8,426 matches
-
(n. 1158 - octombrie 1190) a fost conte de Bar, senior de Mousson și de Amance de la 1170 până la moarte. Henric a fost fiul contelui Reginald al II-lea de Bar cu Agnes de Champagne. El era încă minor în momentul în care tatăl său a murit, așa că
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
(n. 1158 - octombrie 1190) a fost conte de Bar, senior de Mousson și de Amance de la 1170 până la moarte. Henric a fost fiul contelui Reginald al II-lea de Bar cu Agnes de Champagne. El era încă minor în momentul în care tatăl său a murit, așa că mama sa a activat ca regent între 1170 și 1173. Dat fiind că unii dintre strămoșii săi
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
al II-lea de Bar cu Agnes de Champagne. El era încă minor în momentul în care tatăl său a murit, așa că mama sa a activat ca regent între 1170 și 1173. Dat fiind că unii dintre strămoșii săi fuseseră conți de Verdun, Agnes de Champagne revendica acest comitat de la episcopul de Verdun în 1172, însă episcopul a rezistat presiunilor. Agnes a răspuns prin devastarea diocezei de Verdun, motiv pentru care atât mama, cît și fiul său Henric au fost excomunicați
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
(n. cca. 1065 - d. 5 octombrie 1111) a fost conte de Flandra de la 1093 până la moarte. El a devenit cunoscut ca "Robert de Ierusalim" ("Robertus Hierosolimitanus") sau ca "Robert Cruciatul", ca urmare a participării sale la Prima cruciadă. Robert a fost fiul cel mare al contelui Robert I de Flandra
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
octombrie 1111) a fost conte de Flandra de la 1093 până la moarte. El a devenit cunoscut ca "Robert de Ierusalim" ("Robertus Hierosolimitanus") sau ca "Robert Cruciatul", ca urmare a participării sale la Prima cruciadă. Robert a fost fiul cel mare al contelui Robert I de Flandra cu Gertrude de Saxonia. Tatăl său a început să îl asocieze pe Robert la conducerea comitatului încă din 1086. Astfel, între 1086 și 1091, el a fost regent al ținutului pe perioada cât Robert I se
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
său a început să îl asocieze pe Robert la conducerea comitatului încă din 1086. Astfel, între 1086 și 1091, el a fost regent al ținutului pe perioada cât Robert I se afla în pelerinaj în Țara Sfântă. După ce a devenit conte de Flandra în 1093, Robert al II-lea s-a raliat imediat pentru a participa la Prima cruciadă, lansată de papa Urban al II-lea în 1095. Robert a lăsat la guvernarea comitatului pe soția sa, Clementia de Burgundia și
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
pus stăpânire pe un număr de castele imperiale. Pacea a fost restabilită în 1102, iar Robert a prestat omagiu împăratului pentru Flandra imperială. Însă după 1105, noul împărat Henric al V-lea, a pornit în marș asupra Flandrei, având sprijinul contelui Balduin al III-lea de Hainaut și trupe trimise din Olanda. Robert al II-lea a reușit să oprească invazia în afara zidurilor orașului Douai și o nouă pace a fost semnată, prin care Henric al V-lea recunoștea revendicările lui
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
de cavaleri în schimbul plății unui tribut anual, însă în momentul în care regele Angliei a refuzat plata convenită, Robert s-a aliat cu feudalul nominal al său, regele Ludovic al VI-lea al Franței și a atacat Normandia. Ca diversiune, contele Theobald al II-lea de Champagne, fiind cumnat cu regele Henric I, a pus la cale o revoltă a baronilor francezi împotriva lui Ludovic; implicându-se în luptele cu răsculații, Robert a condus o armată pentru a asedia orașul Meaux
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
însă în apropiere de acesta a fost rănit mortal, a căzut de pe cal și s-a înecat în râul Marna. Robert al II-lea a fost căsătorit cu Clementia de Burgundia, soră a papei Calixt al II-lea și fiica contelui Guillaume I de Burgundia. Ei au avut trei copii, însă doar cel mai mare a ajuns la vârsta majoratului: este vorba de Balduin al VII-lea de Flandra, care i-a succedat lui Robert Cruciatul.
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
Filip de Alsacia (n. 1143 - d. 1 august 1191) a fost conte de Flandra de la 1168 până la moarte. El a succedat tatălui său, Thierry de Alsacia. Filip de Alsacia a devenit oficial conte de Flandra în 1168. Însă practic el a guvernat din 1157, dat fiind că a activat ca regent și
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Filip de Alsacia (n. 1143 - d. 1 august 1191) a fost conte de Flandra de la 1168 până la moarte. El a succedat tatălui său, Thierry de Alsacia. Filip de Alsacia a devenit oficial conte de Flandra în 1168. Însă practic el a guvernat din 1157, dat fiind că a activat ca regent și co-conte al tatălui său, Thierry de Alsacia, frecvent plecat în Țara Sfântă. Filip l-a înfrânt pe contele Floris al III
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
a devenit oficial conte de Flandra în 1168. Însă practic el a guvernat din 1157, dat fiind că a activat ca regent și co-conte al tatălui său, Thierry de Alsacia, frecvent plecat în Țara Sfântă. Filip l-a înfrânt pe contele Floris al III-lea de Olanda și a pus capăt pirateriei. Floris a fost capturat la Bruges și a rămas în închisoare până în 1167, când a fost răscumpărat în schimbul recunoașterii suzeranității flamande asupra provinciei Zeelanda. Prin moștenire, Filip a mai
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
a fost răscumpărat în schimbul recunoașterii suzeranității flamande asupra provinciei Zeelanda. Prin moștenire, Filip a mai recuperat pentru Flandra teritoriile Waasland și Quatre-Métiers. În 1159, el s-a căsătorit cu Elisabeta de Vermandois (cunoscută și ca Isabelle), fiica cea mare a contelui Raoul I de Vermandois cu Petronilla de Aquitania. Când cumnatul lui Filip a murit (1167), soția sa a moștenit comitatul de Vermandois. Aceasta a condus la extinderea autorității Flandrei mult către sud, într-un punct în care nu mai ajunsese
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
fost mediator în disputele dintre regii Ludovic al VII-lea al Franței și Henric al II-lea al Angliei, dintre același Henric al II-lea și Thomas Becket și a aranjat căsătoria dintre sora sa, Margareta I de Flandra și contele Balduin al V-lea de Hainaut. Filip și Elisabeta nu au avut copii. În 1175, Filip a descoperit că Elisabeta comitea adulter, drept pentru care l-a omorât prin bătaie pe amant, Gauthier de Fontaines. Filip a obținut controlul complet
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
cât și comanda armatei regale, spunând că se află acolo doar ca simplu pelerin. În schimb, Balduin l-a numit pe Raynaud de Châtillon, față de care Filip va acționa ca asistent. După cum menționează cronicarul Guillaume de Tyr, "aceasta fiind situația, contele și-a dezvăluit gândul său secret și nu a mai căutat să ascundă scopul tuturor planurilor sale". El a făcut ca proprii săi vasali să fie căsătoriți cu verișoarele sale, sora lui Balduin prințesa Sibylla și sora vitregă prințesa Isabella
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
lui Balduin prințesa Sibylla și sora vitregă prințesa Isabella. Soțul Sibyllei, Guglielmo de Montferrat tocmai murise, pe când ea era însărcinată cu viitorul Balduin al V-lea al Ierusalimului. Potrivit cronicii lui Ernoul, Filip a fost de asemenea respins categoric de către contele Raymond al III-lea de Tripoli, care de asemenea revendica regența, ca și de susșinătorii lui Raymond din familia Ibelin, care sperau ca cele două prințese să își găsească soți din rândurile lor. De altfel, Balduin d'Ibelin, senior de
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Tripoli, care de asemenea revendica regența, ca și de susșinătorii lui Raymond din familia Ibelin, care sperau ca cele două prințese să își găsească soți din rândurile lor. De altfel, Balduin d'Ibelin, senior de Ramla, l-a insultat pe conte în public. Filip a părăsit Ierusalimul în octombrie pentru a merge în nord, în Principatul de Antiohia, și a participa la asediul (eșuat) asupra orașului Harim, înainte de a reveni în Europa. Între timp, alianța cu bizantinii împotriva musulmanilor din Egipt
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
lui Afonso I Enriques, primul rege al Portugaliei. El i-a oferit Matildei o zestre care includea un număr de mai multe orașe flamande. Temându-se de a nu rămâne înconjurat de domeniul regal al Franței și de cel al contelui de Hainaut, Filip de Alsacia a semnat un tratat de pace cu regele Filip al II-lea August și cu contele Balduin al V-lea de Hainaut în data de 10 martie 1186, recunoscând cedarea regiunii Vermandois către rege, deși
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
multe orașe flamande. Temându-se de a nu rămâne înconjurat de domeniul regal al Franței și de cel al contelui de Hainaut, Filip de Alsacia a semnat un tratat de pace cu regele Filip al II-lea August și cu contele Balduin al V-lea de Hainaut în data de 10 martie 1186, recunoscând cedarea regiunii Vermandois către rege, deși avea permisiunea de a-și menține titlul de conte de Vermandois tot restul vieții. În 1190, Filip a luat pentru a
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
tratat de pace cu regele Filip al II-lea August și cu contele Balduin al V-lea de Hainaut în data de 10 martie 1186, recunoscând cedarea regiunii Vermandois către rege, deși avea permisiunea de a-și menține titlul de conte de Vermandois tot restul vieții. În 1190, Filip a luat pentru a doua oară Crucea și s-a raliat contingentelor flamande care deja porniseră către Palestina. După sosirea în Țara Sfântă, flamanzii au participat imediat la Asediul Acrei. El a
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
de Alsacia a fost înmorântat în abația Clairvaux. Dat fiind că nu a reușit să obțină un moștenitor cu contesa Matilda, el a fost urmat la conducerea comitatului de Flandra de către sora sa, Margareta I de Flandra, și soțul acesteia, contele Balduin al V-lea de Hainaut, care va dobândi astfel și numele de Balduin al VII-lea de Flandra.
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
, numită și de Constantinopol (n. 2 iunie 1202 - d. 10 februarie 1280) a fost contesă de Flandra de la 1244 până la 1278 și contesă de Hainaut în două rânduri (1244-1253 și 1257-1280. Margareta a fost fiica mai mică a contelui Balduin I de Constantinopol de Flandra și de Hainaut cu Marie de Champagne. Tatăl său a plecat pentru a participa la Cruciada a patra înainte ca Margareta să se nască, iar mama ei a plecat și ea în Țara Sfântă
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
, numită și Ioana de Constantinopol (n. 1194 - d. 5 decembrie 1244) a fost contesă de Flandra și de Hainaut. Ioana a fost fiica mai mare a contelui Balduin al IX-lea de Flandra, care era și conte de Hainaut sub numele de Balduin al VI-lea. Mama ei a fost Marie de Champagne. În anul 1202, tatăl său a plecat în Cruciada a patra, iar Marie s-
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
, numită și Ioana de Constantinopol (n. 1194 - d. 5 decembrie 1244) a fost contesă de Flandra și de Hainaut. Ioana a fost fiica mai mare a contelui Balduin al IX-lea de Flandra, care era și conte de Hainaut sub numele de Balduin al VI-lea. Mama ei a fost Marie de Champagne. În anul 1202, tatăl său a plecat în Cruciada a patra, iar Marie s-a deplasat și ea în Țara Sfântă doi ani mai
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
(d. 2 februarie 1062) a fost conte longobard de Aquino, care a ajuns apoi duce de Gaeta, în timpul perioadei de haos din sudul Italiei de la mijlocul secolului al XI-lea. Atenulf s-a căsătorit cu "senatrix" Maria, fiica principelui Pandulf al IV-lea de Capua, în vreme ce fratele
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]