7,252 matches
-
a finalizat mănăstirea și biserica ""care s-a și sfințit în numele sfinților, preaslăviților și întâilor stătători și apostoli de frunte Petru și Pavel"". Letopisețul lui Miron Costin precizează că Mănăstirea Solca a fost finalizată de construit în 1622. După vorbele cronicarului, ""și cît s-au mîntuitŭ de împărățiie, s-au apucat cu toată osirdiia de obîrșirea mănăstirei Solcai, care urdzise la domniia dintăi, ce nu o fîrșise. Este mănăstirea Solca obîrșită de dînsul și sfîrșită în anul 7131, după'împărățiie"". Domnitorul
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
se estimează că a avut o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter, care a provocat nenumărate incendii în Bucureștiul în care majoritatea clădirilor erau din lemn, precum și surparea unei porțiuni din turnul Colței. Dionisie Ecleziarhul, călugăr caligraf și cronicar, autorul unui “Hronograf” care prezintă istoria Țării Românești între 1764 - 1815, scria despre cutremurul din 1802: "“s-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită (Turnul Colței), care era podoaba orașului
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
o parabolă rezultată dintr-o minuțioasă documentare, creează o perfectă teorie a conspirației în beletristică. Personajul principal este inspirat de autorul unui psalm mediocru, Psalmul 89 al lui Etan Ezrahitul, găsit de autor în textul biblic. De aici este dezvoltat cronicarul fictiv. În fapt, o variantă a acestui psalm este prezentată în roman. Mediocritatea sa îl inspiră pe Regele Solomon (personajul lui Heym) să-l condamne pe Etan la următoarea sentință: să se șteargă din istorie, din memoria viitoare, orice scriiere
Relatare despre regele David () [Corola-website/Science/321251_a_322580]
-
fiecare preot. În 1837 a fost construită o nouă casă parohială. În 1838, preotul iezuit Adam Kossahowschi a comandat două clopote noi meșterului Gheorghe Fogarasch din Pătrăuți. Totuși, aceste clopote noi aveau un sunet diferit de sunetul celor vechi, un cronicar german din epocă făcând următoarea constatare nostalgică: "„cu toate că au aceeași greutate, 306,5 și 196,5 de pfunzi, totuși, dangătul lor nu sună, nici pe departe, așa frumos ca al clopotelor vechi.”" Călugării iezuiți s-au îngrijit de parohia Gura
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
epidemii de ciumă de-a lungul timpului, dar ultima epidemie importantă a fost denumită „Marea ciumă”. Aceasta a apărut între 1665 și 1666 și a ucis în jur de 60,000 de oameni, adică o cincime din numărul de locuitori. Cronicarul Samuel Pepys a descris epidemia în jurnalul său. Pe 4 septembrie 1665 a scris: „Am stat în oraș până când 7400 au murit într-o săptămână, din care aproximativ 6000 din cauza ciumei, și n-am auzit niciun zgomot ziua sau noaptea
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
în amurg"" s.a.Legat prin toate fibrele ființei sale de orașul în care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, a înregistrat pe pânză o adevarată istorie a acestuia, fiind considerat, din acest punct de vedere, drept un cronicar : ""Cetatea", Mirăuți-ctitoria lui Petru Mușat I", "Suceava veche", "Intrare în oraș", "Din Gară Burdujeni", "Case vechi", "Panoramic sucevean", "Șantier", Arhitectura nouă" ș.a. În portret și în compoziții manifestă o mare grijă pentru expresie, recurgând la culoare pentru a fixa atmosferă
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
Panoramic sucevean", "Șantier", Arhitectura nouă" ș.a. În portret și în compoziții manifestă o mare grijă pentru expresie, recurgând la culoare pentru a fixa atmosferă și stările tensionale ale personajelor.A pictat flori încărcate de o suava gingășie.Este numit de cronicarii de artă ""peisagist", "florist", "portretist"", operă să însumând câteva mii de tablouri. În sculptură, Dimitrie Loghin a lucrat în maniera realistă, folosind lemnul, ghipsul și teracota că materiale de lucru.Portretele și basoreliefurile sale redau cu fidelitate trăsăturile esențiale ale
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
prăznuit Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), a avut loc Bătălia de la Râmnic dintre oastea moldoveană condusă de Ștefan cel Mare și oștile muntenești și turcești conduse de Basarab cel Tânăr (Țepeluș) și Alibeg. Lupta a fost câștigată de moldoveni, cronicarul Grigore Ureche scriind în letopisețul său că s-ar fi ""arătat lui Ștefan vodă sfântul mucenicu Procopie, umblându deasupra războiului călare și într-armatu ca un viteazu"". În semn de mulțumire pentru victoria sa, Ștefan cel Mare a înălțat între
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
cu hramul "Sf. Procopie" în satul Bădeuți (astăzi parte componentă a orașului Milișăuți) din apropiere de orașul Rădăuți. În această luptă a murit hatmanul Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, fiind îngropat în biserica din Dolheștii Mari, lângă tatăl său. Cronicarul Misail Călugărul descrie astfel moartea hatmanul Șendrea: ""Și acolo, deasupra Seretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile, i-au venit véste de la starostii de Crăciuna, ce-i dzic acmu Putna, cum Radul vodă vine cu oști asupra
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Báthory de Ecsed. Armata regală în retragere, în drumul ei spre Transilvania, ar fi fost oprită de o blocadă, și a decis să îngroape cele 500 de tunuri și alte comori, pentru a nu putea fi capturate de moldoveni. Potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, Matia Corvinul ar fi scăpat de moldoveni din cauza ezitării marelui vornic Crasnăș, comandantul unuia din cele trei corpuri de armată moldovene. Acesta ar fi fost mai apoi executat de Ștefan pentru trădare. Campania regelui Matia Corvinul în
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
catastrofe naturale. Armata lui Mihai Viteazul a staționat în Buzău în 1596. După plecarea acesteia, orașul a fost devastat în 1597 de raiduri otomane și tătărești. În anul următor, Mihai Viteazul a adus daruri locuitorilor orașului, pentru a compensa pagubele. Cronicarul Balthasar Walter descrie invazia tătărească din 1597: În aprilie 1616, multe case din Buzău au fost arse în timpul unei invazii polone. Locuitorii s-au refugiat în munții și pădurile din împrejurimi. Toate titlurile de proprietate funciară s-au pierdut la
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
se nășteau animozități, orgolii peste care mâmdria cavalerului acelor timpuri nu putea trece cu ușurință. Astfel formarea statelor latine în Orientul Apropiat, prezența unui număr mare de străini, a unor trupe străine au fost întâmpinate cu dușmănie de populația autohtonă. Cronicarul Guillaume din Tyr consemna, în veacul XII, vrăjmășia și dorința de răzbunare care pusese stăpânire pe turci și pe arabi, mai ales pe aceștia din urmă: Ei erau cei mai aprigi dușmani-spunea Guillaume-ai poporului nostru și cu atât mai grav
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Antiohiei și, punând altar peste altar, a așezat în oraș pe patriarhul (grec) pentru a umili pe patriarhul Petru (roman). Hotărâți dacă trebuie să te încrezi în acest om, în mâinile căruia nici crucea lui Cristos nu este în siguranță." Cronicarul relata mai departe că episcopul i-a îndemnat pe cruciați la cucerirea Constantinopolului. El a arătat că zidurile în unele locuri erau în ruină, orașul nu era nici pe departe întărit cum se pretindea; dacă i se tăia aprovizionarea cu
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
stăpân, se aruncă în șa și, din nou călare, rătăcește pe poteci până spre dimineață, când își regăsește oamenii care, speriați, se întrebau unde poate fi. Dacă lucrurile s-au petrecut așa sau nu, dacă este o simplă înfloritură a cronicarului sau justificarea dată de rege absenței sale, este greu de spus. Oricum, acesta a fost singurul act de bravură, consemnat, al regelui Franței. Dea aici, cruciații, ocolind dușmanii, se vor duce la Antiohia, unde cruciada se va dizolva din vina
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Cât despre ramura care păstrase numele de Albotă, ea va dăinui, obscură și sărăcită , în Moldova de Jos, unde urma i se pierde la sfârșitul secolului al XIX-lea." Cronicile Moldovei îl amintesc în cîteva rînduri pe Toader Albotă-Fliondor. Astfel, cronicarul Ion Neculce descrie în letopisețul său un episod din anul 1679 din timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
un par, iar elefanul [favorit al Excelenței sale] se repede și îl zdrobește până acesta moare.” Romanii, cartagienii și grecii macedoneni foloseau ocazional elefanți pentru execuții, totodată folosind elefanți de război în scopuri militare, cel mai faimos fiind cazul lui Hannibal. Cronicarii antici relatează cazuri în care dezertori, prizonieri de război și criminali militari au fost executați de către elefanți. Perdiccas, devenit regent al Macedoniei când a murit Alexandru cel Mare în 323 î.H., i-a condamnat pe răsculații fracțiunii lui Meleager
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Prima atestare a satului Fedeleșeni datează din anul 1491 când se afla în stăpânirea urmașilor lui Bratu viteazul. În preajma anului 1617, marele vornic Nestor Ureche (ctitorul Mănăstirii Secu și tatăl cronicarului Grigore Ureche) stăpânea jumătate de sat. a fost construită în anul 1747 ca biserică a Schitului Fedeleșeni. La data de 12 septembrie 1747, vornicul de poartă Nicolae Pilat închină schitul ca metoh al Episcopiei de Roman. În decursul timpului, biserica
Biserica de lemn din Fedeleșeni () [Corola-website/Science/317339_a_318668]
-
aici țărani ruteni din părțile Storojinețului, cărora li s-au dat o bucată de pământ pentru a-și construi case. Astfel s-a format satul Teodoreni. Treptat, aici s-a așezat și populație românească. Proprietarul moșiei Teodoreni, marele logofăt și cronicar Miron Costin, pe vremea când era pârcălab de Hotin, a apelat la un baci pe nume Burduja pentru a transmite mesaje către slujbașii săi din Teodoreni. Numele localității s-a schimbat astfel din Teodoreni în Burdujeni. În anul 1775, partea
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
cu final neașteptat", în „Mozaicul” nr. 1/2006; Mădălin Roșioru, "Strategiile fatale ale provinciei", în „Tomis”, Anul XLI nr. 435, iunie 2006; Geo Vasile, "Fețele naratorului", în „România literară” nr. 14, din 13 aprilie 2007; Dumitru Augustin Doman, "Constantin Arcu, cronicarul zilei de azi, poate chiar a celei de mâine," în „Argeș” nr. 4/2011; Aurora Dabija, "Arcuiri", în „Cronica veche” nr. 3/2011; Ion Roșioru, "Distilarea textuală a banalului cotidian", în „Hyperion” nr. 3-4-5/2011 ; Vasile Spiridon, "Drept comunitar", în
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
domniei acestuia, titlul "histamenonului" trece de la 93% la 81%, iar cel al "tetarteronului" de la 93% la 72%, ceea ce corespunde unei devalorizări de 1% pe an, în timpul domniei lui Constantin al IX-lea Monomahul. Motivul acestei devalorizări este încă dezbătut. Potrivit cronicarului contemporan Mihail Psellos, originea devalorizării este proasta gestiune a tezaurului imperial de către Constantin Monomahos. Dar, potrivit istoricilor contemporani, ar fi vorba de o devalorizare de expansiune: prin creșterea masei monetare urmărindu-se expansiunea schimburilor comerciale. Un al doilea episod de
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
impusă de un context dificil: o mare parte din Asia Mică este pierdută, jafurile turcilor și normanzilor i-au incitat pe bizantini să-și îngroape tezaurele, în timp ce statul trebuia să găsească cu ce să plătească mercenarii și tributurile. După cum mărturisesc cronicarii bizantini Nicefor Bryennius și Anna Comnena, casieriile statului bizantin erau goale, de unde necesitatea de a reduce procentajul de aur din monede, pentru a se putea emite mai multe. După 1092, sistemul monetar bizantin este total refondat, iar nomisma a fost
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
el a declarat copiii fratelui său concepuți cu Elizabeth Woodville ca fiind nelegitimi pe motiv că fratele său avusese un precontract cu văduva Lady Eleanor Butler, fiind considerat un contrat legal, care ducea la invalidarea căsătoriei. O altă sursă a cronicarului burgund Philippe de Commines, spune că Robert Stillington, Episcopul de Bath și Wells, a susținut că au efectuat o ceremonie de angajament între Eduard și Lady Eleanor. Actul conține, de asemenea, acuzația de vrăjitorie împotriva Elizabethei Woodville, însă nu s-
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
insula Mactan, a fost însă singurul care s-a opus. Lapu-Lapu se convertise recent la islamism și a refuzat să accepte autoritatea lui Rajah Humabon în domeniul religios. Această opoziție s-a dovedit a avea mare influență când, așa cum scria cronicarul călătoriei lui Magellan, Antonio Pigafetta, Rajah Humabon și Datu Zula au sugerat ca Magellan să meargă în insula Mactan și să-l oblige pe Datu Lapu-Lapu să respecte poruncile regelui său. Magellan a găsit ocazia de a întări prietenia cu
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
Evreiesc Barașeum în București, la propunerea ministrului culturii și cultelor, Președintele României Ion Iliescu a conferit doamnei Agnia Bogoslava Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, "pentru îndelungata și fructuoasa sa activitate ca eminentă actriță a scenei românești". Jurnalistul, cronicarul și istoricul cinematografic Costel Safirman, din Israel, cândva redactor la Editura Meridiane din București, a consemnat amintirile dictate de Agnia Bogoslava, rezultând cartea de memorii "Și s-au dus ca vântul", apărută în 2006 la Editura Libra. În carte își
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
Onciul sublinia că acest nume (ansonii) ar putea să aibă în vedere pe românii aliați cu bizantinii în contra ungurilor. De altfel, limba populației romanizate din spațiul nord-dunărean este înregistrată ca Ausonion fone și de către Priscus din Panion în Ambasadele sale. Cronicarul bizantin ne informează că unii oameni de la curtea lui Attila vorbeau această limbă, care nu poate fi decât a populației locale romanizate, din afara imperiului . Nucleul acestei insurecții antibizantine s-a aflat, la început, în zona Balcanilor Mici locuită, în principal
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]