată, LER și celelalte companii de metrou au fost lichidate. Găsirea unui nume potrivit pentru rețeaua combinată a CCE&HR și C&SLR s-
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
metrului, ca lungimea unui pendul cu o perioadă de o secundă la 45° latitudine nordică și la o altitudine egală cu nivelul mării. Altitudinea și latitudinea au fost specificate pentru a satisface variații ale gravitației; latitudinea specificată a fost un compromis între latitudinea London (51° 30'N), Parisului (48° 50'N) și valoarea mediană a paralelei Statelor Unite (38°N) pentru a minimiza variațiile. Cu toate acestea, matematicianul Borda a convins Adunarea că un studiu cu capetele la nivelul mării pe baza
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
mult uzurii și a deteriorării decât calculatoarele desktop. Unele componente cum ar fi mufele, cablurile de alimentare, se deteriorează treptat mai mult din cauza utilizării continue. Una din principalele probleme ale laptopurilor este supraîncălzirea. Minimizarea disipării căldurii în interiorul laptopului, reprezintă adesea compromisuri în defavoarea performanțelor. Bateriile Li-Ion se degradează în timp. Durata maximă de utilizare a bateriei poate scădea de la 1-2 ore la 30 minute după 2 ani de folosire a unui laptop. Datorită portabilității lor, laptopurile sunt vulnerabile. Majoritatea laptopurilor au
Laptop () [Corola-website/Science/331656_a_332985]
-
va obliga pe Ludovic al XIV-lea să accepte pacea în termenii lor, dar după Malplaquet (cea mai sângeroasă bătălie a războiului) această idee și-a pierdut valabilitatea: Villars pentru a evita înfrângerea era de părere că o pace prin compromis era inevitabilă. În martie 1710 s-au redeschis negocierile de pace la Geertruidenberg, dar Ludovic al XIV-lea a refuzat cererea liberalilor de a-l forța pe nepotul său să renunțe la tronul Spaniei. Public, Marlborough urma linia guvernului, dar
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
sau face opinie separată, de către judecătorul senior din majoritate. După stabilirea acestei sarcini, judecătorii comunică în general pe tema cazului transmițându-și în privat note și opinii preliminare. În procesul schimbului de păreri pe marginea redactării opiniilor, Scalia nu făcea compromis de la ideile sale pentru a atrage cinci voturi pentru o majoritate (așa cum făcea fostul judecător William J. Brennan, Jr. care accepta mai puțin decât își dorea pentru a obține o victorie parțială). Scalia, cunoscut prietenilor și colegilor cu apelativul „Nino
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Fiecare dintre membrii permanenți avea să se bucure de dreptul de veto, prin care putea fi anulată orice rezoluție ONU care era împotriva intereselor uneia dintre cei "patru" mari. În cele din urmă, Departamentul de Stat a ajuns la un compromis cu liberalii. Eligibilitatea membrilor a fost extinsă la toate statele naționale care luptau împotriva Axei. În cadrul discuțiilor de la Dumbarton Oaks, la care au participat delegațiile SUA, Regatului Unit, Uniunii Sovietice și Chinei, au fost discutate planurile pentru crearea imediat după
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
în Transilvania, în urma unei cereri din Imperiul Habsburgic. [[File:Hungarians in Hungary (1890).png|thumb|230px|Proporția de maghiari în Ungaria, după recensământul din 1890.]] În 1867, a fost făcut un acord între Austria și Ungaria cu privire la crearea Austro-Ungariei. În conformitate cu compromisul, Transilvania s-a unit cu Regatul Ungariei. Un deceniu mai târziu, un nou sistem administrativ a fost introdus în regat, care a pus capăt lungii tradiții a scaunelor secuiești. [[Categorie:Istorie după grup etnic|Secui]] [[Categorie:]]
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
rusesc. După aceea au urmat ani de rezistență pasivă în Ungaria până când, în urma conflictelor cu Prusia și cu Italia din 1866, slăbitul și vulnerabilul Împărat al Austriei s-a văzut silit, în 1867, să-i facă Ungariei concesii substanțiale prin Compromisul austro-ungar: în principal, transformarea unitarului Imperiu Austriac în dubla monarhie "Austro-Ungaria". Prin această transformare, Ungaria a obținut ca stat o autonomie internă completă în perioada 1867-1918. Din acel moment, s-a vorbit de două părți ale Dublei Monarhii, care în
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]
-
Expresia cezaro-crăiesc sau chezaro-crăiesc (în , de unde și prescurtarea k. k. sau k.k.) a fost folosită în Imperiul Austriac, până la Compromisul austro-ungar din 1867, pentru autoritățile și instituțiile statale ale întregului imperiu. Apoi, în Dubla Monarhie austro-ungară, termenul "cezaro-crăiesc" și prescurtarea "k. k." s-au referit doar la jumătatea vestică a Monarhiei Dunărene (jumătate numită inoficial Cisleithania), care din 1867 făcea
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
externe și a fost exacerbată de resentimentul etnic împotriva conducerii de către minoritatea manciuriană. Multe grupuri anti-Qing, cu sprijinul revoluționarilor chinezi aflați în exil, au încercat să răstoarne Dinastia Qing. Scurtul război civil care a urmat a fost încheiat printr-un compromis politic între Yuan Shikai, dictator militar al Dinastiei Qing și Sun Yat-sen, liderul Alianței Revoluționare Chineze. După ce Dinastia Qing a transferat puterea de la curte noii inființate republici, s-a format un guvern provizoriu de coaliție, care a fost creat împreună cu
Revoluția Xinhai () [Corola-website/Science/333536_a_334865]
-
un pacient dat, încorporează impactul financiar personal al îngrijirilor medicale. În practica curentă discutarea integrală a considerentelor financiare ale unui plan terapeutic, pare similară informării pacienților despre riscurile și beneficiile la nivel fizic ale tratamentelor. Formularea împreună cu pacientul a unui compromis adecvat între costuri și beneficii potențiale - deși complexă și etic dificilă are totuși sens clinic, în contextul interpretării nivelului costurilor ca factor de impact negativ secundar tratamentului. Noua paradigmă ar putea fi aceea că este etică discutarea opțiunile de îngrijire
Toxicitate financiară () [Corola-website/Science/333888_a_335217]
-
de acțiune a artileriei germane. Alan Brooke, comandantul Corpului al II-lea britanic, a încercat să rezolve problema cooperății între aliați cerând sprijinul regelui Leopold. Regele a discutat cu Broke, care sperat că se întrevede posibilitatea stabilirii unei soluții de compromis. Aghiotantul regelui, van Overstraeten, a susținut că divizia belgiană nu poate fi mutată. În schimb, a sugerat ca britanicii să se deplaseze mai spre sud, departe de Bruxelles. Brooke a încercat să îl convingă pe rege că divizia belgiană că
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
tabere, a propus revocarea boicotului lansat împotriva porțiunii filozofice a Codului „Mishne Tora”, dar, in schimb, să fie menținută și chiar întărite, pe de o parte, interdicția studierii Călăuzei rătăciților, precum și sancționarea celor care resping intrerpretările alegorice ale Bibliei. Acest compromis, care ar fi putut pune capăt disputelor, a fost respins de ambele tabăre, in ciuda prestigiului cărturarului. În 1263 Moshe ben Nahman a fost silit să apară ca reprezentant al iudaismului la disputa religioasă publică iudeo-creștină organizată de biserică la
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]