10,570 matches
-
p. 246; Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 212. 83 "Dreptatea", nr. 798, 11 iunie 1930, p. 4; Neagu Cosma, Culisele palatului regal. Un aventurier pe tron: Carol al II lea (1930-1940), Editura Globus, București, 1990, p. 142; Florea Nedelcu, "Contradicții și reorientări în evoluția PNL, (1930-1931)", în Revista de Istorie, 1976/ 12, p. 1862. 84 "Dreptatea", nr. 798, 11 iunie 1930, p. 4. 85 Ibidem. 86 În declarațiile sale privind excluderea din PNL, Gh. Brătianu spunea: "Spre a evita discuții
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cuvintelor unui personaj, acestea aparținând fie actorului însuși, aflat într-o anumită stare la rostirea lor, fie personajului, indicate de autor în paranteze sau imaginate de actor. Se adaugă și cazurile în care sentimentele de moment ale actorului sunt în contradicție cu cele pe care ar trebui să le simtă personajul, de unde un șir întreg de conotații scenice. Pe de altă parte, ne-spusul cuprinde și elementele a căror caracteristică este de „a fi spuse”: presupozițiile și subînțelesurile. Dificultatea apare în
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
absurd (Ionescu, Adamov) există „dialoguri paralele”, sugerându-se astfel că nu poate avea loc comunicarea. Există și noțiunea de dialog interior (diferențiat de monolog), eul personajului disociindu-se în două sau mai multe entități separate pentru a da expresie unor contradicții lăuntrice acute, cum se întâmplă în drama Iona a lui Marin Sorescu. Chiar dacă, în mod uzual, monologul se supune dialogului, există și forme mixte, de dialog monologat (monologuri suprapuse, care nu satisfac condiția de replică) sau pseudodialog. în opoziție cu
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
judecătorii care îi favorizau clienții, socotind probabil că aceasta intră în etica profesiunii, devotată întotdeauna celui de apărat. Ca și în privința formării mele literare în anii de școală petrecuți la Aiud - ani în care se zbăteau în mine mai puțin contradicțiile decât stăruia confuzia de planuri și de criterii, etapele acestui proces de formare deslușindu-se anevoios între ele, acoperindu-se una pe alta, fără îndoială telescopându-se, memoria mea nereușind să clarifice mare lucru acolo unde rațiunea exterioară nu corespunde totdeauna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
adăugăm un altul, care înseamnă, de asemenea, un avantaj suplimentar: principiul igienist pe care s-a sprijinit, de asemenea, fundamentul capitalismului: "circulația bunurilor, a oamenilor, a valorilor"2. Marcel Cornu a ilustrat necesitatea economică reflectată de urbanismul lui Haussmann prin contradicția între "drumurile mizerabile ale timpului maghernițelor"3 și marile magazine construite (Le Bon Marché, 1852; Le Louvre, 1855; Le Printemps, 1865), care aveau nevoie de clientelă din tot orașul. Orașul pe care îl clădește Haussmann integrează cu luciditate notabilă noile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
A. Corbon, în cartea sa Le secret de la population de Paris (1865), scria: Nu este prudent, într-o epocă așa cum este a noastră, marcată de spiritul democratic 1, cu alte cuvinte, de o forță morală care sfidează toate precauțiile, toate contradicțiile și care se crede invincibilă, să stabilim vizibil linii de separare între cele două mari clase [...] dimpotrivă, ar fi o bună politică ștergerea progresivă a vechilor linii de demarcație"2. A trebuit să treacă o sută de ani pentru ca această
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
corespunde grijii de a asigura protecția socială 67 a societății împotriva acelora care îi amenințau securitatea, sănătatea și moralitatea. Deoarece această intervenție este condiționată de comportamentele marginale, acțiunea socială a apărut, prin preocuparea sa și prin raționalitatea coerciției sale, în contradicție cu idealul democratic al respectării fiecărui individ. Aceasta este fața sordidă a socialului. Totuși, nu ar trebui oare să recunoaștem astăzi acțiunii sociale faptul de a fi servit în egală măsură liberalizării sferei private, făcând să funcționeze normele publice împotriva
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cealaltă"69. Nu mai există o "societate bună" care trebuie protejată de clasele urbane periculoase, ci o singură societate, care trebuie protejată și apărată pentru a putea să progreseze pe calea democratică. Această nouă dispoziție va avea drept efect acutizarea contradicției între intențiile democratice de la care se reclama acțiunea socială și modul tutelar al funcționării sale, până la a-i pune în cauză, în anii 1970, eficacitatea și legitimitatea. La ora industrializării, preocupările urbaniste erau determinate de grija de a supune clasa
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și reflecția asupra noilor forme urbane dezvoltată de urbanismul progresist 109. Influențată de cubism, care făcea apologia formelor pure, această gândire arhitecturală integra oportunitățile de fabricație oferite de folosirea materialelor noi: oțelul și betonul armat. Nu fără a intra în contradicție cu aspirația lor de a răsturna capitalismul, arhitecții grupului Bahaus 110 colaboraseră cu industria germană; aceasta permisese producerea în serie a unor obiecte mobiliare care continuau să fie percepute ca un lux în Franța. Revendicarea expresă a urbaniștilor și arhitecților
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a marilor ansambluri, François Parfait, responsabil în cadrul Societății Centrale pentru Echiparea Teritoriului (SCET), urgența și nevoile unui număr mare au impus necesitatea creării marilor ansambluri. "Statul, administrația, aleșii se confruntau cu situații de urgență, trebuiau să răspundă unei multitudini de contradicții: necesitatea de a găzdui valuri de populație, penuria de materiale, de tehnicieni, lipsa de experiență a colectivităților locale și a organismelor care se ocupau de construcție etc. Urgența era principala constrângere"111. Acest fapt este subliniat și de Annie Fourcaut
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în cazul vânzării terenurilor și puteau schimba prețurile cerute. Această situație favoriza înflorirea unui urbanism operațional, ce se distingea de urbanismul reglementativ. Acesta din urmă determina, pentru diferitele parcele ale teritoriului comunal, reguli de folosire a solului care intrau în contradicție cu inițiativele private în materie de construcții; vocația rămânea aceea de a controla, nu de a impulsiona. Urbanismul operațional desemna posibilitatea acordată investitorilor de a abate de la aceste prescripții, pe o anumită zonă, pentru a realiza o operațiune de urbanizare
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care îl prezenta pretenția sa de a întruchipa progresul tehnologic. Nerecunoașterea dorințelor locuitorilor transpare în trei aspecte: efectele emergente ale standardizării noilor construcții, și în particular a marilor ansambluri destinate locuirii și vieții sociale; tensiunile generate de ideologia amestecului social; contradicția între construcția de mari ansambluri și preferința francezilor pentru locuința individuală. Standardizarea construcțiilor colective moderne face dificilă 192 aproprierea orașului de către locuitorii săi. Urbanismul progresist nu-și disimula autoritarismul. În numele transparenței, "[...] se încăpățânau să pună "bucăți de sticlă" acolo unde
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ori fărâmițat în mod inutil, și de aceea complicat, pentru a reduce distanța dintre "teritoriul funcțional" și "teritoriul democratic real". Pe scurt, împiedicarea aleșilor desemnați de către consiliul municipal într-o funcție a unei structuri intercomunale de a vota netransparent, în contradicție cu promisiunile făcute alegătorilor. Ghidați de căutarea unui "optimum teritorial" în domeniul planificării urbane, recentele legi Voynet (1999), Chevenement (1999) și SRU (2000) încurajează constituirea de aglomerații supracomunale, în profitul cărora comunele par să renunțe la o parte din autonomia
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tocmai acest dispreț pentru fetișismul funciar al orașului vechi afișat de moderniști, care va garanta amplasarea marilor ansambluri pe terenuri fără legături de continuitate cu orașul preexistent, aceasta cu intenția de a realiza oportunități politice și funciare aflate câteodată în contradicție cu existența unui plan de amenajare mai amplu. 145 Le Corbusier va părăsi Vichy pe 1 iulie 1942. Vezi Rémi Baudouï, "Jean Giraudoux et le rêve technocratique", în Cahiers Jean Giraudoux, nr. 22, Paris, Grasset, 1993. 146 Citat de Frédérique
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
străini, iar din acest motiv ideea Romei a supraviețuit până astăzi, devenind, prin creștinism, un mit tonifiant pentru alcătuirea unei societăți umane. Este drept că principiul Imperiului Roman era, în esența lui, unitar și centralizator, fapt care a generat o contradicție permanentă între tendințele unitare, pe de o parte, și cele de emancipare locală, pe de alta. Dar Roma a știut să stăpânească într-o mare diversitate de situații și să soluționeze din mers problemele apărute într-o parte sau alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
unității continentale domină elita intelectuală a vremii. În mod paradoxal, în secolul al XIX-lea, denumit secolul naționalităților în istoria Europei, când sentimentul național este puternic, numeroși intelectuali sau oameni politici afirmă și dezvoltă ideea europeană, care venea oarecum în contradicție cu statul-națiune. De altminteri, în secolul al XIX-lea, proiectele despre unitatea europeană abundă în spiritualitatea continentului. Dintre acestea, proiectul reformatorului utopist Henri de Saint-Simon (1760-1825) a exercitat o mare influență în epocă, impunându-se ca o adevărată chartă-model a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a militat pentru unitatea spirituală nu numai a continentului, ci a lumii prin promovarea unor idealuri universale, de mare ecou în gândirea contemporanilor și a posterității. Într-un fel, cea mai mare parte a proiectelor nu a fost lipsită de contradicții prezente atât în forma, cât și în conținutul acestora. De pildă, republicanii se manifestau și se exprimau ca sinceri proeuropeni, dar ezitau între formularea susținerii unei Europe care să se identifice cu o juxtapunere de identități naționale și o Europă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ca sinceri proeuropeni, dar ezitau între formularea susținerii unei Europe care să se identifice cu o juxtapunere de identități naționale și o Europă unitară pe baze federaliste. Fondator, în 1834, a mișcării Tinerei Europe, italianul Giuseppe Mazzini propune depășirea acestei contradicții prin satisfacerea, mai întâi, a sentimentelor naționale și apoi prin crearea unei federații de republici europene. Reprezentând o viziune ideală asupra unei umanități perfecte, concepția lui Mazzini nu cuprindea însă proiecte concrete de realizare a unității europene și universale, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
oficială a acestui for internațional. În plenul dezbaterilor, Aristide Briand a propus adoptarea principială a ideii unificării și inițierea de dezbateri oficiale pentru concretizarea ei, fiind sprijinit în această acțiune de Gustave Stresemann. Planul lui Aristide Briand conținea in nuce contradicții evidente. Menținerea integrală a suveranității naționale nu era compatibilă cu ideea federală, exprimată imprecis prin sintagma legături federale din textul proiectului (du Rèau, 103). Briand folosea fie noțiunea Statele Unite ale Europei, fie asociere, fie legături federale, fără să precizeze clar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fapt cercetarea-inovarea fac parte din noua economie și sunt elementele sale cele mai dinamice, este de „factură” veche. Necesitatea de a vedea în cercetători, profesori, inovatori, consultanți, manageri, informaticieni, ingineri automatiști etc. grupurile sociale principale ale societății noastre vine în contradicție cu mentalitățile (și interesele) unor politicieni care se bazează pe „masele” muncitoare, considerând intelectualitatea ca o categorie care nu se bucură de un prestigiu social deosebit în rândul multor alegători. A afirma că „elitele” (intelectuale, inclusiv cei ce lucrează în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Până la capătul capă tului, a crezut că se poate folosi de expediente; nu i-a reușit nimic. Rătăcit, plutind fără busolă și neștiind în ce sens să miște cârma statului, în sfârșit, în conduita și în caracterul său, în permanentă contradicție cu sine, ne hotărât în cutezanțe, temător în tot ce încerca; în drăz nind tot și abandonând totul o clipă după ce se încu metase, el a compromis și a slăbit fără încetare auto ritatea regală, s-a făcut totodată detestat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lui Gil Blas. Am întrebat cu umilință în ce consta familiaritatea și grosolănia care îi displăcuseră atât de mult. Domnul de Pradt a binevoit să-mi explice, spunându-mi: „V-ați urcat pe scenă alături de mine, mi-ați reproșat absurdități, contradicții, mi-ați spus Domnule abate! Socotiți că publicând scrierile mele am abdicat de la rangul pe care îl ocup în societate? Oare nu știți că aparțin măreției Franței? Ați vorbi așa unui Montmorency?“ A! - mi-am zis eu în sinea mea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
acțiunilor sale, problema pentru filozof și pentru legislator fiind aceea de a distinge între inte resele care îl opun pe om omului și cele care îi unesc voința cu o alta. Statului îi revine în principal rolul de a suprima contradicția dintre interese printr-o legislație adecvată și mai ales prin educație. JORDAN, CAMILLE ăLyon, 1771-Paris, 1821). Om politic. În 1802, la îndemnul Doamnei de Staël, publică Adevăratul sens al votului asupra Consulatului pe viață, diatribă antibonapartistă; deputat în 1816, la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
efectele acestei schimbări se răsfrâng asupra pregătirii elevilor, dar și asupra profesorilor și a școlii în ansamblu. Valoarea devine mobilul esențial în identificarea și evaluarea critică a principalelor schimbări educaționale, în analiza modului de structurare a acestora, în depistarea posibilelor contradicții tehnice pe care le pot provoca etc. Atunci când se încearcă analiza raportului valoare schimbare, există riscul apariției unor interogații de genul: Putem vorbi cu adevărat de valoare atunci când se pune problema unei schimbări?", " Sunt valoarea și schimbarea două concepte compatibile
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ca punct de plecare diagnosticul organizațional, modificările fiind introduse progresiv; * să permită convertirea proiectului în activități concrete, fezabile și eficiente; * să prevadă alternative acționale, necesare în situațiile de modificare a contextului; * să aibă un caracter coerent și unitar, lipsit de contradicții. Acțiunea managerială de proiectare a schimbărilor educaționale constituie, în cele mai multe cazuri, soluția optimă pentru evitarea disfuncționalităților, pentru introducerea inovațiilor, impunând școlii și echipei manageriale trecerea de la stadiul pur contemplativ al schimbării, la stadiul acțiunilor concrete, al determinării schimbării. II. 2
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]